Omar Hayssam, liber definitiv. Dosarul care a provocat una dintre cele mai mari crize instituționale din România

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google Urmărește-ne pe Google News

Omar Hayssam este unul dintre personajele centrale ale celui mai cunoscut dosar de terorism judecat în România după 1989. Om de afaceri de origine siriană, ajuns în anii 2000 în cercuri politice și economice importante, el a fost condamnat definitiv pentru implicarea în răpirea, în Irak, a jurnaliștilor Marie Jeanne Ion, Sorin Mișcoci și Ovidiu Ohanesian.

Cazul său a continuat însă mult după eliberarea celor trei: Hayssam a fost condamnat și în mai multe dosare economice, a fugit clandestin din România, dispariția sa a dus la demisii la vârful serviciilor de informații, iar după șapte ani a fost readus în țară printr-o operațiune ale cărei detalii nu au fost făcute integral publice. La 11 septembrie 2026, Tribunalul Ilfov a dispus definitiv liberarea sa condiționată.

De la student venit din Siria la om de afaceri cu avere estimată la zeci de milioane de dolari

Omar Hayssam s-a născut în Siria în 1963 și a venit în România la începutul anilor '80, pentru studii. A absolvit Facultatea de Căi Ferate, Drumuri și Poduri din cadrul Institutului de Construcții București. Ulterior s-a stabilit în România, s-a căsătorit cu Adela Hayssam, cu care are șapte copii, și a obținut cetățenia română după 1989.

După căderea regimului comunist, Hayssam și-a dezvoltat rapid afacerile. La apogeu, numele său a fost legat de companii din industria lemnului, producția și distribuția de băuturi, ape minerale, comerț și domeniul imobiliar. Printre firmele asociate lui s-au numărat Bucovina Enterprises, Rio Bucovina Distribution, Best Wood, Best Wood Production, Agro City Center și mai multe societăți grupate în jurul denumirii „Manhattan”. Potrivit informațiilor economice publicate în acea perioadă, grupul său de firme ajunsese la mii de angajați și la o cifră de afaceri de zeci de milioane de dolari.

În 2003, Omar Hayssam apărea în clasamentele celor mai bogați oameni de afaceri din România

Avea o avere estimată atunci la aproximativ 100 de milioane de dolari. Estimarea lua în calcul participațiile sale la companii precum City Center, Bucovina Enterprises și Rio Bucovina Distribution, dar și afacerile din industria lemnului și grupul Manhattan. Cifra reprezenta o evaluare realizată de presa economică a vremii, nu o valoare stabilită oficial de o instituție a statului.

Ascensiunea sa economică a fost însoțită și de acces la mediul politic. Hayssam a recunoscut public că s-a înscris în PSD și a explicat la vremea respectivă că a ales formațiunea pentru orientarea sa politică de centru. Tot el declara că era vicepreședinte al Organizației Întreprinzătorilor din România și vicepreședinte al Ligii Române de Prietenie cu Lumea Arabă.

Omul de afaceri a participat și la delegații economice care l-au însoțit în străinătate pe fostul președinte Ion Iliescu. Este documentată prezența sa în turneul prezidențial din februarie 2002, care a inclus Emiratele Arabe Unite, Japonia, Vietnam, Filipine și Singapore. În aceeași delegație s-a aflat și Mohammad Munaf, cel care avea să joace ulterior un rol esențial în cazul răpirii jurnaliștilor. Hayssam a participat și la o deplasare în Kazahstan, în septembrie 2003.

Legăturile sale cu lumea politică au devenit unul dintre cele mai controversate subiecte după izbucnirea cazului din Irak

Faptul că Hayssam participase la delegații prezidențiale este documentat, însă afirmațiile potrivit cărora ar fi avut o relație personală privilegiată cu Ion Iliescu au fost contestate de fostul președinte și de colaboratorii acestuia. Din punct de vedere jurnalistic, participarea în delegațiile economice și apartenența declarată la PSD sunt fapte distincte de existența unei relații personale cu fostul șef al statului.

În paralel cu ascensiunea în afaceri, Hayssam începuse să intre și în atenția autorităților pentru presupuse nereguli economice. Mai multe dintre afacerile sale au ajuns ulterior în dosare penale, iar unele dintre aceste cauze s-au încheiat cu condamnări definitive.

Una dintre afacerile care au intrat în atenția procurorilor a fost privatizarea fostei Întreprinderi de Piese Radio și Semiconductori – IPRS Băneasa. În 2003, pachetul majoritar al societății fusese cumpărat de Ogharit Trading CO Siria, companie despre care anchetatorii susțineau că era controlată de Hayssam. Ulterior, DNA a cercetat circumstanțele privatizării și existența unor documente despre care anchetatorii susțineau că ar fi fost false și ar fi vizat experiența și capacitatea financiară necesare participării la privatizare. În 2013, după revenirea sa în România, Hayssam a fost audiat în această cauză. Aceasta trebuie însă separată de dosarele în care a fost condamnat definitiv.

