A devenit secretar de stat în Ministerul Culturii şi este fericit că pe 24 aprilie va avea loc premiera filmului la care a lucrat vreme de doi ani alături de producătorul şi regizorul Cristian Comeagă, „Cel ales”.

– EVZ: „Cel ales”, filmul care are premiera în aprilie şi în care ai un rol principal, are un subiect extrem de actual, în condiţiile în care genul acesta, politic, a început să facă valuri în cinematografia românească.

Bogdan Stanoevici: Da, subiectul filmului „Cel ales” este foarte actual. Mă amuză că au fost fel de fel de speculaţii despre mine din partea unor oameni care nu ştiu nimic despre viaţa mea. Cum am plecat din ţară? Cum am ajuns în Franţa? Din ce am trăit? Dacă nu cumva eu fac parte din vreo structură. Sigur, misterul acesta există în continuare. Mai ales de când am intrat în guvernul Ponta 3.

– A fost o luptă acest film? Ştiu că filmările au durat doi ani!

– Da. Regizorul şi scenaristul Bogdan Comeagă s-a luptat cu cerul şi cu pământul ca să poată face acest film. N-a fost deloc uşor din punct de vedere financiar. Filmul a avut un buget mic. S-a făcut cu ajutorul CNC, atâta cât a fost. Ca producător a primit un sprijin relativ mic faţă de alţii care fac un film într-o cameră cu doi actori şi vorbesc despre soarta noastră tristă. Noi am avut peste 40 de decoruri diferite, am filmat în Belgia, în Franţa, în România, cu foarte mulţi actori. E un film complex. Am filmat şi cu maşina mea, pentru că nu aveam cum să închiriem altă maşină. Am încercat să facem fel de fel de lucruri, să ne punem la dispoziţia echipei bunuri personale. Echipa s-a adunat în jurul lui Cristi, el a fost liantul.

– Contează povestea atunci când vorbim despre filme?

– Sigur că da. Americanii ne-au învăţat istoria lor, aia câtă e, de câteva sute de ani, prin filmele lor, ei sunt eroii lumii, ei salvează omenirea şi ei sunt cei mai buni şi cei mai tari. Noi, românii, n-avem nevoie să inventăm poveşti. Le avem deja. Noi avem deja istorie. Nu se mai fac filme istorice, nu se mai fac filme despre mari autori, nu se mai fac filme pentru copii. Atunci când ar fi trebuit să preiau conducerea CNC aveam câteva priorităţi. Sigur că aceste priorităţi au deranjat anumite persoane care îşi vedeau pus locul sau poziţia în pericol. Se spunea deja „Vine Stanoevici şi vrea să facă filme pentru oameni!” Da. Exact. Acest film, „Cel ales”, este un film pentru oameni, pentru public. Cinematografia dacă o facem doar ca să ne uităm noi, cu familia şi cu prietenii, să ne bucurăm ce deştepţi suntem şi ce frumos am filmat nu are niciun sens. Ea este făcută ca un bun de consum, de larg consum.

– Ce te deranjează la cinematografia românească actuală?

– Mă deranjează că anumite producţii cinematografice româneşti din ultimii ani faptul scot prea mult în evidenţă mizeria, sărăcia, se vorbeşte prea mult despre acele momente dure şi triste ale trecutului comunist. Nu ştiu dacă de asta avem nevoie. Sigur că nu trebuie să uităm, pentru că un popor care nu-şi cunoaşte trecutul şi nu-l acceptă nu poate să-şi dezvolte prezentul. Noi, oamenii, în toată povestea asta nu avem nicio vină? Numai comunismul a fost de vină? Avem.

– Ce poţi să ne spui despre personajul din „Cel ales”?

– Personajul meu este recrutat de Securitate din liceu şi devine spion. Fuge din Republica Socialistă România, e declarat mort, i se schimbă identitatea, se ocupă de spionaj la Paris şi se înregimentează în Legiunea Străină. Revine în ţară după 30 de ani, pentru a-şi încheia socotelile cu foştii prieteni şi foştii colegi de liceu. Se trezeşte în ipostaza de salvator al Norei (Laura Cosoi), cu care are o aventură fierbinte. Deşi a pierdut totul, descoperă că încă mai există ceva ce-i poate fi luat în timp ce conduce în căutarea ieşirii din labirintul în care a intrat cu mult timp în urmă. O întreagă pleiadă de actori joacă în film, dar Laura Cosoi a fost o revelaţie pentru mine, va fi şi pentru public.

„Nu mă schimb pentru nimeni”

Secretarul de stat Bogdan Stanoevici spune că ar fi bine să ne vindem valorile, nu în sensul să le înstrăinăm, ci să le vindem în sensul de a le face cunoscute omenirii. Cinematografia este obligată să cultive aceste elemente. Trebuie să facem filme despre istoria noastră, marii noştri autori şi artişti. Bogdan Stanoevici a încheiat cu câteva întrebări pe care le adresează zilnic şi i-ar plăcea ca toţi românii să facă la fel: „Tu, ţara mea, cum o mai duci?”, „Cum ţi-a fost astăzi?”, „Ţi-ai luat medicamentele?”, „Te-ai bucurat?”, „Ai râs puţin la soare?”, „Cum te simţi tu, ţara mea?”, „Ce mai faci?” „Ştiu că am deranjat multă lume, pentru că am făcut multă treabă, lucruri pentru românii din afară, dar nu am să mă schimb eu pentru nimeni”.