Peste trei săptămâni ar trebui să înceapă școala. Nu știm cum, încă dezbatem public documente scrise de o mână indiferentă, ușor plictisită de agitația stârnită de coronavirus.
Aseară la emisiunea lui Adrian Ursu de la Antena 3 am avut ocazia să stau față-n față cu ministru învățământului, Monica Anisie. Un dialog scurt, motivat de faptul că bateria telefonului guvernamental era pe cale să se sfârșească. O strategie banală prin care a evitat întrebările și răspunsurile momentului. Ce m-a convins că așa este a fost declarația de început, în mod evident citită de pe o foaie de hărtie. Cu alte cuvinte, un consilier isteț i-a spus să intre la Antena 3, să dea o declarație și să-și închidă telefonul.
Numai că am apucat să pun două întrebări, prin intermediul lui Adrian Ursu: Cine-i testează pe profesori? De ce nu este obligatorie testarea în cazul personalului didactic și auxiliar? Înțeleg că eu, ca părinte, trebuie să semnez o declarație pe proprie răspundere că trimit la școală un copil care nu a luat contact cu vreun infectat, care nu tușește, care nu are simptome, plus etc, dar Statul cum îmi garantează același lucru din perspectiva celor cu care copii intră în contact?
Răspunsul a fost ușor halucinant. Monica Anisie a spus că din câte a înțeles de la oficialii din Ministerul Sănătății testele tip PCR nu scot în evidență decât dacă ai avut boala. Adică testarea profesorilor ar fi ușor inutilă. O abordare care m-a lăsat cu gura căscată. Noroc cu deputatul PNL Daniel Fenechiu care a înțeles repede ce se întâmplă și a intervenit spunând că testarea personalului didactic și auxiliar este o idee foarte bună și că se va ocupa personal ca acest lucru să apară în reglementări.
Din păcate, am avut încă o dovadă a ceea ce se numește incapacitate administrativă. Norme și reguli importante sunt tratate ca fiind doar un exercițiu birocratic, de cele mai multe ori prost făcut. Bineînțeles că este rezultatul a treizeci de ani de guvernare haotică, de furt, prostie și rea-credință, dar în momentul în care discutăm despre soarta copiilor noștri asemenea explicații au doar un caracter de generalitate. Și nu schimbă nimic.
În final, aș prelua întrebările adresate de Asociația Dascălii Schimbării, mai ales că nu au primit nici un răspuns:
(…)”Să admitem că varianta oferită de ministerul dumneavoastră pentru deschiderea anului școlar este perfectă, cu toate că nu are nicio legătură cu perfecțiunea, tot rămân câteva întrebări esențiale:
• Cum vor fi protejate cadrele didactice cu vârste de peste 65 de ani sau care prezintă comorbidități?
• Ce garanții puteți oferi că nu vor exista elevi, profesori, personal auxiliar asimptomatici?
• Cum garantați deplasarea în siguranță înspre și dinspre școală a elevilor care fac naveta, inclusiv a celor care vin din mediul rural la unitățile școlare din mediul urban?
• Cine va răspunde, Doamnă Ministru, în cazul în care școlile vor deveni bombe epidemiologice? Sau poate aceasta este și logica descentralizării, în fond”.
Altă întrebare?
