Mărturie din culisele Revoluției din '89. Paul Niculescu-Mizil: „O răsturnare dictată din exterior!”. Ce căutau morții sovietici și maghiari la Timișoara?

La mai bine de trei decenii de la evenimentele sângeroase din decembrie 1989, rănile și misterele Revoluției Române rămân deschise. Într-o mărturie tulburătoare, fostul înalt demnitar comunist Paul Niculescu-Mizil (1923–2008) demontează narațiunea oficială, denunțând execuția soților Ceaușescu drept un „act monstruos” și scoțând la lumină detalii șocante din dosarele Revoluției: prezența agenților străini printre morți și ordinele ilegale de a nu se efectua autopsii.

Mărturia sa nu este o încercare de reabilitare a foștilor membri ai conducerii partidului comunist, ci un rechizitoriu dur la adresa modului în care s-a înfăptuit justiția în zilele tulburi ale schimbării de regim. Analizând propriul act de acuzare, Niculescu-Mizil a descoperit anomalii juridice și dovezi ale unei intervenții externe masive.

Paul Niculescu-Mizil: Execuția în ziua de Crăciun, o soartă criminală

Pentru Paul Niculescu-Mizil, modul în care a fost înlăturat Nicolae Ceaușescu nu are nimic de-a face cu democrația. Fostul demnitar susține că, indiferent de sentimentele poporului față de dictator, greșelile acestuia ar fi trebuit judecate într-un cadru legal, transparent și civilizat.

Niculescu-Mizil cataloghează execuția soților Ceaușescu din noaptea de Crăciun, transmisă la televiziune, drept un „act monstruos” pe care refuză să îl accepte ca fiind un act de justiție.

Meta lucrează la o versiune AI a lui Mark Zuckerberg care să discute cu angajații companiei

Estimarea de creștere a economiei României pentru acest an, redusă la jumătate de FMI

În aceeași notă, el denunță aruncarea în temniță a sa și a altor membri ai conducerii Partidului Comunist. Potrivit acestuia, procesele au fost o farsă, derulate „în mod mișelesc, fără niciun fel de dovadă”, cu scopul clar de a-i condamna la închisoare pentru a legitima noua putere.

Comitetul Politic Executiv, 1989. sursa: evz

Misterul morților străini. Sovietici și maghiari pe străzile României

Cea mai șocantă parte a mărturiei sale vine din studierea atentă a dosarelor cu victimele din decembrie 1989. Fiind nevoit să se apere în instanță, Niculescu-Mizil a analizat lista decedaților și a descoperit un detaliu care schimbă complet optica asupra „revoltei spontane”. Pe listele morților de la Timișoara, Craiova și din alte orașe figurau cetățeni sovietici, adică cu domiciliul în URSS și cetățeni maghiari (cu domiciliul în Ungaria).

Apare și un rănit neinterogat. Un caz flagrant menționat în actele de trimitere în judecată este cel al unui cetățean maghiar care nu a murit, ci a fost doar rănit. Deși identitatea și proveniența sa erau cunoscute, în rubrica de observații a procurorilor scria sec: „neinterogat”.

În plin proces, Niculescu-Mizil a confruntat instanța cu această realitate incomodă: „Domnule președinte, dar pe dumneavoastră, dar justiția română, statul acesta nu-l interesează să știe ce au căutat acești cetățeni sovietici, unguri sau iugoslavi să moară în Revoluția Română?”. Răspunsul autorităților de atunci a fost, evident, tăcerea.

Ordinul ilegal: interzicerea autopsiilor

Cum poți condamna pe cineva pentru crimă fără a stabili cauza exactă a morții, se întreabă fostul demnitar comunist Aceasta este întrebarea fundamentală pe care o ridică mărturia fostului demnitar, care dezvăluie o directivă absolut halucinantă a Procuraturii Generale de la acea vreme. Niculescu-Mizil susține că deține un document oficial, trimis de la Procuratura Generală către unitățile din țară, prin care s-a dat indicația clară să nu se facă autopsia morților din decembrie '89.

Atât legislația de atunci, cât și cea de astăzi, stipulează clar că orice deces survenit în urma unei violențe necesită obligatoriu un examen medico-legal. În lipsa autopsiilor, nu a existat dovada științifică a legăturii directe între cel care a tras (sau cel care a dat ordinul) și mortul de pe stradă. Condamnările s-au bazat pe legături indirecte și conjuncturale, încălcând principiile de bază ale dreptului penal.

O lovitură de stat pe fondul nemulțumirii populare

Sinteza făcută de Paul Niculescu-Mizil este una clară și se aliniază cu teoriile susținute astăzi de numeroși istorici și cercetători ai evenimentelor din 1989.

El nu neagă starea de spirit a românilor, recunoscând că existau „nemulțumiri existente în populația română în ultimii ani ai lui Ceaușescu”.

Cu toate acestea, concluzia sa este implacabilă: prăbușirea regimului nu a fost rezultatul exclusiv al unei revolte interne, ci „o răsturnare dictată din exterior”, care a folosit și a manipulat disperarea reală a românilor pentru a executa o schimbare geopolitică majoră.

Bucuresti, CC, 1989. sursa: Agerpres

Cine a fost Paul Niculescu-Mizil

A fost una dintre figurile politice și intelectuale proeminente ale regimului comunist din România, remarcându-se timp de decenii ca un ideolog de frunte al Partidului Comunist Român (PCR). Spre deosebire de mulți alți lideri comuniști proveniți strict din mediul muncitoresc, el a avut o ascensiune bazată și pe profilul său de intelectual, ocupând funcții cheie în stat sub conducerile lui Gheorghe Gheorghiu-Dej și Nicolae Ceaușescu.

De-a lungul carierei sale la vârful puterii, a fost Ministru al Educației, Ministru al Finanțelor, viceprim-ministru și membru al temutului Comitet Politic Executiv (CPEx). În anii '60, Niculescu-Mizil a jucat un rol esențial în arhitectura politicii externe a României, fiind unul dintre artizanii distanțării de Moscova și apărând la nivel internațional dreptul țării de a-și stabili o linie politică suverană și independentă de dictatul sovietic.

Judecat în Lotul CPEx

Cariera sa politică absolută s-a prăbușit dramatic odată cu Revoluția din decembrie 1989, trecând rapid de la statutul de decident la cel de deținut politic. Arestat în celebrul „Lot CPEx”, a fost judecat și condamnat inițial la 14 ani de închisoare pentru complicitate la omor deosebit de grav, în legătură cu represiunea manifestanților.

Deși a fost eliberat în 1992 din motive de sănătate, Niculescu-Mizil a denunțat până la sfârșitul vieții procesul ca fiind o execuție politică fără dovezi directe, susținând teza unei lovituri de stat orchestrate din exterior.

Astăzi, dincolo de istoria sa politică controversată, numele său rămâne prezent în spațiul public românesc și prin poveștile copiilor săi: excentricul personaj monden Serghei Mizil și Donca Mizil, celebră pentru povestea de dragoste interzisă de Elena Ceaușescu cu fiul dictatorului, Nicu Ceaușescu.