Răpirea jurnaliștilor în Irak, condamnarea pentru terorism și fuga spectaculoasă din România

Cazul care a transformat numele lui Omar Hayssam într-unul cunoscut la nivel național a început la 28 martie 2005. Marie Jeanne Ion, reporter la Prima TV, Sorin Mișcoci, cameraman al postului, și Ovidiu Ohanesian, jurnalist la România liberă, se aflau la Bagdad. Alături de ei era Mohammad Munaf, cetățean irakiano-american stabilit o perioadă în România și apropiat al lui Hayssam.

Cei patru au fost răpiți în apropierea hotelului în care erau cazați. Dispariția lor a declanșat constituirea unei celule de criză la București și una dintre cele mai ample operațiuni externe desfășurate până atunci de autoritățile române. Jurnaliștii au rămas captivi timp de 55 de zile. Au fost eliberați pe 22 mai 2005, iar la 23 mai au fost aduși în România cu un avion militar.

Ovidiu Ohanesian avea să povestească ulterior că mare parte din captivitate a fost petrecută într-un spațiu subteran, în condiții dificile. Mohammad Munaf s-a aflat împreună cu jurnaliștii pe durata captivității, dar după eliberare a rămas în custodia forțelor americane din Irak, pe fondul suspiciunilor privind participarea sa la organizarea răpirii.

Ancheta desfășurată în România a schimbat radical imaginea inițială asupra cazului. Procurorii au ajuns la concluzia că Omar Hayssam și Mohammad Munaf inițiaseră, finanțaseră și coordonaseră acțiunea care a dus la răpirea celor trei jurnaliști. În octombrie 2005, Hayssam și Munaf au fost trimiși în judecată sub acuzații legate de constituirea și finanțarea unei asocieri în vederea săvârșirii de acte de terorism.

Planul urmărea ca jurnaliștii să fie răpiți, iar ulterior Hayssam să intervină pentru eliberarea lor

Motivarea instanței a oferit ulterior detalii despre mecanismul atribuit celor doi. Potrivit judecătorilor, ideea răpirii s-ar fi conturat într-o perioadă în care problemele judiciare ale lui Hayssam deveniseră tot mai serioase. Planul urmărea ca jurnaliștii să fie răpiți. Ulterior, Hayssam urma să intervină pentru eliberarea lor și să apară în postura celui care salvase ostaticii.

În scenariul inițial, captivitatea ar fi trebuit să dureze numai câteva zile. În realitate, cei trei jurnaliști au fost ținuți captivi timp de 55 de zile. Anchetatorii au susținut că unul dintre obiectivele urmărite de Hayssam era obținerea unei poziții favorabile în raport cu problemele sale penale. Un alt obiectiv ar fi fost posibilitatea de a părăsi România. În perioada crizei, el s-a oferit să participe la negocierea eliberării ostaticilor. Hayssam a cerut și să poată pleca în Irak, însă solicitarea nu i-a fost acceptată.

În iunie 2005, Traian Băsescu a prezentat public versiunea autorităților asupra operațiunii. El afirma că Hayssam avusese rolul de inițiator, iar Munaf participase la pregătirea concretă a răpirii la Bagdad. Președintele preciza totodată că nu existau date care să arate că cei trei jurnaliști ar fi cunoscut planul înainte de deplasarea în Irak.

Un alt subiect rămas controversat a fost prețul eliberării ostaticilor. Imediat după revenirea acestora, Traian Băsescu și premierul Călin Popescu-Tăriceanu au afirmat că România nu plătise o răscumpărare. Cei doi au susținut și că nu fuseseră făcute concesii de politică externă. Ulterior, Băsescu a vorbit despre existența unui schimb ale cărui detalii nu puteau fi făcute publice. Explicația oferită a fost că în operațiune era implicat și un alt stat.

Din informațiile publice nu rezultă însă că statul român ar fi confirmat plata unei răscumpărări în bani.

Marie Jeanne Ion, Sorin Mișcoci și Ovidiu Ohanesian și Traian Băsescu. Sursă foto: captură video

Înainte ca dosarul de terorism să ajungă la final, Omar Hayssam era deja în arest

El fusese reținut la 5 aprilie 2005, inițial într-o cauză privind infracțiuni economice. În ianuarie 2006, a fost operat de cancer la colon la Spitalul Penitenciar Rahova, iar starea sa de sănătate a devenit punctul central al demersurilor prin care apărarea solicita scoaterea sa din arest.

