Acesta oferă ponturi prețioase despre cum ne putem apăra în fața acestor informații dăunătoare.

„Am văzut în aceste zile mai multe articole ce ne pun in gardă în legătură cu riscul de a cădea victime valului de știri false lansate de „Moscova și Beijing” în contextul actualei crize. Avertismente bine venite, având în vedere că evenimentele majore (și puține ar fi cele ce se califică mai bine la aceasta categorie decât o pandemie), evenimentele cu puternic impact emoțional, reprezintă dintotdeauna un teren extrem de fertil pentru campaniile de dezinformare.

Oricat de abil planificate și promovate însă, asemenea acțiuni, puse la cale de neprieteni, pot fi, cu resursă umană bine pregătită, având acces la dotare tehnică modernă si, mai ales, cu multa munca, devoalate și contracarate. Un exemplu în acest sens îl reprezintă demersurile susținute ale Comisiei Europene, pe care le puteți găsi pe http://euvsdisinfo.eu/ și https://ec.europa.eu/…/coronavir…/fighting-disinformation_en.

De obicei, punctul de plecare in identificarea „agresorului” este reprezentat de răspunsul la întrebarea „Cui prodest?” Apoi urmează o serie de pași finalizați, de regula, fie cu devoalarea publică a acțiunilor ostile și a actorilor implicați, fie cu întoarcerea campaniei, împotriva inițiatorilor acesteia.

Ce ne facem însă când știrile false sunt, așa cum se întâmplă mult mai frecvent decât vă închipuiți, nu expresia gândirii ticăloase a unor forțe externe ostile, consacrate ca atare în conștiința publică, ci rezultatul nepriceperii, superficialității, relei intenții sau imposturii semenilor nostri?

Lipsa unor intenții diabolice le face oare mai puțin periculoase? Nu, căci efectul lor este definit de amploarea daunelor, nu de intențiile inițiatorilor, și nu puține au fost situațiile când o simpla farsă s-a sfârșit dezastruos, fiind perceputa ca realitate de țintele intenționate sau intamplatoare.

„Specialiști” care apar pe canalele media cu recomandări salvatoare, doar pentru a fi contraziși imediat de alti „specialisti”, oficiali ce fac declarații care mai de care mai confuze și mai trăsnite pentru ca numai la cateva ore distanță să revină cu „erate”, plângându-se că au fost „scoși din context”, reporteri în căutare de senzational, paginile web ale unor publicații respectabile, de aici și de aiurea, care preiau și popularizează opiniile unor persoane neavizate și mulți alții care, departe de a fi „agenții unor forțe externe ostile”, ne supun, in fiecare minut, unui adevărat asalt informațional, nu simt nicio responsabilitate reală pentru acțiunile lor. La urma urmei ei doar au spus ceva, nu „au dat cu parul”.

CONTINUAREA ARTICOLULUI IN PAGINA URMATOARE