GHIŢĂ SAU "NO NAME". Cum e mai bine să hrăneşti godacul: cu lături sau cu furaje? Mai ieftin nu înseamnă mai bun! Concluzia? Râmătorul fără nume n-are gust!

Porcul e pentru români ca orezul pentru chinezi. Dilema e care-i mai bun? Cel crescut în cocina din fundul curţii, de lângă budă, hrănit cu lături sau cel din supermarketuri, alimentat cu concentrate. Până şi Sorin Minea, preşedintele companiei de procesare a cărnii Angst, zice că se dă în vânt după şoriciul porcului de ţară.

Xena, Hera şi Hercule

Doina Biţă, din Zimnicea, are, mai nou, o crescătorie de godaci vietnamezi. Are şi d-ăilalţi, da' nu de vânzare. Îi place să-şi boteze râmătorii în funcţie de personalitate: "Mai întâi, le-am zis aşa, la mişto..., apoi, ne-am ataşat de animale pe bune şi, văzându-le comportamentul, le-am botezat!"

Femeia are o microfermă de porcuşori vietnamezi şi autohtoni în propria bătătură. Vânzarea mare o are la cei cu pedigree de Saigon. Numele, însă, sunt de sorginte mitologică. Anul trecut i-a avut pe Xena, Hera, Gabrielle şi Hercule. Anu' ăsta, îi are pe urmaşii lor, cu aceleaşi nume. Zice că porcul botezat e mai gustos: "Da-ţi vine greu să-l tai!". E expertă în comportamentul porcesc: "Purceaua dominantă e liderul de grup. Vierul stă mai încolo... Dacă se supără scroafa, îl pune cu botu' pe «adidaşi»!".

"Noi nu le dăm concentrate"

Doamna Doina vinde porcu' vietnamez de patru luni şi şaizeci de kile cu 450 de lei. Pe cel autohton, dar cu genitori din ţara lalelelor, nu l-a dat. L-a mâncat:" E bun şi al nostru, dacă are un nume! Io i-am zis Jockser la al meu! Era olandez, de carne! A fost super! Da' dacă-l prindeau vietnamezii, îl făceau praf!".

Cât despre gust? "Nu suportă comparaţie! Noi nu le dăm concentrate şi hormoni ca la crescătorie. Atâta doar, că-s mai scumpi! "«Olandezu'»" nostru se vinde cu zece-doişpe lei în viu. La ăştia de crescătorie cam atât costă carcasa!".

"Cel din curte e mai greu şi are altă fibră"

"E falsă percepţia că porcul de crescătorie e hrănit cu hormoni! Sunt interzişi în toată Europa! Porcul din curte, sau cel din piaţă, pe care-l cumpăraţi, are două surse. O parte e tot din complexe, româneşti sau străine, şi omu' îl vinde ca pe produs propriu. Al doilea, e cel care creşte porci în curte, la el acasă, să-i vândă. Dar îi hrăneşte tot cu furaje, cumpărate sau furate tot din complexul de lângă el!", e vehement Sorin Minea, preşedintele Romalimenta şi patron al firmei de procesare a cărnii Angst: "E o legendă cum că porcul din curte e mai bun decât cel din complex. Asta pentru că porcul din curte e mai bătrân! Creşte într-un an şi ceva. Cel din complex e tăiat în cinci-şase luni. La 110 kile îl tai! Cel din curte e mai greu şi are slănină mai multă, că de asta are nevoie omu'. Iar carnea unui porc mai vârstnic are o altă fibră şi alt gust! Singura chestie de la porcul de ţară pe care o prefer e şoriciul".

"Dacă ar fi crescut în ţarcuri speciale, în pădure, cum e în Spania, aş zice că e mai sănătos decât cel de la fermă!" SORIN MINEA, preşedinte Romalimenta

MENCINICOPSCHI DESPRE GHIŢĂ

Porcul crescut în cocină şi strigat pe nume are grăsime ca de somon

Porcul care zburdă liber în curte, mănâncă ştir şi lucernă şi e crescut cu dragoste are carnea mai fragedă, mai gustoasă şi mai sănătoasă decât cel crescut în regim de bandă rulantă. Până şi grăsimea e mai specială, de tip Omega-3, ca cea din somon care protejează inima. Toate aceste teorii au fost deja confirmate la porcul spaniol, care creşte liber în pădurile de stejar şi se hrăneşte cu ghinde şi jir. "Din carnea porcului spaniol Pata Negra se obţine cel mai bun şi mai scump jambon din lume, Hamon Jabugo, care conţine foarte puţină grăsime saturată, adică cea rea, şi mai multă grăsimă nesaturată, bună, dar şi mai multe vitamine, minerale- zinc. Asta se datorează dietei bogate în verdeţuri. Jabugo este singurul jambon indicat în curele de slăbire şi în bolile cardiovasculare", subliniază prof. Dr. Gheorghe Mencinicopschi, specialist în alimentaţie. Vestea bună este că şi porcul autohton de Mangaliţa crescut în "cocină" se apropie ca stil de viaţă de cel spaniol. Cu o diferenţă- este înconjurat de dragoste şi alintat până la Ignat. "Să ne amintim cât de bine creşteau bunicii noştri porcii. Toamna, înainte de Crăciun, erau puşi la regim pe bază de ghinde şi seminţe. Acum nu se mai respectă întru totul regulile, dar, oricum, porcii se lăfăie în noroi în curte, în cocină, sunt mai puţin stresaţi decât cei industriali", adaugă Mencinicopschi. Surprinzător, contează să-l strigi pe nume. "Noi, oamenii moderni, ne bazăm doar pe ştiinţă, dar contează şi afecţiunea, iar pe asta tot ştiinţa a dovedit-o", conchide biologul. (Cristina Lica) Citiţi şi:

• Porcul de Crăciun, la acelaşi preţ ca în 2010