La începutul anilor ‘90, Virgil Măgureanu, primul director al Serviciului Român de Informații a implicat de mai multe ori instituția în operațiuni de poliție politică extrem de periculoase.
Care au pus în pericol viața unor persoane și au plasat între paranteze siguranța statului, compromițând importante operațiuni anti-teroriste. Eu însumi am fost ținta unora dintre aceste acțiuni, întrucât eram un critic al lui Ion Iliescu și, în același timp, al Serviciului Român de Informații, care continua să fie, ca și în epoca comunistă, un instrument de poliție politică.
Citesc un volum de circa 600 de pagini, un dialog extrem de interesant între Dan Andronic și generalul în rezervă Aurel I. Rogojan, un specialist al activității de intelligence, aflat în epicentrul celor mai importante operațiuni, atât pe timpul Securității ceaușiste, cât și ulterior, când a apărut și acționat SRI ca principal serviciu de informații al României. Am selecționat, pentru că în mod firesc m-au interesat în primul rând, din motive subiective, dar și din motive obiective, acele fragmente din cartea intitulată „Puterea umbrei”, care mă privesc în mod direct. Și au dreptate autorii. Sunt lucruri uluitoare, care mă vizează nemijocit și pe care eu însumi nu le-am cunoscut până acum, când citesc cu pixul în mână, probabil cea mai valoroasă istorie a principalului serviciu secret al României.
Continui să postez pasaje din această carte și îi sugerez cititorului, pentru că merită, să le lectureze și pe cele publicate anterior, care pot fi consutate AICI.
Recomandările noastre
