Perspectivele economice ale statelor mici. Republica Moldova și Uniunea Europeană

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google Urmărește-ne pe Google News

Economia este în general plină de paradoxuri pe baza raportului dintre resurse și rezultate. Republica Moldova, deși un stat mic, poate dezvolta o economie consolidată, ce poate asigura un trai bun cetățenilor doar prin racordarea la economia mondială.

De ce statele bogate în resurse naturale nu au un nivel de trai ridicat

Pentru o mai bună înțelegere a procesului prin care un stat mic se poate dezvolta economic este necesar să înțelegem cum au reușit alte state de dimensiuni reduse fără resurse naturale în granițele lor să se dezvolte din punct de vedere economic.

De ce statele bogate în hidrocarburi sau alte resurse naturale sau “pământuri rare” din Africa sau America de Sud nu au un nivel de trai ridicat s-a dezbătut și tot publicat. Problema nu ar fi doar lipsa unui nivel de trai ridicat, ci uneori un dezastru ajuns la limita crizei umanitare, precum în Venezuela.

În mod tradițional responsabilitatea a fost pasată reglementării excesive și politicilor economice de sorginte centralizată sau intervenționistă, dar explicația ar fi insuficientă. Partizanii acestei doctrine ar atrage atenția pe drept cuvând la criza financiară izbucnită în Statele Unite în anul 2007.

Ce a răspuns Maia Sandu când a fost întrebată, din nou, de unirea Republicii Moldova cu România

Cum acționa rețeaua procurorilor Teodor Niță și Gigi Valentin Ștefan. Plățile ar fi inclus bani, dar și produse sau bunuri

Aceasta a fost produsă tocmai din pricina lipsei reglementării care a dus la derapajele unor inovații financiare care puteau arunca în haos întreaga lume, nu doar Venezuela.

Competiții economice

Printre altele, istoria economică ne face cunoștință cu anumite modele standard: nu mai este o surpriză că supremația mondială era acum 30 de ani o rivalitate între Statele Unite și Japonia, iar acum este una între Statele Unite și China.

Bibliotecile abundă în studiul “miracolelor economice” postbelice japonez și german, în eficiența economiei americane sau în ascensiunea exponențială a Chinei.

Aceste patru țări au avut dintotdeauna un profil anume: au fost fie foarte mari, foarte puternice, foarte bogate, sau foarte avansate din punct de vedere cultural și științific, cu populații mari sau suficient de importante pentru a asigura bază de selecție și eficiență. Însă ce pot face restul statelor care nu au avut toate aceste lucruri dar care totuși speră într-un viitor mai bun?

„Miracole” economice, lecție pentru Republica Moldova

După al Doilea Război Mondial au mai fost “miracole economice” cărora nu li s-a acordat prea multă atenție, precum dezvoltarea țărilor nordice, dintre care se desprind Suedia și mai ales Finlanda, o “lădiță de nisip a Europei”, aflată la sfârșitul celui de-al Doilea Rpăzboi Mondial în tabăra învinșilor și având în față perspectiva izolării și a lipsei soluțiilor plății datoriei de război în fața unei Uniuni Sovietice revanșarde. În cazul Suediei s-ar putea aduce argumentele unui fost statut imperial, a unei culturi și a înzestrării cu resurse.

Însă Suedia a reușit să iasă din foametea secolului anterior după pierderea statutului de mare putere, la fel ca Finlanda după război, nu prin cultura sa, ci prin corelarea la economia mondială, respectiv prin cooperarea cu tânăra Comunitate Economică a Cărbunelui și Oțelului, care ulterior a devenit Uniunea Europeană.

În acel moment globalizarea a fost valul care a ridicat toate bărcile, dar acest lucru a fost operaționalizat efectiv prin apartenența economică a acestor state la economia Uniunii Europene.

Experiența statelor mici și Republica Moldova

Statele mici au fost mereu o categorie apatrte a eficienței economice, demonstrând că și un outsider poate deveni campion daca se antrenează corect. Nu doar Europa a fost preocupată să devină mai competitivă și să ofere cetățenilor săi o viață mai bună prin intermediul economiei.

Fostele colonii britanice au excelat la rândul lor în atingerera unui nivel de dezvoltare socio-economică prin corelarea la economia mondială, precum Noua Zeelandă. Însă în general “periferia de sud-est” a lumii a fost sursa unora dintre cele mai frumoase surprize care pot fi analizate ca studii de caz în manualele de economie.

Una dintre surprizele cele mai mari, astăzi considerată ca ceva implicit, este China în sine, întrucât până la trecerea la ecomnomia de piață în 1989, trăia într-o variantă de Ev Mediu târziu.

Mai mult decât atât, China a apărut pe hartă numai după aderarea sa în 2001 la Organizația Mondială a Comerțului. Prin urmare, nici măcar măreața economie a Chinei nu s-a putut afirma fără intrarea în marea familie a economiei mondiale prin comerțul său exterior. China a beneficiat de varianta asiatică a Uniunii Europene, respectiv Asociațiea Națiunilor din Asia de Sud-Est (ASEAN). Cu o populație în creștere și economii dinamice, cele zece țări ale ASEAN reprezintă acum o piață atractivă pentru bunurile și serviciile chinezești și o regiune strategică pentru extinderea influenței Chinei în cadrul Inițiativei Belt & Road.

