Primii comuniști români mai mult „dușmani de clasă” decât potriviți cu profilul comunistului de manual. Miniștri, bogați, antreprenori au făcut parte din elita care a ajuns la putere după 23 august 1944

Primii comuniști români mai mult „dușmani de clasă” decât potriviți cu profilul comunistului de manual. Miniștri, bogați, antreprenori au făcut parte din elita care a ajuns la putere după 23 august 1944.

În cei aproape 34 de ani trecuți din 1989, istoriografia a încercat să scoată în evidență, nu fără argumente pertinente, originea modestă sau chiar incultura nomenklaturii comuniste. Totuși, cel puțin până la epurările dejiste de la începutul obsedantului deceniu 1948-1958, sintagmă creată de scriitorul Marin Preda, elita comunistă de partid stătea bine la capitolul intelectualism și chiar avere. Ai zice că putea fi ușor „dușmani de clasă”.

Nimeni nu spune că IC Frimu nu fusese sărac și alți luptători ca el, care au luptat în 1918 la Greva Tipografilor din 13 decembrie.

Primii comuniști români, oameni cu poziție și studii. Și...nu prea erau români, unii

Ana Pauker se numise Hannah Rabinshon și era evreică din Codăești -Vaslui. A avut părinți suficient de bogați să o trimită la studii de medicină pe care nu le termină din cauza ralierii la cauza „roșie”. Căsătoria cu Marcel Pauker, soțul putred de bogat dar absorbit de marxism-leninism i-a conferit o poziție de top dar i-a adus și necazuri în interbelic până când a fost expulzată în URSS.

Gheorghe Gheorghiu Dej, în biografia sa a spus că socrul lui era un biet sifonar. Numai că, socrul lui, tatăl soției sale era un antreprenor gălățean care furniza sifoane în tot orașul ba chiar le-a dat însurățeilor o casă cu două camere în Galați, ceea ce prin anii 20 era mare lucru.

Lucrețiu Pătrășcanu, fără îndoială, era cel mai intelectual. Fiul publicistului și istoricului DD Pătrășcanu, anatemizat pentru filogermanism în interbelic, jură să își răzbune tatăl și după studii la Leipzig în Drept devine  doctor în Drept și avocat. Apără comuniști, procură certificate, pașapoarte false, are întâlniri conspirative, totul cu ajutorul banilor. Scapă de închisorile carliste, legionare pentru că un anume colonel Octav Ulea, membru în Casa Palatului regal era văr cu mama sa, o nobilă băcăuancă putred de bogată și de influentă. Așa a ajuns Lucrețiu Pătrășcanu în actul de la 23 august. Avea intrări peste tot.

Chiar și Gheorghe Cristescu Plăpumarul, primul lider PCdR din 1921 avusese concesiunea unui hotel în Călimănești Vâlcea.

Primii comuniști români, miniștri, ofițeri în interbelic

Primul premier comunist, Dr. Petru Groza fusese ministru în Guvernul Averescu. El conducea Frontul Plugarilor, o iubise pe Elena Lupescu, amanta regală și avea intrări peste tot.

Ion Gheorghe Maurer era fiu de nobili alsacieni și francezi, așa precum Anghel Saligny. Făcuse un liceu militar, absolvise Dreptul, era ofițer, dar dezertase de la Odessa.

Emil Bodnăraș fusese șef de promoție la Artilerie și dezertase în URSS, evident ca să se infiltreze în mișcarea comunistă. A fost ulterior un anti-sovietic convins, deși mult timp a jucat rolul de agent al lor.

Mihail Sadoveanu, șeful statului român la 3o decembrie 1947 ca șef al Prezidiului MAN, Tudor Vianu, ambasador la Belgrad, Gheorghe Tătărescu, fost premier liberal în 1934-1937,  ministru de externe într-un guvern comunist (refuză Planul  Marshall între altele) numai săraci și numai muncitori nu erau.

Așadar, la o analiză preliminară, primii comuniști de top ai României, erau cam opusul a ceea ce cerea dogma oficială. Treptat lucrurile aveau să se schimbe. Iar Ion Gheorghe Maurer avea să aibă cuvântul decisiv...