Sursa foto: Arhiva EVZ
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește-ne pe Google News
Din cuprinsul articolului
O armă teribilă este ascunsă în spatele unei imagini idilice, promovată pe reţelele de socializare. Arma terorii. Un clip ce pare inofensiv. Un peisaj mirific de la noi, pentru că vorbesc acum despre mesajul adresat românilor, plin de munţi împăduriţi şi un râu care curge vesel şi cristalin printre ei.
Dar în fundal şi câteva utilaje ruginite, care se vede că sunt abandonate demult. În prim plan, un tânăr zâmbitor ne spune, arătând spre râu, ce bine este că el curge nestingherit de un baraj de hidrocentrală, pentru că astfel lostriţa (o specie de peşte de apă de munte, rudă cu păstrăvul, declarată de mulţi ani monument al naturii) poate trăi şi reproduce în voie.
Ce minunat este să ai râuri prin care zburdă lostriţe.
Ce uită să ne spună clipul, este că lostriţa trăieşte în toate râurile de munte din România, nu numai îl locul unde începuse construcţia, în urmă cu mai bine de cincisprezece ani, a unui baraj pentru o hidrocentrală, acum abandonat. Deci, nu se reproduce numai fix pe locul unde ar fi fost barajul, ci în toate râurile unde trăieşte. Sau, singurul mnascul lostriţă pentru reproducere, un fel de taur comunal, sau lostriţcomunal dacă vreţi, nu trăieşte decât acolo unde s-ar fi dorit construcţia barajului.
Nici nu ni se spune cum de, în ciuda faptului că lucrările la construcţia hidroenergetică au început în urmă cu mai bine de 15 ani şi s-a lucrat ceva la ea, totuşi, până acum, lostriţa nu a fost deloc deranjată sau stresată de la reprodus şi se află şi astăzi în acele locuri. De ce finalizarea barajului ar fi pus capăt existenţei speciei. Ar fi rămas masculii de o parte, iar femelele de cealaltă parte a barajului, fără putinţa de a se mai întâlni vreodată?
Am vorbit în repetate rânduri despre cum aceleaşi ONG-uri blochează dezvoltarea României.
Fie că este vorba despre o construcţie strategică din domeniul energetic, fie că este vorba despre capacităţi industriale, strategice şi ele, fie că este vorba despre legi care să deblocheze în vreun fel prăbuşirea ţării noastre. De fiecare dată, ONG-urile cu pricina, mereu aceleaşi, câştigă în Justiţie. Şi o hotărâre judecătorească, luată de cele mai multe ori pe motive absolut fatasmagorice, care, dacă nu ar avea consecinţe catastrofale, ar stârni râsul, le dă dreptate şi totul se blochează. Infrastructură energetică strategică, infrastructură de transport strategică. Tot!
De astă dată, lucurile sunt şi mai grave şi privesc întreaga planetă. Şi, desigur, şi România, pentru că, deşi de multe ori nu pare, judecând după ce se întâmplă pe plaiurile mioritice, suntem şi noi pe planeta asta.
Un articol-bombă din ziarul „The Guardian” o publicaţie care a fost în primele rânduri în susţinerea măsurilor aberante de restrângere a drepturilor cetăţeneşti în timpul pandemiei de coronavirus, ar trebui să ne pună în alertă. Pe noi, cetăţenii de rând ai planetei, cei care suntem vizaţi de noua armă a politicii globale a terorii. Natura.
Dacă nu a mers cu Hantavirusul plimbat pe un vapor de croazieră, dacă şi încercarea cu Ebola nu a dat rezultate şi nu s-a declanşat isteria generală, atunci au găsit altceva. Natura!
Care, dacă nu-i ascultăm pe ei şi nu facem ce vor ei, ne poate pune viaţa în pericol. Pentru că trebuie să fim ţinuţi în teroare. Întotdeauna, ceva trebuie să ne ameninţe, pentru ca autorităţile să aibă de ce să ne protejeze. Şi cum altfel să ne protejeze decât impunându-ne restricţii. Impunându-ne stări de necesitate, urgenţe sanitare din cauza cărora trebuie să ascultăm orbeşte ordinele lor aberante. Din cauza cărora se amână alegeri. Din cauza cărora se calcă în picioare drepturile şi libertăţile cetăţeneşti. În numele unui bine pe care, vrem, nu vrem, trebuie să-l înghiţim nemestecat pentru că ni se bagă pe gât. La nevoie, cu forţa, aşa cum s-a făcut în ultima pandemie.
Medicii nu mai au credibilitate. Prea ne-au urat înmormântare uşoară, dacă nu ne vaccinăm.
Prea au murit mulţi oameni şi nu din cauza virusului. Atunci, s-au găsit alţi propagandişti, care au credibilitatea neştirbită. Meteorologii. Cu ce să te mintă meteorologii? Ei spun ce arată harta din satelit. Plouă, sau nu. E soare, sau nu. Era gluma cu minciuni ca la meteo. Dar era o simplă glumă. Vectorii de propagandă, meteorologii, sunt perfect aleşi. Nu numai pentru credibilitatea pe care o au, dar şi pentru faptul că rubricile meteo de la jurnalele de ştiri ori din ziare sunt urmărite de un public numeros. Oricine este interesat de starea vremii, fie numai şi pentru a şti cum să se îmbrace când pleacă de acasă.
