Atunci când, după cel de-al Doilea Război Mondial, am fost împinşi sub ocupaţia de ruşilor, primul lucru pe care l-au făcut aceştia pentru a ne stăpâni cât mai bine, pentru a înfrânge orice rezistenţă împoptriva lor, a fost decapitarea elitelor româneşti.

Indiferent din ce domeniu erau. Politicieni, oameni de ştiinţă, intelectuali, de-a valma au fost băgaţi la Aiud, la Piteşti sau prin alte părţi, pentru ca nu cumva, vreunul dintre ei, rămas liber şi respectat de oameni, să coaguleze în vreun fel revolta faţă de ocupant. Şi tactica aceasta a dat roade o bună bucată de vreme.

Din păcate, după părerea mea, în zilele noastre, din nou împotriva României se dă un atac concertat, foarte bine gândit şi pus la punct de mai multă vreme, care, din păcate este foarte aproape să-şi atingă scopul.

De astă dată însă, metodele sunt mult mai subtile, pentru că ţelurile ocupanţilor sunt mult mai mari. Nu se mai lucrază doar cu puşcăria, deşi şi această metodă mai face încă parte din arsenal. De astă dată însă, scopul  nu mai este doar supunerea unor cetăţeni şi deznaţionalizarea lor. Ci la supunerea unei ţări întregi. Rătăcirea ei de valorile fundamentale în care crede. De aceea, nu sunt decapitate doar elitele, ca după 1945.  Ci sunt atacate la baionetă instituţii fundamentale ale statului român, sau instituţii în care românii aveau până nu demult cea mai mare încredere: Biserica, Armata şi Presa.

Saptămâna aceasta, miercuri mai exact, a avut loc un nou scandal în rândul clerului. Din nou, Biserica Ortodoxă Română a trebuit să-şi ceară scuze. Să condamne. Să explice. Să sancţioneze monahi sau preoţi.

La Mănăstirea Vlădiceasca din Iaşi, monahul Calistrat Chifan a lovit o femeie. O enoriaşă care venise la mănăstire. Gest, fără discuţie, mai mult decât reprobabil şi care trebuie, desigur, sancţionat ca atare. Deja, Poliţia a deschis un dosar penal „in rem” pentru loviri şi alte violenţe. De asemenea, Biserica a luat imediat atitudine: „Am primit aceste imagini video (incidentul a fost filmat cu promptitudine şi imaginile imediat au fost puse pe o reţea de socializare) și, desigur, se vor cerceta atât fapta în sine, cât și contextul ei. Până la această oră, la Centrul Eparhial din Iași nu s-a primit nici un fel de reclamație. În orice caz, este absolut regretabil, condamnabil și categoric nu onorează pe nimeni un astfel de gest. Omenește vorbind, fiecare dintre noi avem limite și neputințe. Creștinește este însă să căutăm a răbda până la capăt și să binecuvântăm pe cei ce ne-ar provoca, căutând acele soluții care să fie și legale, și nesmintitoare”, a declarat pr. Constantin Sturzu, purtătorul de cuvânt al Arhiepiscopiei Iașilor.

Preotul Calistrat Chifan nu este un călugăr oarecare. El se bucură de preţuirea enoriaşilor care vin la Mănăstirea Vlădiceasca în număr foarte mare. Mai mult, ştie să folosească foarte bine reţelele de socializare, iar predicile pe care le postează adună mii de viziualizări. Deci, este un personaj carismatic. Un personaj cu priză la enoriaşi. Un personaj care adună oamenii la biserică.

Să ne reamintim că în urmă cu puţin timp, un alt preot cunoscut, Visarion Alexa, a fost acuzat că a avut un comportament deloc ortodox faţă de mai multe enoriaşe. Şi în acest caz s-a deschis un dosar penal. Şi în acest caz, BOR a trebuit să-şi ceară public scuze. Şi în acest caz, a trebuit să sancţioneze un preot.

Nu vreau să discutăm în aceste cazuri de prezumţia de nevinovăţie. Asta este la tribunal. Aici avem de-a face nu cu oameni de rând, ci cu oameni cu har, către care enoriaşii se îndreaptă cu încredere şi le pun sufletul în palmă. Încredere care este acum, din păcate, zdruncinată serios.

Luând numai aceste două cazuri, cele mai reente, să încerc să explic de ce cred eu că este un atac bine gândit împotriva unei dintre instituţiile fundamentale ale românilor. Ele se deosebesc fundamental. Preotul Visarion Alexa şi-a mărturisit vina. Există şi probe materiale care susţin afirmaţiile enoriaşelor. Deşi şi aici este un semn mare de întrebare. De ce femeia agresată a reclamat aşa de târziu şi de ce s-a mai dus la spovedanie, încă de mai multe ori, ştiind ce o aşteaptă. În cazul preotului Calistat Chifan, lucrurile stau puţin diferit. În primul rând că nu a recunoscut că a lovit-o pe femeie, ci doar a împins-o. Faptul este confirmat şi de prof.dr. Diana Cimpoeșu, medic-șef UPU-SMURD, Iaşi, care afirmă că cele două femei implicate în altercaţie, pentru că s-au prezentat de urgenţă la spital, nu prezintă semne de agresiune, ci doar câteva zgârieturi. Au fost îndrumate către medico-legal, unde s-a constat acelaşi lucru şi unde au făcut scandal.

