Aproximativ 9.000 km, din 20.677 de kilometri cât are lungimea desfăşurată a căii ferate, necesită reparaţii capitale. Pe aceşti kilometri circulă zilinc zeci de călători cu trenul. Mai mult, în fiecare an ies din garanţie în medie 370 km de cale ferată, finanţările sunt pentru 15 km de linii pe an.

Pe 9.000 de kilometri de cale ferată, călătorii care circulă cu trenul sunt în pericol. Motivul: linia ferată este şubredă. Concret, una din problemele ridicate în cadrul conferinţei Dezbaterea “Calea ferată – încotro”, organizată la iniţiativa OPSFPR, a fost cea a infrastructurii feroviare, care se confruntă cu o degradare continuă, ceea ce în mod direct a determinat reducerea vitezei comerciale a trenurilor, limitarea tonajului şi generează în lanţ reducerea activităţii de transport şi implicit a aportului companiilor în economia naţională, potrivit clubferoviar.ro

“Problemele cu care se confruntă calea ferată trebuie abordate şi rezolvate. În acest sens este nevoie de dialog între autorităţi şi companiile din industria feroviară. Acesta ne va ajută să contribuim la formarea unui cadru legislativ favorabil sistemului feroviar şi la dezvoltarea segmentului de afaceri. Este pentru prima dată în ultimii ani când problemele sistemului feroviar sunt discutate la un asemenea nivel, implicând Senatul şi Camera Deputaţilor,” a declarat Valentin Dorobanţu, Preşedinte al Organizaţiei Patronale a Societăţilor Feroviare Private din România.

Bani pentru modernizarea a 15 km de linie ferată

Conform informaţiilor prezentate în cadrul dezbaterii, “în fiecare an ies din garanţie în medie 370 km de cale ferată, finanţările sunt pentru 15 km de linii pe an, iar finanţarea europeană este acordată pe magistrale. Pentru restul reparaţiilor ar fi necesare fonduri proprii sau alocări guvernamentale.

Dacă s-ar adopta măsurile necesare de fluidizare a traficului şi s-ar majoră volumele de marfă în traficul feroviar, atunci ar există şi fonduri suplimentare pentru reparaţii,” a menţionat Lucia Bărbulescu, preşedintele TTS Transport Trade Services. De asemenea, peste 9.000 km de cale ferată necesită lucrări de reparaţii capitale, iar la nivelul relaţiilor internaţionale, pe coridoarele feroviare europene, România trebuie să îşi finalizeze modernizarea Coridorului IV şi să demareze lucrările pentru Coridorul IX. O veste bună pentru operatori este finalizarea lucrărilor pe coridorul Curtici-Port Constanţa, acest proiect fiind prioritar pentru Ministerul Transporturilor.

Probleme din cauza infrastructurii din Portul Constanţa

În cadrul dezbaterii a fost semnalată problema infrastructurii feroviare din Portul Constanţa, care se confruntă cu o uzură fizică şi morală- linii închise circulaţiei total sau parţial, cu un grad intens de congestionare a traficului din triaje, lipsa investiţiilor în modernizarea infrastucturii fiind evidenţă. Conform Chimpex, operator în Portul Constanţa, acest lucru duce la o întrerupere a activităţii operatorilor portuari şi la periclitarea rentabilităţii investiţiilor private din Portul Constanţa. Compania propune câteva măsuri pentru revigorarea infrastructurii feroviare din port, incluzând reabilitarea acesteia, redeschiderea liniilor închise, eliminarea restricţiilor de viteză şi fluidizarea traficului în triajele din port, majorarea tarifelor de staţionare pe infrastructură publică precum şi includerea în bugetul de stat a lucrărilor de modernizare a infrastructurii feroviare din port.port constanţa

Această problema a fost abordată de către CFR SĂ de anul trecut, când “s-a făcut un program special pentru infrastructură din port. S-au furnizat finanţări pentru 10 linii, iar în acest an vrem să mai deschidem câteva linii,” a precizat Viorel Scurtu, Director General Adjunct Exploatare în cadrul CFR SĂ.

Tot despre situaţia infrastructurii feroviare din Portul Constanţa, Marius Bota, vicepreşedinte al Comisiei de transporturi din Camera Deputaţilor a precizat că “nimeni nu a spus ce s-a întâmplat cu liniile care duc vagoanele pe nave. Încă nu ştim dacă există un plan cu cele două ferryboat-uri, pe care nimeni nu a îndrăznit să le modernizeze şi să le utilizeze pentru asigurarea tranzitului vagoanelor de marfă”.

O altă problema stringentă adusă în discuţie de operatorii feroviari a vizat sistemul de tarifare privind utilizarea infrastructurii. Şi aici sistemul feroviar este discriminat faţă de celelalte moduri de transport. Spre exemplu, faţă de taxa rutieră, taxa pentru infrastructură feroviară este de 20 de ori mai mare şi, dacă în cazul celui rutier se achita o dată pe an, operatorii feroviari sunt taxaţi pentru fiecare km parcurs indiferent dacă este tren de marfă sau este mutată o locomotivă goală. De asemenea, staţionarea unui vagon pe infrastructură feroviară este taxată cu 0,20 euro/ora cu mult mai mare dacă ar fi să comparăm cu Ungaria, unde această taxa este de 0,40 euro/zi/vagon.

Aspectele legate de asigurarea energiei de tracţiune a fost un alt subiect prezentat de companiile private. “Suntem în situaţia de monopol naţional şi este nevoie de electricitate. Tot sistemul energetic de sub catenară nu se poate achiziţiona, iar în aceste condiţii solicităm Parlamentului să modifice legislaţia privind achiziţia energiei. Dorim să ne putem alege furnizorul, ceea ce necesită modificarea reglementărilor legislative,”a precizat Valentin Dorobanţu. Şi Ion Garoseanu, ‎CEO al Vest Trans Rail a semnalat această problema, menţionând că “ne confruntăm cu o situaţie de monopol, atât pe infrastructură, cât şi pe sistemul de furnizare a energiei. Clasa politică trebuie să reglementeze legislaţia pentru încurajarea sectorului feroviar privat şi creşterea competitivăţii”.

Pentru soluţionarea problemelor cu care se confruntă sistemul feroviar, vor fi necesare noi dezbateri între mediul de afaceri şi cel politic. În acest sens, Organizaţia Patronală a Societăţilor Feroviare Private din România a stabilit, împreună cu preşedinţii celor două Comisii de transport, din Camera Deputaţilor şi Senat, că discuţiile să aibă loc trimestrial, urmate de efectuarea unui bilanţ la sfârşitul sesiunii parlamentare, pentru identificarea şi analizarea problemelor şi punerea în aplicare a soluţiilor şi măsurilor necesare.