Hotărârea Senatului SUA, dominat majoritar, ca și Camera Reprezentanților, de către Republicani, a ignorant poziția administrației Obama și a Casei Albe de a respinge o asemenea opțiune. Aceste evoluții ne permit să deschidem tema spinoasă, complexă și complicată a livrării de “arme letale defensive” Ucrainei.

Mai întâi, trebuie să realizăm faptul că Ucraina se află astăzi în linia întâi a luptei militare directe între Est și Vest. Ca apărător al liniei de facto de demarcație între „lumea euro-atlantică” și „lumea rusă”, Ucraina e chemată să-și asume responsabilități mai importante pentru toată comunitatea de valori democratice, de unde necesitatea morală de a susține capacitatea de apărare a Ucrainei, lucru decis deja de summitul NATO de la Newport, din Țara Galilor.

Însă livrarea de arme letale defensive incumbă o responsabilitate și un angajament mult mai important decât simpla livrare de arme, presupune și o anumită responsabilitate față de utilizarea lor în conflict, față de escaladarea conflictului și față de soarta păcii din regiune. Astfel, orice utilizare a acestor arme pentru recuperarea regiunii ocupate din Donbas cu utilizarea acestor arme ridică semnul de întrebare și antrenează responsabilitatea cuiva care livrează arme într-o zonă de conflict escaladând conflictul.

Nu poți lăsa Ucraina fără apărare în fața agresiunii militare ruse din Est, nici să riști să te aperi pe frontiera NATO/UE din Est, eventual contemplând trecerea prin război a Ucrainei, Republicii Moldova sau a Georgiei, partenerii tăi. Dar livrarea de arme trebuie făcută în condiții specifice: neutilizarea lor în atac, pentru recuperarea teritoriului pierdut prin forță, să existe trupe capabile să le utilizeze, pregătite și reformate, cunoscătoare ale utilizării eficiente a acestu armament modern, care să fie și suficient de loiale să nu ne trezim ca-n Irak sau la Debalțeve cum armele sunt abandonate și ajung la inamic sau cum grupuri întregi de formațiuni armate trec cu tot cu pregătire și arme la inamic, într-un exercițiu de loialități oscilante. Tot astfel, procesul de vetting, de verificare a loialităților în contextul schimbărilor din Ucraina, trebuie reluat ca și reforma la zi a sectorului de securitate pentru a nu permite ca planurile făcute azi să ajungă instantaneu la inamic.

Dar poate partea cea mai importantă ține de prezența unor trupe suficiente, bine înarmate și care să descurajeze un atac mai puternic în interiorul teritoriului ucrainean, dincolo de noua linie de demarcație și de apărare controlată de autoritățile legitime ale Ucrainei. Aici se cunoaște că oricâte arme ai introduce, partea rusă poate compensa cu arme, oameni și muniție cel puțin în măsură să depășească această cantitate și să asigure succesul unei viitoare noi atacări a teritoriului ucrainean. Însă e de observat măsura în care descurajarea e credibilă, măcar în perspectiva antrenării unor consturi importante – simbolice, în sancțiuni, în prestigiu – dar mai ales în pierderi militare și înfrângeri pe câmpul de luptă.

Hotărârea americană e relevantă. E de văzut cum se va concretiza și în ce categorii de arme, în ce condiții și când. În orice caz e un pas mare înainte pentru calmarea spiritelor în Ucraina și pentru transmiterea mesajului că Kievul luptă cu comunitatea euro-atlantică în spate și pentru apărarea valorilor și modului de viață occidental. Asta, firește, dacă își asumă direct și reformele, și democratizarea și construirea statului de drept în Ucraina protejată de noua frontiera Est-Vest.

Opiniile exprimate în paginile ziarului aparțin autorilor.