Cloaca kaghebistă de la Constanța. Cum era să fie împușcat un jurnalist în Consulatul Rusiei. O poveste din anii '90

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google Urmărește-ne pe Google News

În contextul geopolitic extrem de tensionat al anului 2026, decizia istorică și fermă a președintelui Nicușor Dan de a pune lacătul pe Consulatul Federației Ruse de la Constanța și de a-l expulza pe consul a fost primită de public ca o bombă diplomatică.

Pentru cei care cunosc istoria nescrisă a spionajului de la malul mării, clădirea de pe strada Mihai Viteazul nr. 5 n-a fost niciodată un simplu birou de vize. A fost, timp de decenii, o veritabilă antenă de spionaj a KGB/FSB în cel mai sensibil punct al Flancului Estic al NATO.

O dovadă vie în acest sens este mărturia cunoscutului jurnalist Cornel Ivanciuc, de la faimoasa revistă Academia Cațavencu.

Într-o relatare plină de suspans, Ivanciuc povestește cum o investigație jurnalistică legată de Revoluția din 1989 l-a adus, în vara anului 1992, la un pas de a fi executat pe holurile Consulatului Rusiei.

3,6 milioane de dolari pe oră. Cât de bogat e Elon Musk: România are PIB mai mic decât averea „trilionarului”

Ploșnițele de pat. Când apar, unde se ascund și cum se răspândesc între apartamente

Moartea suspectă a „zdrahonului” de la Ambasada Rusă

Totul a început în august 1992, odată cu o moarte bizară. Victor Pleșcan, un basarabean de origine, ocupa oficial funcția de secretar II la Ambasada Federației Ruse din București. În realitate, așa cum nota Ivanciuc, rangurile diplomatice inferioare, secretarii II, III și IV, erau și au rămas acoperiri clasice pentru personalul agențiilor de spionaj rusești. Pleșcan era, fără îndoială, un om cu școală KGB.

Pe 21 august 1992, acest „zdrahon” de aproape doi metri înălțime, sportiv de performanță, fost canotor, hocheist și înotător de elită, s-a înecat la Neptun într-o apă de doar jumătate de metru. Vestea a căzut ca un trăsnet în lumea presei. Colegul de breaslă al lui Ivanciuc, Mihai Antoci, s-a arătat bulversat: „Precis că era kaghebist și ai lui l-au lichidat pentru că în ultima vreme a dat senzația că vrea să vorbească despre revoluție”.

Filtrele Poliției și urmărirea pe plaja de la Neptun

Mirosind un asasinat politic mascat, Cornel Ivanciuc a plecat imediat spre Neptun. Acolo s-a lovit de un zid de tăcere instituțională. Oficialitățile dădeau din colț în colț, iar Poliția din Mangalia l-a trimis la spital, de unde cadavrul fusese deja mutat la morga din Constanța.

Mai mult, din clipa în care a părăsit sediul poliției, jurnalistul a fost urmărit la vedere de doi jandarmi în termen, înarmați pentru intervenție. Deși rugați de Ivanciuc să nu-l mai streseze și să raporteze superiorilor că obstrucționarea presei este inutilă, aceștia au reapărut a doua zi pe plajă, urmărindu-i inclusiv întâlnirile personale.

Jandarmi GMJ

Holurile semiobscure din consulatul Rusiei

Ajuns în Constanța, jurnalistul a găsit morga închisă. La Inspectoratul Județean de Poliție i s-a transmis că nu există nicio copie a raportului de autopsie medico-legală și a fost sfătuit să încerce direct la Consulatul Rusiei.

Era o zi toridă de vară, pe la prânz, când Ivanciuc a sunat la poarta consulatului. Negăsind pe nimeni și realizând că ușa era descuiată, a intrat. Ceea ce a urmat pare desprins dintr-un thriller de spionaj:

„Am intrat pe un coridor îngust, în semiobscuritate. Nici țipenie. Am înaintat. S-a făcut lumină prin niște ferestre înguste, lipite de tavan. Am nimerit într-o cameră înțesată de aparate de transmisie de tip militar care țăcăneau ritmic. O voce cavernoasă m-a țintuit pe loc: »Dumneavoastră ce căutați aici?«. Am distins un clac profund, sec și metalic, produs de cartuşul preluat de încărcătorul revolverului”.

În fața jurnalistului a apărut un individ uriaș, blond, cu părul rar, în jur de 42-45 de ani, îmbrăcat în pantaloni gri și cămașă albă. Omul tremura din toate încheieturile, ținând revolverul îndreptat direct spre diafragma lui Ivanciuc. Jurnalistul a dat dovadă de un calm desăvârșit, explicându-i calm fiecare pas pe care îl făcuse de la poartă și motivul vizitei.

Răsuflat ușurat, agentul rus și-a băgat pistolul la spate, după curea, și l-a condus politicos spre ieșire, expediindu-l scurt: „Domnule, dar Pleșcan n-a lucrat la noi, a lucrat la ambasadă la București”.

Un bărbat a fost amenințat cu un pistol la Cluj-Napuca/ Sursa foto: Arhiva EVZ

Cel mai bărbătesc șut în târtiță primit de Kremlin

Privind înapoi la acele momente de cumpănă din 1992, Cornel Ivanciuc salută cu entuziasm decizia radicală luată de București în 2026. Chiar dacă armata nu a reușit să doboare fizic drona rusească picată la Galați, lovitura administrativă aplicată Moscovei este mult mai grea.

„Sincer să fiu, este foarte hotărât și clar gestul președintelui de a închide cloaca kaghebistă de la Constanța. N-am doborât drona, dar am desființat, în sfârșit, antena de spionaj a KGB/FSB, din cel mai sensibil punct al sectorului românesc al flancului de est al NATO. Este cel mai bărbătesc șut în târtiță pe care l-a luat Kremlinul de la români, în ultimii 35 de ani. Bravo, Nicușor Dan, Vivat, crescat, floreat Romania!”, concluzionează fostul jurnalist de la Cațavencu.

Această mărturisire istorică demonstrează că decizia actuală a autorităților nu este o „reacție isterică”, așa cum o cataloghează propaganda de la Moscova, ci dezafectarea necesară a unui cuib de spionaj militar care a operat ilegal pe teritoriul României timp de mai bine de trei decenii.