Primul. PNL este singurul partid din Europa care are o asemenea frumoasă vârstă și așa îndelungată activitate.

2. În existența sa PNL a avut mereu „o stea polară”, care i-a ghidat strategia, programul și acțiunea. Acea stea polară a fost MODERNIZAREA ROMÂNIEI. În primul rând prin forțele sale și în baza intereselor naționale. Acest scop fundamental i-a fost și Crez și misiune politică.

3. PNL a fost reprezentantul și protectorul politic al capitalului, forței de muncă și resurselor naturale românești. Toate actele politice, măsurile economice, legislația socială au fost adoptate în acest scop. Istoria modernă și contemporană a României depune mărturie în acest sens.

4. PNL a fost până în 1948 – când a fost desființat de bolșevici – un partid predictibil tocmai datorită Crezului său și Misiunii sale. De aceea, VENEA LA PUTERE CÂND DOREA și mai ales CÂND ERA NEVOIE pentru țară și cetățenii săi. Fiindcă atât marea masă a populației românești, cât și elita știau precis ce vor face liberalii la guvernare: vor îndrepta finanțele țării și le vor trece pe excedent, vor administra eficient, vor genera prosperitate și vor susține cultura.

5. Din păcate, astăzi, PNL este un partid care transmite mesaje greșite și confuze societății românești, semnale care-i conturează o imagine publică proastă și care, la rândul său, are un impact electoral negativ.

6. Cel mai îngrijorător mesaj și cel mai generator de consecințe negative asupra stării și acțiunii partidului este acela că decizia în PNL se ia în alt centru de putere decât în forurile sale statutare. De aceea PNL este receptat a fi un „partid-remorcă” sau un „partid-unealtă”.

7. În ordinea gravității, PNL transmite că este un partid fără direcție și fără scop,  fiindcă nu are o concepție clară și un leadership politic eficient. În ultima perioadă, PNL s-a rezumat să valseze politic pe ritmuri de mandolină, într-un ritm și cu niște mișcări cam bezmetice.

8. Apoi, PNL nu are identitate doctrinară, nu are Crez și nu are misiune. Liberalii nu sunt astăzi reprezentanții politici ai niciunei categorii sociale sau a vreunui interes larg din cadrul societății românești. Concentrarea obsesivă a partidului pe  acțiunea politică de  apărare unei instituții coercitive – DNA – care i-a încătușat și le-a distrus afacerile doar capitaliștilor români, fără a-i atinge cu o floare pe cei străini este o eroare politică majoră. Apoi este un nonsens și o contradicție logică între a fi liberal și a fi protectorul politic al unei instituții coercitive, cu câteva manifestări de represiune politică. Una dintre acestea fiind chiar contra președintelui său în funcțiune.

9. În același sens, recenta încrâncenare a liberalilor pe chestiunea Pilonului II de pensii transmite electoratului mesajul că PNL este un partid protector al unei minorități înstărite și a unor interese economice administrate din afara țării. Evident, în această sumară enumerare putem menționa și tembelul mesaj de dispreț la adresa decrețeilor, cea mai consistentă și activă „clasă socială” românească.

Aceste realități și fapte sunt sancționate de electorat. De aceea, PNL nu crește electoral, în ciuda tâmpeniilor îngrozitoare pe care socialiștii le fac în actul de guvernare, în cel legislativ și în comunicarea lor politică zilnică.

PNL nu capitalizează simpatia și intenția de vot a electoratului fiindcă nu are credibilitate și nu este perceput ca o alternativă serioasă.

Astăzi, PNL se află la răscruce de drumuri în evoluția sa istorică. Pe de-o parte este în cea mai ingrată postură a sa, de a ajunge să fie un „partid-unealtă” și un „partid-remorcă”. O remorcă politică împotmolită și gata să fie abandonată pe un maidan foarte periculos, care este dominat și valorificat electoral de stânga anarhică.

Paradoxal, PNL se află și în cea mai favorabilă postură a sa din 1990 încoace, având oportunitatea de a experimenta „opoziția credibilă” pentru a deveni ceea ce a fost. Adică, cel mai important partid politic românesc. Cu condiția să-și recâștige autonomia decizională.

Ce ar trebui să facă PNL, și nu va face, fiind un partid fără autonomie decizională și fără forță internă capabilă să recâștige acest drept politic firesc?

  1. Fiind între ciocanul socialist și nicovala prezidențială își este dator lui însuși, dacă vrea să supraviețuiască, să iasă din acest colț al scenei politice  în care a fost înghesuit și în care-i bătut măr de cele două forțe.
  2. După ce se va dezmetici puțin, PNL va fi nevoit să conștientizeze că singura soluție politică este să facă opoziție energică. Atât față de măsurile și manifestările aberante ale guvernarii socialiste, cât și față de erorile prezidențiale. Iar această opoziție PNL este dator să o facă având o identitate politică. Și o misiune. Aceeași de la înființarea sa, acum 143 de ani, care este modernizare României și protejarea identității și resurselor naționale.

Fiindcă este un partid NAȚIONAL și LIBERAL.

Altfel, viitorul său este predictibil și trist.