În aprilie 2006, Curtea de Apel București a revocat măsura arestării preventive și a înlocuit-o cu interdicția de a părăsi țara. Decizia s-a bazat pe situația medicală, o expertiză indicând că tratamentul oncologic necesar nu putea fi realizat corespunzător în sistemul penitenciar. La 27 aprilie 2006, Hayssam a ieșit din Penitenciarul Rahova.

Câteva luni mai târziu, acesta dispăruse

Ancheta desfășurată ulterior a permis reconstruirea traseului prin care Hayssam a părăsit România. Înalta Curte avea să stabilească definitiv că frații săi, Omar Mahmoud și Omar Mukhles, precum și omul de afaceri Mustafa Tartoussi l-au ajutat să fugă.

În noaptea de 29 spre 30 iunie 2006, Hayssam a fost transportat spre Constanța. Mustafa Tartoussi l-a preluat și l-a dus în port, unde acesta a fost urcat clandestin la bordul navei IMAN T. Nava naviga la momentul respectiv sub pavilion nord-coreean. Prezența lui Hayssam la bord a fost ținută ascunsă inclusiv față de o parte a echipajului.

Vasul a traversat apoi strâmtorile turcești și a ajuns la Alexandria, în Egipt, la 5 iulie 2006. Potrivit anchetei, în portul egiptean au fost luate măsuri pentru ca Hayssam să evite controlul autorităților de frontieră. Călătoria a continuat către Siria, iar la 18 iulie 2006 nava IMAN T a ajuns în portul Tartous, unde Hayssam a coborât.

Această reconstrucție judiciară este mai precisă decât versiunea devenită celebră în spațiul public potrivit căreia Hayssam ar fi plecat din România pur și simplu ascuns pe un „vapor cu oi”. Hotărârile ulterioare au stabilit traseul București–Constanța, apoi Constanța–Alexandria și Alexandria–Tartous și participarea persoanelor care au facilitat transportul.

Dispariția lui Hayssam a provocat o criză instituțională majoră

La 20 iulie 2006 și-au prezentat demisiile Radu Timofte, directorul Serviciului Român de Informații, și Gheorghe Fulga, directorul Serviciului de Informații Externe. A demisionat și Virgil Ardelean, șeful Direcției Generale de Informații și Protecție Internă din Ministerul de Interne. La scurt timp a plecat din funcție și procurorul general al României, Ilie Botoș.

Frații lui Hayssam și Mustafa Tartoussi au fost judecați pentru rolul în această fugă. În octombrie 2014, Înalta Curte i-a condamnat definitiv pe Omar Mahmoud și Omar Mukhles la câte cinci ani de închisoare. Mustafa Tartoussi a fost condamnat la șapte ani. Instanța a stabilit că cei trei au asigurat sprijinul necesar pentru scoaterea clandestină din România a unei persoane implicate într-un act de terorism. Hayssam însuși a primit o condamnare de doi ani pentru trecerea frauduloasă a frontierei. Pedeapsa avea să fie luată ulterior în calcul în operațiunile de contopire a condamnărilor sale.

Între timp, procesul pentru răpirea jurnaliștilor a continuat în lipsa sa. La 13 iunie 2007, Curtea de Apel București l-a condamnat la 20 de ani de închisoare pentru fapte de terorism.

Instanța a stabilit și plata unor despăgubiri de câte două milioane de euro pentru fiecare dintre cei trei jurnaliști răpiți. La 20 februarie 2008, condamnarea a devenit definitivă după soluționarea căilor de atac. Hayssam se afla însă în afara României și nu putea fi încarcerat.

Mohammad Munaf a fost judecat separat. Justiția română l-a condamnat definitiv la zece ani de închisoare pentru participarea la răpire. Munaf s-a aflat ani de zile în custodia autorităților americane și irakiene. În august 2015, a fost adus în România pentru executarea pedepsei.

Dosarele economice, operațiunea din 2013 și pedeapsa finală de 24 de ani și patru luni

În anii în care se afla în afara țării, Omar Hayssam a continuat să primească condamnări definitive în România.

În dosarul „Foresta Nehoiu”, Înalta Curte de Casație și Justiție l-a condamnat definitiv, la 29 iunie 2010, la trei ani de închisoare. Dosarul privea privatizarea societății Foresta Nehoiu și operațiunile prin care active ale companiei au fost transferate. Procurorii au susținut că au fost înregistrate datorii fictive și că active ale firmei au fost preluate prin intermediul unei rețele de societăți, în timp ce Foresta Nehoiu acumula datorii și ajungea în faliment.

