EDITORIAL de Dan Andronic: Patimile tânărului premier Ponta în ajunul Vanghelionului

EDITORIAL de Dan Andronic: Patimile tânărului premier Ponta în ajunul Vanghelionului

După fiecare tură de alegeri prezidențiale, în PSD începe măcelul! În 2004, Adrian Năstase a pierdut la puține procente în fața lui Traian Băsescu. A urmat o perioadă dură, cu redeschiderea unor dosare, dar și cu atacul foștilor colegi de guvern care-și ascuțeau cuțitele pe scările de marmură din sediul de pe Kiseleff. S-a făcut congres în anul 2005, iar lui Adrian Năstase i s-a propus să candideze. A refuzat, fiind consecvent cu principiul enunțat anterior alegerilor prezidențiale, de a nu-l contracandida pe Iliescu. Greii partidului doreau altceva. Așa că în 2005 s-a apelat la o soluție de avarie: Mircea Geoană. care a câștigat în fața lui Ion Iliescu!

În martie 2006, la reuniunea de la Hotel "Confort", proprietatea fraților Negoiță, instrumentată de Mircea Geoană, Viorel Hrebenciuc și Miron Mitrea s-a consemnat un sfârșit pentru AN după cum se așteptau cei trei: liderii filialelor au votat cu 37 la 16 împotriva lui Adrian Năstase, care pierde șefia Camerei Deputaților și funcția de președinte executiv al PSD.

În 2009, Mircea Geoană pierde prezidențialele la și mai puține procente în fața aceluiași Traian Băsescu. De data asta, Mircea Geoană rezistă mai puțin în fruntea partidului. Va fi debarcat de aceeași grupare, ușor îmbunătățită. Cu Victor Ponta, care fusese purtător de cuvânt al campaniei prezidenţiale a lui Mircea Geoană, în toamna anului 2009. Ponta și-a anunţat candidatura la şefia PSD cu mai puţin de o săptămână înainte de Congres, plecând, oficial, de la ideea că este nevoie de alternativă în partid la Mircea Geoană. De fapt, Ioan Rus, împins să facă acest pas, refuzase. 

În ziua Congresului PSD, 20 februarie 2010, Miron Mitrea şi Radu Mazăre, care îşi anunţaseră candidaturile pentru funcţia de preşedinte, renunţă şi îşi declară sprijinul pentru Victor Ponta. Lupta a fost dură, Mircea Geoană fiind beneficiarul sprijinului logistic și moral al liderului PSD Sector 5, Marean Vanghelie, Viorel Hrebenciuc și Cătălin Voicu, dar în final a învins candidatul mai bine susținut de greii partidului: Victor Ponta. 

Ne puteți urmări și pe Google News

Ce-a urmat sunt convins că mulți dintre dumneavoastră au uitat, de aceea reiau pe scurt! În 2011, Mircea Geoană a fost amenințat cu excluderea pentru că nu a dorit să renunțe la președinția Senatului. Ce mult semăna soarta lui cu cea a lui Adrian Năstase. Numai că de data asta, Geoană nu mai mânuia satârul, ci era fugărit prin curte ca să i se ia gâtul. Metaforic vorbind, deși la PSD nu se știe niciodată...

În 2014, Victor Ponta a intuit că i se pregătește ceva similar. Și că sprijinul greilor partidului are o valabilitate limitată. Este prim-ministru, conduce o majoritate parlamentară, dar s-a dovedit că acest lucru în România nu valorează nici cât o ceapă degerată. Pentru că PSD are capacitatea de necontestat de a-și devora instantaneu liderii în cazul unui eșec. Avea în minte exemplele Iliescu, Năstase, Geoană și acum venea rândul lui. O lecție care se învață la grădinița social-democrată. Iar Victor Ponta a acționat după principiul loviturilor preventive. A lovit conspirația fix în moalele capului prin excluderea lui Mircea Geoană, Marean Vanghelie și Dan Șova. 

Dacă în privința ultimului nume cred că se mai poate negocia ceva, pentru primii doi soarta este pecetluită! Am văzut în aceste zile un tandem ciudat Geoană-Vanghelie, în care te întrebi care-i șeful cu adevărat, dar care a trecut proba timpului. Sunt împreună de mult timp, de aproape 10 ani, într-o combinație ciudată de interese de afaceri, politică și prietenie. Erau mai mulți, dar au rămas doar doi. O parte a membrilor grupului s-au retras (Dan Nica), au ajuns la pușcărie (Cătălin Voicu și Viorel Hrebenciuc), sau îi susțin din umbră (Ion Iliescu). De aceea nu cred că aveau mari șanse de izbândă. Scenariul cu Mircea Geoană, premier pus de Klaus Iohannis mi se pare ușor fantastic. Cred că Mircea Geoană a încercat să tragă partidul de sub fundul lui Victor Ponta, iar cel care-i zgâlțâia scaunul era Marean Vanghelie. Ponta a răspuns dur, deși dacă este să te iei după mărturiile celor care au fost prezenți la reuniune, au fost alții și mai duri.

Cum se va termina conflictul? Nu știu, putem bănui că va fi o luptă dură, iar șansele lui Victor Ponta se măsoară în capacitatea lui de arămâne prim-ministru. Însă mi se pare extrem de amuzant modul în care Marean Vanghelie și Mircea Geoană au ajuns să toarne din măruntaiele PSD. De la blocarea votului din diaspora despre care Vanghelie afirmă că știe că a fost blocat cu bună-știință, fiind confirmat de Geoană, până la amenințări cu noi dezvăluiri, Vanghelionul continuă. Cu denunțuri publice. 

Ne ne rămâne decât să luăm o pungă de popcorn și să așteptăm!