A unei/unor minciuni sfruntate. Nu s-a întâmplat nimic dar, pe hârtie, maeștrii războiului informațional au pornit aproape un război de-adevărat: România împotriva Transnistriei separatiste.

Presa rusă a lansat tema unui posibil război în Transnistria, încercând să acrediteze, pe toate căile posibile, ideea că vina pentru o asemenea evoluție a lucrurilor o vor purta doar Ucraina, România și autoritățile constituționale ale Republicii Moldova, în niciun caz Moscova. De fapt, plăsmuirea nu era despre fapt, ci despre VINĂ, cine-i de vină și cine nu. Nici nu contează pentru ce. Întreg șirul de informații difuzate pe marginea acestui subiect, de la declarații oficiale, până la speculații cu referință la surse anonime, care apar pe site-uri mai puțin cunoscute, par coordonate dintr-o singură sursă, așa cum obișnuiește să procedeze Kremlinul în cazul unor atacuri informaționale.

Miercuri, 3 iunie, agenția moscovită Interfax a publicat o știre cu privire la o posibilă ședință extraordinară a Consiliului Federației, Camera superioară a Parlamentului rus. A fost prima cărămidă. La puțin timp, pe un site practic necunoscut, Jurnalistkaia Pravda, apare o altă știre, în care se afirmă că ședința Consiliului Federației ar putea fi dictată de necesitatea de a declara Transnistria ca parte componentă a Rusiei!!! Imediat după pregătirea de luptă a apărut și atacul principal: postul oficial al forțelor armate ale Federației Ruse, Zvesda TV, a difuzat – sub formă de știre pe site-ul său, firește, în spațiul de comentarii externe – o zicere (că analiză nu poate fi numită) a unui pretins analist politic de la Chișinău, Ernest Vardanean, care spunea despre „impresia” că România ar fi cea care ar analiza în prezent o intervenție militară în Transnistria.

Astfel, personajul arestat, eliberat, legitimat și validat prin Transnistria, tocmai, ca mare erou și contestatar, susține, fără nici o bază factuală sau argumentativă, că „în conducerea României (sic!) există două păreri privind acțiunile în Moldova și împotriva Transnistriei. Premierul Victor Ponta caută cu tot dinadinsul să organizeze „o mică provocație victorioasă”, ca să apară un motiv de a introduce forțele armate în Moldova. Președintele Klaus Iohannis este ceva mai moderat”.

Imediat se preia bucata anterioară a construcției, respectiv Interfax, care relatează că Valentina Matvienko, președintele Consiliului Federației de la Moscova, este cea care și-a rugat colegii să fie atenți, pentru că e posibilă o ședință extraordinară, și cu validarea declarației potrivit căreia „Eu nu exclud că, având în considerație agenda Dumei de Stat va apărea necesitatea să organizăm o ședință suplimentară a Consiliului Federației și, din această cauză, să nu plecați prea departe și să păstrați legătura.

Dacă o asemenea decizie va fi luată, veți fi informați în timp util”. Nimic despre Transnistria, ci doar varianta fum fără foc și construct, plăsmuire a războiului informațional. S-a juxtapus imediat și o declarație anterioară a vicepreședintelui Dumei de Stat, Serghei Jelezniak, doar ca și context, când declara într-o emisiune TV că Rusia este gata să intre în război, sub pretextul unui pretins atac asupra pacificatorilor ruși din Transnistria, după numirea fostului președinte georgian, Mihail Saakașvili, în funcția de guvernator al regiunii Odesa.

În final, pe această bază, purtătorul loviturii principale a bombei de minciună, aberație și inepție să susțină pe blog că însuși „cancelarul german Angela Merkel l-a convins personal pe liderul de la Bucureşti să nu întreprindă nicio acţiune deocamdată. Totuşi, în principiu, România şi ţările occidentale nu au renunţat la un scenariu militar.” Totul se încheie apoteotic cu susținerea unei agenții de știri de la Tiraspol cum că administrația separatistă din Transnistria ar putea mobiliza, în termen de maximum două săptămâni, 50.000 de rezerviști din regiune.

Știri, fapte, silogisme, plăsmuiri, minciuni sfruntate și constructul unei realități paralele cu pretenții de adevăr. Acest episod ar trebui să se plaseze în zodia piesei lui Sheakespeare, „mult zgomot pentru nimic” dacă nu ar fi, de fapt, vorba despre ceva. Ceva foarte grav: valorificând aplecarea spre senzațional ieftin, Rusia ne-a dat o lovitură cu mâna noastră. Descrierea cea mai bună a întâmplării și a știrii a venit de la ministrul Bogdan Aurescu: „profund ridicolă”.

Opiniile exprimate în paginile ziarului aparțin autorilor.

Te-ar putea interesa și: