În timpul lockdownului, epidemia Covid-19 a provocat tulburări psihice la 65% dintre italieni, la 63% dintre britanici, la 69% dintre spanioli și la 50% dintre germani, cu o medie europeană de 58%. Acest lucru este dovedit de o cercetare efectuată de Institutul de Cercetări Elma în Franța, Germania, Marea Britanie, Italia, Spania, Polonia pe 1.000 de persoane, la comanda Angelini Pharma, cu ocazia Zilei Mondiale a Sănătății Mintale din 10 octombrie.

Simptomele menționate includ insomnie, dificultăți de somn sau trezire în timpul nopţii, (19%), lipsă de energie sau slăbiciune (16%), tristețe sau dorința de a plânge (15%) frici excesive (14%), lipsă de interes sau de plăcerea de a face lucruri (14%), atacuri de panică și anxietate (10%). 61% au avut cel puțin două dintre aceste simptome.

În Italia, cifra este puţin mai mare, procentul fiind de 67%, iar 50% din eșantionul analizat suferă pentru prima oară de aceste probleme (media europeană este de 46%), în timp la 33% s-a constatat o agravare a simptomelor preexistente (media europeană, 39%).

Tulburări care au fost împărtăşite cu partenerii, familia și prietenii (54% media europeană, 51% în Italia), în timp ce doar o minoritate a recurs la un profesionist, precum medicul generalist (18%), psihologul (11%), psihiatrul (9 % media europeană, 6% în Italia ).

Doar 1 din 4 a căutat informații despre problema sănătății mintale legate de Covid-19 (26%), cu excepția Italiei (35%) și a Spaniei (38%), unde procentele au fost mai mari. Oamenii au căutat informații în principal pe internet (65%), la TV (18%) și la medicul generalist (18%).

„Lockdownul a afectat în mod semnificativ sănătatea mintală a oamenilor, în special în unele țări, cum ar fi Italia”, comentează Agnese Cattaneo, directorul medical global al Angelini Pharma. Oamenii au dezvoltat, poate și ca o consecință a pandemiei, o conștientizare ridicată a riscului de tulburări mintale: 76% recunosc că toată lumea, inclusiv ei înșiși, ar putea avea acest tip de stare de rău.

De aici şi o cerere mai mare de sprijin din partea statului (76%), având în vedere că potrivit 64%, tulburările mintale sunt o sursă de discriminare și marginalizare.

„Ziua mondială a sănătății mintale este o oportunitate de a reflecta asupra nevoilor celor mai vulnerabili oameni și asupra vulnerabilității psihice asociate condițiilor de izolare socială și marginalizare”, scrie într-o notă Președintele Republicii, Sergio Mattarella.

„Anul acesta - adaugă el - evenimentele pandemiei au agravat suferința persoanelor care suferă de boli psihice, constrânse deseori să trăiască departe de familiile lor din motive terapeutice și care, în unele cazuri, s-au trezit confruntându-se cu efectele izolării. La toate acestea se adaugă faptul că pandemia a cauzat o creștere a condițiilor de suferință psihică, exacerbând situațiile de urgență psihologică și socială”.

„Odată cu dificultățile întâmpinate de serviciile de sănătate, țările găsesc modalități inovatoare de a oferi asistență și au apărut inițiative de consolidare a sprijinului psihosocial. Un rol cheie în sprijinirea persoanelor cu boli mintale continuă să fie jucat de familii, deseori împovărate de o gestionare dificilă a fenomenului din punct de vedere economic și relațional. Rolul instituțiilor devine, prin urmare, important, astfel încât nimeni să nu rămână singur și toată lumea să aibă acces la o asistenţă adecvată pe întreg teritoriul național. O atenție deosebită trebuie acordată școlii și altor spații educaționale și relaționale, care trebuie încurajate și sprijinite pentru a crea rețele și forme de integrare între oameni”.

„Sănătatea mintală - adaugă președintele Mattarella - este un drept care trebuie garantat tuturor, protejându-i și susținânu-i pe cei care nu se pot reprezenta singuri. Italia este de ceva timp în fruntea abordării acestei probleme și este un punct de referință în contextul internațional. Acesta este motivul pentru care este foarte important să se sprijine în continuare investițiile în programele de sănătate mintală”.

Nerespectarea acestui angajament ar constitui un obstacol cultural și social pe care, în prezent, țara noastră nu și-l poate permite.

Angajamentul instituțiilor și al societății civile trebuie să fie acela de a proteja demnitatea fiecărui individ, sprijinindu-l și mai mult în condiții de fragilitate. Trebuie să fim alături de cei care luptă împotriva suferinței psihice, astfel încât să le fie garantată tuturor o viață sub semnul incluziunii și al depășirii prejudecăților și  discriminării”.

Sursa

Traducerea Cătălina Păunel, RADOR