Hoinărea pe canalele din Amsterdam în iarna lui 1979, când a simțit un impuls de moment: și-a scos hainele, a spart gheața (la propriu) și a sărit. Primul minut petrecut în apa sloi a fost o revelație. A devenit cu timpul dependent de ritualul îmbăierii în ape înghețate iar când a salvat de la înec un om cu care s-a rupt gheața, a devenit erou național. Lumea a început să fie curioasă și să se întrebe cine este și cu ce se ocupă salvatorul.

Wim Hof s-a prezentat în felul lui: „omul de gheață”, omul care poate să reziste chiar și o oră în apa rece ca gheața, în vreme ce majoritatea ființelor umane sucombă după 30 de minute. Iar mai târziu, după ce a dezvoltat, după capul lui, o serie de tehnici de respirație și meditație, a intrigat de-a dreptul rigida lume științifică: omul care poate să stea și două ore în apă la  0 °C și să se simtă chiar bine atât în timpul „îmbăierii”, cât și după.

În 2007, acoperit de senzori, Hof s-a supus unui experiment la Institutul Feinstein din Long Island. A stat 72 de minute într-o cutie acoperit de gheață, din cap până-n picioare: temperatura sa corporală a coborât inițial cu câteva grade, dar a urcat înapoi la 37°C și așa a rămas pe toată durata experimentului. Olandezul a reușit să-și (auto)regleze ritmul cardiac și să respire o dată la două minute.

Dar asta nu e tot. Hof susținea că să-și controleze chiar și sistemul imunitar, fapt pus din nou la îndoială de savanți care i-au cerut să se supună unui alt test. O bacterie i-a fost introdusă în organism, dar niciunul din simptomele așteptate nu s-a arătat. Recent, 24 de voluntari au acceptat să se supună și ei testului cu bacteria. 12 au urmat un „antrenament” recomandat de Wim Hof: meditație, confruntarea cu frigul. La trei ore după injectare, subiecții antrenați au prezentat simptome inflamatorii slabe și un nivel crescut de adrenalină, în vreme ce subiecții neatrenați au căzut la pat cu febră puternică. Rezultatele au fost consemnate iar eficacitatea metodei nu a mai fost pusă la îndoială. Mai mult, metoda lui Hof e dezvoltată cu succes, în prezent, în Polonia în cazul persoanele cu afecțiuni respiratorii, articulare, cancere sau atinse de Parkinson.