Operă „inaccesibilă”, respectiv un desen în peniţă, „Sceptrul şi Coroana ţării” reprezintă proiectul pictorului Theodor Aman pentru coroana de oţel cu care a fost încoronat Carol I ca prim Rege al României, la 10 mai 1881, iar apoi Regele Ferdinand ca Rege al României Mari.

 

Desenul lui Aman este expus pentru prima dată după multe decenii. Având nevoie de o protecție specială, el a fost păstrat într-un mediu absolut controlat. După această expoziţie temporară, va recăpăta statut de „operă inaccesibilă” pentru marele public. Din acest motiv, orice astfel de întâlnire merită a fi onorată, pentru că evenimentul poate fi unic în viaţa unei generaţii.

Povestea desenului în peniță începe așa: după Războiul de Independenţă, în 1878, domnitorul (principele) Carol primeşte titlul de „alteţă regală”. În 1881 se modifică Constituţia în vigoare din 1866 şi şeful statului primeşte titulatura de Rege, iar România devine regat sau monarhie constituţională (Regatul României). În aceste condiţii, încep pregătirile pentru ceremonia de încoronare a Regelui şi, printre altele, Ministerul Cultelor şi Instrucţiunii Publice instituie o comisie care avea drept sarcină stabilirea aspectului simbolurilor regalităţii. Din comisie făceau parte B. P. Haşdeu, Al. Odobescu, Grigore Tocilescu şi Theodor Aman, care a şi fost însărcinat cu executarea proiectului pentru coroana şi sceptrul primului suveran al României, precum şi a ordinului „Coroana României”.

Simbolul Ţării Româneşti şi al Moldovei

„Desenul în peniţă reprezentând proiectul pentru însemnele regale se află în patrimoniul Muzeului „Theodor Aman” și, de foarte puțin timp, și doar până în luna martie a anului viitor, poate fi admirat în cadrul expoziției temporare „Opera inaccesibilă – Acuarela lui Theodor Aman”.

Lucrarea este împărţită în două sectoare după diagonala stânga sus – dreapta jos. Triunghiul format în dreapta sus este dedicat celor două feţe ale sceptrului. Sceptrul reuneşte simbolurile reprezentative ale Stemelor celor două Principate, acvila Ţării Româneşti pe o faţă şi capul de zimbru al Moldovei pe cealaltă faţă, ceea ce explică şi cele două variante ale proiectului.

În partea stângă este reprezentată coroana regală (intrată în memoria colectivă sub denumirea de „Coroana de oţel”, fiind făcută din ţeava unui tun capturat de la turci în timpul Războiului de Independenţă). Aceasta este formată dintr-un cerc, care are în partea superioară aplicate patru fleuroane mari şi patru mici, din care pleacă opt tije arcuite înguste, ce se unesc în partea centrală într-un glob crucifer, a cărui cruce este cea din decoraţia „Crucea Trecerii Dunării”, instituită de Carol I în martie 1878”, ne-a declarat Greta Șuteu, istoric de artă şi muzeograf la Muzeul Municipiului București.

 

O oportunitate rară

Cele 33 de acuarele aflate în patrimoniul Muzeului Theodor Aman, expuse și ele alături de acest desen de patrimoniu, pot fi admirate, la rândul lor, extrem de rar. Toate au nevoie de condiții speciale de protecție pentru a putea supraviețui peste timp. Acuarela lui Aman dezvăluie o faţetă a creaţiei acestui pictor chiar mai dezinvoltă şi mai sensibilă decât pictura în ulei. Multe dintre lucrările care pot fi văzute sunt studii pregătitoare, altele sunt variante în acuarelă ale unor picturi sau gravuri cunoscute şi foarte puţine sunt lucrări de sine stătătoare, fără corespondent într-o altă tehnică.

 

Un senior al artelor

Theodor Aman s-a născut în data de 20 martie 1831 în familia unui negustor bogat, Dimitrie Dimo (poreclit Aman) de origine cuțovlah (macedonean), dar și armean, care a fost ridicat la rangul boieresc de serdar în anul 1818 de către Ioan Vodă Caragea. Mama sa era de origine greacă, se numea Despina (alintată Pepica) și s-a născut laParis.

Aman a fost pentru societatea conservatoare locală care abia s-a desprins de obiceiurile fanariote de purtare a ișlicului și giubelei, o adevărată revoluție.

El însuși a fost ridicat la rang de boier pitar de către domnitorul Barbu Ştirbei în anul 1856, fiind răsplătit astfel pentru eforturile sale de afirmare în domeniul artelor.Fără să-și renege averea, titlul și originile sale boierești, Theodor Aman a reușit pe tot parcursul vieții sale să se comporte ca un senior al artelor. Casa în care locuia, unde a fost amenajat și atelierul, a fost construită în anul 1869 în stil pompeian. Era în acea vreme o locație mondenă unde se întâlnea protipendada Bucureștiului. Astfel, despre acest loc, Alexandru Tyigara+Samurcaş spunea „Atelierul său (...) era singurul centru artistic în care se aduna elita bucureșteană a timpului.