EVZ Special
O triadă de șoc Quentin Tarantino - Leonardo DiCaprio - Brad Pitt. Corespondență de la Cannes
Din când în când, festivalul atinge cote de uriașă popularitate. Apar în preajma Palatului purtătorii de mici pancarte, cerând un bilet în plus ori un loc rămas liber la invitațiile cu două persoane. Jocul lor începe cu mult mai departe de zona cu urcatul treptelor, iar din ce te apropii devine chiar imposibil să treci prin mulțimea aceasta de fani pregătiți să înfrunte orice, nu doar ploaia. Nu se întâmplă la orice film, dar, marți, la gala filmului lui Quentin Tarantino, Once Upon A Time... In Hollywood, pare să se fi întrecut măsura. Mai mult, la un balcon de pe o clădire din fața Palatului a apărut o uriașă banderolă clamând numele cineastului: „Viva Tarantino”.
La gală a fost flancat și de cei doi interpreți ai săi de lux: Leonardo DiCaprio și Brad Pitt, amândoi cam netunși, din motive pe care nu le cunoaștem, dar zâmbitori și foarte siguri pe ei. La conferința de presă, pe lângă regizor și cei trei interpreți, au fost prezenți și producătorii Shannon Mcintosh și mai sus numitul David Heyman. A lipsit, din păcate, Al Pacino, căruia regizorul i-a oferit o partitură de excepție.
Filmul a fost definit ca o scrisoare de dragoste către cinematograful anilor ’70, acțiunea pornind de fapt de la 1969, când la Los Angeles, și nu numai, rockul era în floare, iar studioul mustea de viață.
Personajele sale sunt doi oameni de cinema, actorul și cascadorul. Pe nume Rick Dalton, vedeta incontestabilă, este prezentată în relație cu cel care îl dubla, Cliff Booth. Primul este interpretat de Leonardo DiCaprio, al doilea de Brad Pitt. Filmul face portretul în oglindă al unor foste vedete căzute în desuetudine odată cu trecerea timpului. Părând un film de montaj, dar și unul biografic, Once Upon A Time ... in Hollywood calchiază un titlu celebru, oferindu-ne și câteva momente de ținut minte. Iată, felul trăsnit al cascadorului de a-și dresa și hrăni câinele sau dialogul lui Rick, deja prăbușit în anonimat, cu o copilă care îi dă, pe lângă lecțiile de cinema la care a chiulit, și sfaturi de viață. Nu lipsește umorul, iar viteza de derulare amețește uneori, solicitând un moment de respiro. Se cântă, se dansează, se petrece cu frenezie, dar dezamăgirile nu pot fi totuși evitate. Un film prea vesel, ca să nu se termine trist, cu deziluzia protagoniștilor.
Rămâne acum de văzut dacă Tarantino va fi cooptat în clubul celor de două ori palmdorizați: Bille August, Emir Kusturica, Francis Ford Coppola, Ken Loach, Luc și Jean-Pierre Dardenne, Michael Haneke, Shohei Imamura. Gurile rele spun că președintele juriului, mexicanul Inarittu, nu-și va călca pe inimă, astfel încât, uitând povestea zidului de la frontieră, să-l promoveze pe Tarantino în fruntea bucatelor, precum o făcuse Clint cu un sfert de veac în urmă.
Recomandările noastre
