În romanul "După amiază cu o nimfomană pe vârful muntelui Parâng", tema erotică este o pistă falsă, adevăratul subiect fiind distrugerea identităţii individuale în comunism.
"După-amiază cu o nimfomană pe vârful muntelui Parâng", un dublu roman, cu o structură narativă nemaiîntâlnită în literatura românească (ce cuprinde două registre diferite plasate pe aceeaşi pagină, cu intersecţii imprevizibile care sunt elucidate la final) a fost lansat, ieri, la Librăria Dalles din Bucureşti. Dublul roman, semnat de Eugen Şerbănescu, a apărut la Editura Polirom, colecţia "Hors Collection". În cadrul evenimentului moderat de Oana Boca, au luat cuvântul Dan Cristea, Stelian Tănase şi Florin Tudose. Romanele pot fi citite separat sau concomitent.
"Un dublu roman existenţial, în care tema erotică este o pistă falsă, adevărata temă de fond fiind ambivalenţa existenţială a unui popor ieşit dintr-o lungă perioadă de comunism, o rânduire care este bazată pe distrugerea sistematică a identităţii individuale", a declarat Eugen Şerbănescu, autorulul romanului, într-un interviu acordat EVZ.
"Este adevărat că în urmă cu câţiva ani a apărut o carte de-a mea care avea o parte din acest titlu, dar romanul nu este o reeditare, aşa cum au suspectat unii observatori, pe lângă confesiunea eroinei care au fost rescrise, romanul conţine şi 16 eseuri politico-istorice, despre evoluţia şi fracturile mentalului românesc de la război şi până astăzi, din această jucstapunere de planuri, confesiunea erotică vs analiza politico-istorică a rezultat o carte nouă în care partea erotică este plasată deja în planul doi, deoarece aceasta este o carte politică", a continuat Eugen Şerbănescu. EVZ: Ce aduce nou romanul "După-amiază cu o nimfomană pe vârful muntelui Parâng" în literatura română? Eugen Şerbănescu: Aparent, nu există nicio legătură între erotism şi politică, iar temele par disjuncte, dar dacă privim lucrurile mai îndeaproape, vom observa că şi relaţia dintre sexe, la fel ca şi politica, este tot o relaţie care se bazează pe putere. În afară de această legătură intrinsecă, instrumentul erotic este folosit pentru a vorbi despre o căutare a identităţii.
Pe de o parte, eroina are un coportament libertin pentru că are o problemă de identitate, aceasta cătându-şi identitatea în diversele relaţii şi aventuri cu mai mulţi bărbaţi, pe care îi şi foloseşte pentru dividede extra erotice, pe de altă parte cartea prezintă povestea poporului român care îşi caută identitatea frântă de mai multe ori de la răzoi încoace, datorită perioadei comuniste care se baza pe aneantizarea identităţii individuale. Deşi am depăşit acea perioadă există în continuare o nebuloasă în ceea ce priveşte identitatea poporului român, iar scara de valori este în continuare deficitară, iar principiile nu prea există.
Pe de o parte este un roman existenţial al poporului român de la război şi astăzi, şi pe de cealaltă parte este un roman de alcov al eroinei principale. În literatura română sunt doar câteva cărţi care pun problema sexualităţii şi a trăirilor de natură sexuală, şi care să fi fost scrise, în general într-un mod acid, de femei. Majoritatea romanelor sunt scrise de bărbaţi. De ce credeţi că doamnele nu au curajul să vorbească despre condiţa lor sexuală? În momentul în care o femeie atacă o asemenea temă, chiar dacă construieşte un personaj, este întodeauna suspectată că ea ar fi cea care a trăit toate acele aventuri şi care are acea mentalitatea şi atitudine, chestie care, în viaţa socială, ar depuncta-o. În afară de momentele când există jurnale sau chiar confesiuni ale unor persoane care sunt cunoscute în viaţa socială drept mondene.
Aventurile din cartea "După-amiază cu o nimfomană pe vârful muntelui Parâng" sunt tratate cu foarte mare atenţie încât cititorul are impresia că sunt foarte bine conturate, dar în realitate, aceste relaţii fac parte dintr-un puzzle care construieşte personalitatea eroinei. În afară de momentele picante pe care le prezintă romanul, la finalul lecturii cititorul rămâne cu o persoană cu care poate sau nu să fie de acord, dar prin ochii căreia vede lumea într-un anumit fel.
Romanul prezintă prin prisma eroinei principale o multitudine de adevăruri, atât despre femei, cât şi despre bărbaţi, şi care pot supăra ambele sexe. Oamenilor le este mult mai uşor să se exprime prin prisma cărţilor de ficţiune, care se adresează publicului în mod ludic.
Deoarece cartea a fost lansată iei, criticii nu au avut încă suficient timp să îşi exprime părerile. Din păcate nu doar romanul este evaluată sau criticat, ci autorul. Foarte puţin criticile se circumscriu cărţii ca atare şi nu personalizează autorul. Dacă un critic are ceva personal cu autorul, atunci în mod cert va critica cartea, dacă îl simpatizează, automat şi cartea sa va fi lăudată, ceea ce nu mi se pare deloc firesc. Este o zonă subiectivă, în care fiecare are propriile norme, iar crticul poate să scrie sub influenţa momentului. Cum arată, la momentul actual, piaţa de carte românească? Destul de scăzută, pentru că actul de receptare al culturii este la o cotă mică datorită crizei şi a problemelor economice care absorb resursele financiare ale consumatorilor. Cu cât perioada economică este mai înfloritoare, cu atât şi arta şi lectura vor fi mai solicitate, iar dorinţa şi posibilitatea de absorţie a publicului cresc.
Sunt câţiva autori români, traduşi în străinătate, care trăiesc din scris, deoarece, din punct de vedere al creaţiei, România travesrsează un moment bun, problema apar abia în momentul în care toate aceste creaţii trebuiesc să ajungă la public mai lesne, cultura este influenţată de perioada financiră care afectează publicul larg.
Recomandările noastre