Să analizăm un pic, precizând încă o dată că în nici un caz nu suntem de acord cu violenţele, de nici un fel, mai ales când victima este o femeie. Cu atât mai mult cu cât agresorul este un preot. Pr. Calistrat Chifan susţine că cele două femei au venit în repetate rânduri la mănăstire şi au provocat călugării de acolo, cu ispite dintre cele mai lumeşti şi că el le-a explicat că mănăstirea nu este un loc de agăţat bărbaţi. De asemenea, susţine că în incident, prima victimă a fost el, pentru că i s-a pus mai întâi piedică de către una dintre femei, după care a reacţionat violent.

Pare a fi o provocare? La prima vedere, da! Dacă am lua în considerare numai faptul că incidentul a fost filmat prompt cu telefonul, chiar înainte de a începe, înseamnă că exista cineva gata pregătiti să-l înregistreze. În al doilea rând, faptul că imediat a apărut pe reţele de socializare, adică a fost făcut public, dovedeşte că nu s-a vrut decât popularizarea lui. Dacă preotul Chifan este violent, aşa cum se suţine, cele două femei ar fi trebuit să se adreseze mai întâi poliţiei şi apoi superiorilor preotului. Iar dacă nu se lua nicio măsură, să posteze imaginile, pentru a cere sprijinul opiniei publice.

Aici cred eu că se vede clar şi tehnica de manipulare. O tehnică rudimentară altminteri. Amestecarea unui eveniment adevărat, susţinut cu probe, cu unul care este incert şi în curs de cercetare. Astfel amestecate, amândouă devin credibile. Şi astfel, sunt două glonaţe trase în direcţia BOR, deşi, chiar dacă ar fi găsiţi vinovaţi, cei doi clerici nu sunt BOR.

Deunăzi, am fost într-un loc în care îmi face mare plăcere să merg. La Peştera Sfâmtului Apostol Andrei, din Dobrogea. Era plin de lume. Şi foarte, foarte mulţi copii. Cred că aceasta este biserica noastră ortodoxă, cea care ne-a ţinut uniţi şi ne-a păstrat fiinţa naţională de două mii de ani încoace.

Din păcate, ştirile că la Afântul Andrei este un pelerinaj continuu, ori cea că biserica unde a slujit Visarion Alexa nu duce n ici acum deloc lipsă de enoriaşi, nu se dau. Ci numai cele în care preoţii greşesc. Nu a ieşit deloc scandal atunci când, în trei rânduri, pe afişele reprezentând clădiri emblematice ale Timişoarei, Catedrala a fost reprezentată fără cruci pe turle. S-a dat doar o explicaţie simplă. A greşit maşina de tipărit. A naibii maşină, să greşească ea de trei ori la fel. Cu crucile de pe acea clădire simbiol a libertăţii noastre.

Din păcate, în  urma unor astfel de evenimente izolate, BOR, instituţia în care românii aveau până nu demult cea mai mare încredere, a scăzut la cote de neînchipuit în urmă cu câţiva ani.

La fel s-a întâmplat şi cu Armata. Li s-a băgat în cap oamenilor că militarii au pensii speciale. Ceea ce nu este deloc adevărat. Militarii primesc nişte bani în plus la leafă şi la pensie, pentru că, spre deosebire de civili, ei se află tot timpul la ordin. Nu pot să-şi trăiască viaţa în linişte ca fiecare dintre noi, iar la nevoie, trebuie să şi-o sacrifice luptând pentru ţără. Dacă un cetăţean de rând, în cazul unei ameninţări serioase, îşi poate lua familia şi lucrurile şi pleca spre zone mai liniştite, militarii nu pot face asta.

Ce-a de-a treia instituţie atacată şi pusă la pământ, şi asta o spun cu amărăciune, cu durere chiar este presa. În urmă cu câţiva ani, cea de-a patra putere în stat se bucura de încrederea cetăţenilor. Acum, cota de încredere este chiar mai scăzută decât cea a presei comuniste de dinainte de ’89. Ştiri false, plămădite în laboratoare de dezinformare şi servite drept adevăruri unor aşa-zişi ziarişti răsăriţi din gâlceava Limbii Române cu cultura generală, au făcut ca mijloacele de informare în masă să fie acum  privite de cetăţeni ca mijloace de dezinformare în masă. Ori asta este foarte grav, pentru că fără o presă liberpă, adică o presă credibilă, nu există un stat solid şi nici democraţie adevărat.

Să mai adăugăm la toate acestea, ultima decizie a Curţii Constituţionale, care, în loc să o apere, practic, desfiinţează Constituţia României. Ori un stat fără Constituţie, adică fără legea fundamentală care stă la baza lui, nu există.

Fără Constituţie, fără încrederea în Biserică, în Armată, în Presă, că pe politicieni nu-i punem la socoteală, niciodată nu au fost în topul încrederii, ce este acum România? Nici măcar un stat eşuat, cum spunea cel care ar fi trebuit să aibă grijă să nu eşueze, adică preşedintele Iohannnis. România începe să semene cu un stat care nu mai există deloc. Doar nişte graniţe pe o hartă, cât or mai fi acelea, care împrejmuiesc un sat fără câini, populat cu oameni resemnaţi şi derutaţi, rămas la cheremul prădătorilor.