Ei bine, inclusiv prin această rubrică aparent obiectivă, se face deja propagandă pentru noua armă a terorii care ni se pregăteşte. Aţi observat că nu se mai anunţă că plouă, sau ninge, că va fi frig, sau cald. Nu mai există o informare omenească despre starea vremii. Ci totul este sub semnul codurilor. Nu plouă mai tare sau mai încet, ci este cod galben, sau portocaliu, sau roşu de ploi.
Nu bate vântul, ci este cod galben, portocaliu sau roşu de vânt. Şi dacă vremea este normală, tot mai avem un cod. Aţi băgat de seamă că dacă nu este nimic anormal în starea vremii în toate zonele locuite, totuşi, nu este omisă ştirea că, pe crestele înalte ale munţilor, unde altminteri nu prea calcă nimeni, este, totuşi, „cod galben de vânt, care va bătea cu putere în rafale.”
Nu-i aşa că ne pune viaţa în pericol, vântul care bate în rafale pe crestele înalte ale munţilor, spulberând eventual zăpada?
Nu, ar răspunde orice om normal la cap. Ba da, ne-o pun nişte specialişti, în The Guardian, ziar care anunţă: „Comisia paneuropeană independentă pentru climă și sănătate, convocată de OMS, a concluzionat că această criză climatică reprezintă o amenințare la nivel mondial pentru sănătate, încât OMS ar trebui să o declare „o urgență de sănătate publică de interes internațional (Pheic).
Departe de a fi o prioritate în declin sau o știre falsă, schimbările climatice reprezintă o amenințare imediată și pe termen lung pentru sănătate, economie, alimente, apă, mediu, personală, comunitară și securitate națională.”. În concluzie: „Criza climatică ar trebui declarată urgență globală de sănătate publică de către Organizația Mondială a Sănătății, altfel alte milioane de oameni vor muri inutil, au declarat experți internaționali de renume.”
Declaraţiile acestor specialişti de renume se încadrează în aceeaşi categorie cu discursul lui Matthew Liao, profesor de bioetică la Universitatea din New York, care în cartea sa „Ingineria umană și schimbările climatice” susţinea că trebuie să schimbăm ADN –ul uman, astfel încât oamenii să devină mult mai mici, pentru că oamenii mai mici consumă mai puţină energie şi eliberează mai puţină căldură, aşa că este o variantă voluntară pentru a proteja mediul.
Iată şi câteva astfel de declaraţii a câtorva din cei 11 specialişti.
Katrín Jakobsdóttir, fost prim-ministru al Islandei: „Criza climatică poate că nu este o pandemie, dar este totuși o urgență de sănătate publică care amenință însăși sănătatea și supraviețuirea umanității. Și dacă nu acționăm mai rapid și mai cuprinzător, multe alte milioane de oameni ar putea muri sau se vor confrunta cu boli care le schimbă viața.”
Altul. De astă dată un sir. Sir Andrew Haines, profesor de schimbări de mediu și sănătate publică la London School of Hygiene & Tropical Medicine: „Dacă vom continua să emitem în ritmurile actuale, acest lucru va accelera riscurile pentru sănătate atât pentru generațiile actuale, cât și pentru cele viitoare, inclusiv: mai mulți oameni care suferă și mor din cauza căldurii excesive, a inundațiilor și a bolilor infecțioase, poluarea aerului cauzată de incendii, mai multe nașteri premature și o insecuritate alimentară sporită.”
Ceea ce uită să spună aceşti specialişti este că în Pliocenul mijlociu temperaturile pe pământ erau mult mai ridicate decât astăzi.
Veţi spune că nu a stat nimeni să le măsoare atunci. Bine. Să încercăm cu altceva. Cam 500 de ani, aproximativ între anii 800 şi 1300 a existat acel „Ev mediu fierbinte”. Nu a măsurat nimeni temperatura, dar există relatări despre căldura excesivă, despre secarea râurilor, despre secetă.
Şi la acea vreme, sigur nu se zărea nicăieri vreun coş de fabrică fumegând şi poluând, pentru simplul fapt că nu erau. Sau. După 1800, a existat „Mica Glaciaţiune”, adică ierni grele, pe alocuri devastatoare. Şi nici atunci nu existau marile platforme industriale iar vacile flatulau şi râgâiau la fel ca azi, producând gaze care încălzeasc atmosfera. Atunci, fără succes, după cum s-a văzut.
De ce este mult mai convenabilă şi mai eficientă această poveste cu schimbările climatice, celor care susţin politica terorii, decât o pandemie.
Pentru că o pandemie, vine şi, până la urmă, pleacă. Pe când schimbăriole climatice sunt permanente. Astfel încât orice ploaie mai zdravănă, orice vijelie, orice zi mai călduroasă le permite să decreteze stare de urgenţă sanitară. Să ne închidă în case. Să nu putem ieşi decât cu voia lor. Să avem certificat verde, sau ce culoare or mai inventa. Adică, să nu avem voie, să nu putem, să ni se interzică.
Pentru că altfel, vom muri, fie luaţi de vânt, dacă vom fi mai mici, aşa cum vrea profesorul Liao, fie doborâţi de cine ştie ce boli grave, provocate de rafalele care spulberă zăpada pe vârfurile înalte ale munţilor.
Desigur că raportul celor 11 care prevăd apocalipsa sanitară provocată de schimbările climatice cere, după cum scrie în The Guardian: „Măsuri pentru combaterea dezinformării”. Adică, cenzurarea drastică a celor care nu sunt de acord cu ei. Aşa cum s-a mai făcut.
Recomandările noastre
