În cazul unui scenariu care prevede ca Pământul să fie lovit de un asteroid cu un diametru de zece kilometri - care distruge planeta în filmul „Don't Look Up” de pe Netflix -, omenirea ar avea cel puțin mai multe șanse să supraviețuiască decât dinozaurii, susțin doi fizicieni.

În urmă cu aproximativ 66 de milioane de ani, un asteroid a distrus în mare parte viața de pe planeta Terra, iar dinozaurii sunt cele mai cunoscute victime ale acestui impact.

Ce se întâmplă cu Terra în cazul unui impact cu un asteroid „Don't Look Up”

Filmul „Don't Look Up”, care este unul dintre cele mai de succes materiale de până acum de pe platforma de streaming Netflix, prezintă un scenariu în care un asteroid uriaș se îndreaptă spre Pământ. Corpul ceresc măsoară zece kilometri în diametru, iar între descoperirea sa și impactul calculat trec șase luni.

Doi fizicieni de la Universitatea California din Santa Barbara și-au pus întrebarea ce s-ar întâmpla dacă ficțiunea prezentată în film ar deveni realitate. Dacă un asteroid uriaș s-ar îndrepta cu adevărat spre Pământ, ar avea omenirea vreo șansă de a evita o catastrofă globală?

Da, este verdictul oamenilor de știință - cel puțin în ceea ce privește posibilitățile tehnice.

Avantajul față de dinozauri: un sistem de apărare planetară

„Demonstrăm că omenirea a depășit un prag tehnologic care să ne împiedice să urmăm calea dinozaurilor”, se arată în lucrarea de 15 pagini publicată pe serverul de preprinturi Arxiv.

Pentru analiza lor, fizicienii au calculat amploarea distrugerilor provocate de un impact comparabil cu un asteroid. Energia impactului ar putea, așadar, să corespundă de fapt cu cea a impactului care a pus capăt erei dinozaurilor.

Dacă un obiect de dimensiunile descrise intră în atmosfera terestră, acest lucru ar putea conduce, în cazuri extreme, la o creștere drastică a temperaturii atmosferice cu 300 de grade Celsius. Rezultatul ar fi o extincție în masă, care ar distruge cea mai mare parte a vieții de pe Pământ.

Sunt focoasele nucleare salvarea?

Da, omenirea are metode de a se apăra de asteroizi. În publicația citată sunt prezentate diverse opțiuni, cum ar fi așa-numita „metodă PI” - PI, de la expresia engleză „Pulverize It”. Dispozitivele explozive nucleare ar putea să spargă asteroidul în fragmente, adică să-l „pulverizeze”.

Părțile individuale ar trebui apoi fie să rateze Pământul, fie să fie atât de mici încât să ardă în atmosferă. Acesta este deja cazul asteroizilor cu un diametru mai mic de un kilometru. Fragmentele radioactive care lovesc Pământul nu ar trebui să reprezinte o mare problemă.

Șase luni sunt suficiente pentru a găsi o soluție

Din punct de vedere politic, se mai spune în document, această soluție ar fi o provocare. Deoarece detonatoarele ar trebui să fie testate înainte de a fi folosite. Astfel de teste sunt în prezent interzise de Tratatul de interzicere a testelor nucleare. Totuși, în cazul unei amenințări realiste, existențiale, se speră că se poate găsi o soluție, scriu autorii analizei.

Iar omenirea se pregătește de fapt pentru astfel de eventualități. Agențiile spațiale din diferite țări și comunități de state operează departamente de apărare planetară. Experții cercetează de ani de zile modalități de a prevedea și de a evita impactul.

Biroul Națiunilor Unite pentru afaceri spațiale, de exemplu, organizează o conferință anuală în cadrul căreia experții discută scenarii pentru limitarea daunelor, probleme juridice și natura comunicării. Iar șase luni, potrivit publicației, oferă suficient timp pentru a pune în aplicare măsuri.

Pentru situații de urgență: buncăre în mare

Dar ce se întâmplă dacă toate eforturile eșuează? Potrivit analizei citate de ziarul nemțesc Der Spiegel, nici acest caz nu înseamnă în mod inevitabil sfârșitul întregii vieți umane pe planeta noastră. Omenirea ar putea să se salveze cu ajutorul buncărelor subterane sau subacvatice.

„Înregistrarea vieții subacvatice sau subterane ar fi o strategie înțeleaptă, bazată pe apărare civilă, pentru a asigura supraviețuirea oamenilor și a altor specii”, arată analiza cercetătorilor.

Potrivit unui reportaj din ziarul britanic The Guardian, reacția la atitudinea relativ optimistă care reiese din analiză este împărțită. De exemplu, Mark McCaughrean, consilier principal pe probleme de știință și explorare la Agenția Spațială Europeană, a declarat că lucrarea răspunde la întrebări tehnice, dar „ratează complet ideea filmului, și anume că sfaturile oamenilor de știință sunt ignorate în mod obișnuit”.