Din cauza toxicității sale, mercurul este în curs de a fi eliminat din produsele fabricate în spaţiul Uniunii Europene, dar o cantitate foarte este prezentă în aer, apă, sol și ecosisteme.

Unul dintre experţi Agenţiei Europene de Mediu în materie de utilizare durabilă a resurselor și industrie, Ian Marnane, a acordat un interviu la finalul căruia oricine poate avea o părere bine documentată despre mercur şi pericolele pe care le prezintă pentru sănătate.

„De ce este mercurul o problemă?

Mercurul se găsește în mod natural în mediul înconjurător, dar în general este bine fixat în minerale și nu prezintă niciun risc semnificativ. Problema apare din cauza activităților umane, care duc la emisia unor cantități mari de mercur în mediu, acest mercur putând circula apoi liber timp de mii de ani. Principalul motiv de îngrijorare este prezența mercurului în apă și în sedimente, unde se găsește într-o formă extrem de toxică și poate fi absorbit cu ușurință de animale, ajungând astfel în alimentația oamenilor prin lanțul trofic. Organizația Mondială a Sănătății a identificat 10 substanțe chimice care reprezintă un pericol major pentru sănătatea publică, dintre care patru sunt metale grele: cadmiu, mercur, plumb și arsen.

Cât mercur se găsește în mediul înconjurător?

Utilizarea de până acum a mercurului de către om a dus la eliberarea în mediu a sute de mii de tone de mercur. În prezent, nivelurile substanței în atmosferă sunt cu până la 500 % mai mari decât nivelurile naturale. În oceane, concentrațiile de mercur sunt cu aproximativ 200 % mai mari decât nivelurile naturale.

Cum se utilizează mercurul și care sunt principalele surse ale emisiilor de mercur?

Utilizările curente ale mercurului în lume variază. În Europa, mercurul este foarte puțin folosit, iar principala utilizare în următorii ani va fi în plombele dentare, deoarece utilizările industriale au fost interzise. În alte părți ale lumii, mercurul se folosește încă pe scară mai largă în activități industriale și în mineritul aurifer de mică anvergură.

Una dintre cele mai mari surse de poluare cu mercur, în Europa și nu numai, este arderea combustibililor solizi — de exemplu cărbune, lignit, turbă și lemn —, atât la nivel industrial, cât și casnic. Acești combustibili conțin mici cantități de mercur pe care, atunci când sunt arși, îl eliberează în mediu. Principala sursă a emisiilor de mercur din Europa este această eliberare ca urmare a unor activități precum producerea de energie electrică, fabricarea cimentului și producția de metale.

În ce mod sunt expuși oamenii la poluarea cu mercur și care sunt efectele asupra sănătății?

Cea mai importantă cale de expunere a omului la mercur este prin carnea de pește și fructe de mare. Atunci când animalele marine absorb mercur, acesta tinde să rămână în organism, unde se acumulează în timp. De obicei, peștii răpitori mari conțin concentrații mai mari de mercur, deoarece se hrănesc cu animale mai mici care au ingerat deja mercur. Prin urmare, consumul de pești răpitori de dimensiuni mai mari, cum sunt tonul sau peștele-spadă, duce de obicei la ingerarea unei doze mai mari de mercur în comparație cu consumul de pești mai mici, care se află pe o treaptă inferioară în lanțul trofic.

CONTINUAREA ARTICOLULUI IN PAGINA URMATOARE