Campionii eficienței din Asia și China

Investițiile strategice ale Chinei în infrastructură, comerț și tehnologie aprofundează legăturile economice și favorizează conectivitatea, cu inițiative menite să îmbunătățească comerțul transfrontalier și să faciliteze accesul la resurse vitale.

Angajamentul Chinei față de dezvoltarea infrastructurii în regiune, de la porturi la rețele de transport, evidențiază recunoașterea potențialului Asiei de Sud-Est ca un coridor comercial care o leagă de piețele globale. Proiecte precum calea ferată China-Laos și calea ferată de mare viteză Kuala Lumpur-Singapore reflectă interesul Chinei de a-și consolida rețelele comerciale, de a reduce costurile logistice și de a asigura eficiența lanțurilor de aprovizionare care depind din ce în ce mai mult de peisajul economic al ASEAN.

Regiunea este esențială nu numai pentru contribuțiile sale economice, ci și ca o contrapondere la influența occidentală, ceea ce o face strategic importantă pentru ambițiile geopolitice pe termen lung ale Chinei.

Înainte de lecția chineză de economie care a luat avânt după 2001 au fost însă alți campioni ai eficienței economice grație comerțului internațional și globalizării. Cel mai cunoscut exemplu este al Tigrilor Asiatici, vedetele economice ale anilor 1990: Singapore, Taiwan, Hong Kong, Coreea (de Sud).

Tigrii asiatici

Succesul lor s-a datorat globalizării și corelării cu fluxurile comerciale internaționale. În acel moment nu exista încă “Made in China”, exista în schimb “Made in Taiwan”. Statele mici care au folosit în mod inteligent economia au demonstrat că au rămas mici doar geografic, din perspectiva hărții.

Aceste țări mici, precum și țările nordice au făcut dovada succesului, pe lângă producție efectivă, de a deține active și infrastructură intangibile: educație și dezvoltare personală, precum și deschidere economică și politici care să permită replicarea și integrarea rapidă a efectelor bune ale globalizării.

Statele mici pot oferi cetățenilor lor o viață foarte bună printr-o economie funcțională și instituții avansate din punct de vedere politic și economic. Panoplia de exemple abundă: statele mici și avansate din Europa sau din restul lumii au cei mai mici indici ai inegalității sau cei mai mari ai inovației.

De pildă în primele cincisprezece state din lume, după Bloomberg Innovation Index, se află Suedia, Singapore, Elveția, Finlanda, Danemarca, Israel, Austria, Irlanda, Belgia și Norvegia, zece țări mici după toate criteriile care arată că totul este posibil. Uniunea Europeană mai poate integra și alte state, precum Serbia sau Republica Moldova, care pot evolua astfel mult mai mult decât pot ele doar prin forțele proprii.

Ce poate face un stat mic precum Republica Moldova

Un stat mic trebuie să fie un exemplu sau să se afirme prin următoarele coordonate: cultură politică, participare și responsabilitate politică, funcționalitate guvernamentală, corectitudinea procesului electoral, libertăți individuale. În acest fel, statele mici, precum Romania sau Republica Moldova, pot rezolva probleme universale înaintea statelor mari, chiar dacă economic mai pot crește până la potențialul lor maxim.

Pentru europeni, Uniunea Europeană se străduiește să rămână prin excelență sursa și exemplul cel mai bun de democrație care stă la baza libertății economice, încercând în același timp să mențină funcțional complicata sa trăsătură de uniune de state-națiune. Cei trei poli politico-economici ai lumii, Statele Unite, China și Uniunea Europeană vor avea diferențe inclusiv de ideologie.

Așa cum Marea Britanie va gravita mai degrabă alături de Statele Unite decât de Uniunea Europeană, Europa de Est va gravita alături de Uniunea Europeană, fie că statele vor fi sau nu membre ale acesteia, precum Republica Moldova, Albania, Serbia, Muntenegru sau alte state din fosta Iugoslavie, ale căror sisteme de comerț exterior trebuie integrate în Economia Europeană pentru a le asigura creșterea economică.

Republica Moldova, Serbia și Albania, la potrțile UE

Este adevărat că, în comparație cu ceilalți doi mari poli, Statele Unite și China, Uniunea Europeană este sistemul cel mai complicat: o mulțime de limbi oficiale, experiențe și sisteme educaționale diferite, orașe mari cu moșteniri culturale complexe și adânci, cutume politice și tradiții diferite, areale mari de dezvoltare economică diferită cu adevărate clustere industriale sau mari exploatații agricole, sau polarizare economică în interiorul aceleiași țări.

Dar tocmai din această complexitate, nu diversitate, poate să rezide puterea Europei. Imposibilitatea reducerii culturii sale la un simplu tipar de urmat poate fi un vector nu doar de impredictibilitate, ci și unul de dezvoltare și de adaptare în găsirea mai ușoară a unor soluții noi la probleme vechi.

Micile state europene, precum Republica Moldova, Serbia sau Albania pot urma acest exemplu, dar au nevoie de apartenența la Uniunea Europeană pentru a putea replica succesul Tigrilor Asiatici sau al statelor nordice. Situația lor este infinit mai ușoară față de tigrii asiatici de acum 30 de ani.

Acum există deja o expertiză instituțional-administrativă de aderare și integrare, cunoștințe economice, date înregistrate și provocări din depășirea cărora s-au tras învățăminte. Acum nu mai este nevoie decât de voință politică din partea oamenilor să aleagă evidența perspectivei mai bune.