Hayssam preluase Foresta Nehoiu în anul 2000. Compania fusese unul dintre cei mai mari angajatori din zonă, iar declinul societății a avut un impact economic puternic asupra orașului. În dosarul penal, și fratele său Mohamad Omar a primit o condamnare cu executare.

Un alt dosar important a fost cel cunoscut drept „Volvo Truck”. Hayssam și colaboratorii săi au fost acuzați că au înșelat mai multe societăți de leasing după achiziționarea unor capete tractor Volvo. Potrivit anchetatorilor, 22 de vehicule cumpărate în leasing au fost scoase din România și exportate în Siria și Egipt cu documente false, fără ca obligațiile contractuale să mai fie achitate. Prejudiciul a fost evaluat la aproximativ 1,8 milioane de euro.

În acest dosar, Hayssam a primit 16 ani de închisoare. Condamnarea a rămas definitivă în noiembrie 2012, după ce instanța supremă a menținut hotărârile pronunțate anterior.

Astfel, în momentul în care România a reușit să îl readucă sub autoritatea sa, pe numele lui existau deja mai multe condamnări.

La 19 iulie 2013, Administrația Prezidențială a anunțat că Omar Hayssam fusese predat Poliției Române

Formularea este importantă: instituțiile statului nu au oferit public o prezentare completă a locului din care fusese preluat și a mecanismului exact prin care ajunsese în România.

În aceeași zi, Traian Băsescu a refuzat să confirme public dacă Hayssam fusese adus din Siria și dacă transportul fusese realizat cu un avion militar. Fostul președinte a vorbit despre o operațiune desfășurată fără autorizarea statului pe teritoriul căruia aceasta ar fi avut loc, afirmație care a generat imediat noi controverse.

Victor Ponta, premier la acel moment, a susținut că operațiunea fusese autorizată de Guvernul României și a interpretat declarația lui Băsescu ca referindu-se la autorizarea de către țara pe teritoriul căreia fusese realizată acțiunea. Detaliile operative nu au fost desecretizate integral, astfel încât mecanismul exact prin care Hayssam a ajuns în custodia autorităților române rămâne unul dintre capitolele insuficient clarificate public ale cazului.

După revenirea în țară, Hayssam a fost încarcerat și a început executarea pedepselor. În paralel, a continuat judecarea altor dosare.

Cel mai important dosar a fost dosarul „Manhattan”

În octombrie 2012, DIICOT îl trimisese în judecată pe Hayssam alături de fratele său Mohamad Omar și cumnatul Mihai Nasture. În același dosar au fost trimiși în judecată și partenerii de afaceri Viorel Vasile Mafteucă și Doina Farladanschi.

Procurorii au susținut că membrii grupului au contractat împrumuturi bancare în numele unor societăți precum Bucovina Mineral Water și Rio Soft Drinks. Ulterior, patrimoniile acestora ar fi fost transferate către alte firme din grupul Manhattan.

Printre active se aflau fabrica de sucuri Rio din Timișoara și fabrica de îmbuteliere de apă minerală și sucuri Bucovina din Vatra Dornei. DIICOT estima prejudiciile aferente diferitelor infracțiuni investigate la zeci de milioane de lei și milioane de dolari. Echivalentul total era evaluat la aproximativ 20 de milioane de euro.

Procurorii au indicat sume de 78,4 milioane de lei în legătură cu delapidarea. Alte peste 4,17 milioane de dolari și 2,29 milioane de lei erau legate de evaziunea fiscală. În cazul spălării banilor, suma indicată era de aproximativ 17,3 milioane de lei.

În noiembrie 2015, Tribunalul București l-a condamnat în acest dosar. După operațiunile de contopire și aplicarea sporului, instanța a stabilit o pedeapsă rezultantă de 23 de ani și patru luni. Procurorii DIICOT au atacat însă hotărârea. La 1 noiembrie 2016, Curtea de Apel București a majorat sporul aplicat. Astfel, pedeapsa definitivă rezultantă a ajuns la 24 de ani și patru luni de închisoare. Instanța a pornit de la pedeapsa cea mai grea relevantă pentru operațiunea juridică respectivă, de 13 ani și patru luni. La aceasta a adăugat succesiv un spor de 11 ani.

De aceea, pedepsele lui Hayssam nu trebuie însumate pur și simplu. Este vorba despre 20 de ani pentru cazul jurnaliștilor, 16 ani în dosarul „Volvo” și trei ani în „Foresta Nehoiu”. La acestea se adaugă doi ani pentru trecerea frauduloasă a frontierei și condamnările din dosarul „Manhattan”.

Instanțele au aplicat regulile privind contopirea pedepselor și sporurile. Rezultatul final a fost pedeapsa de 24 de ani și patru luni pe care Hayssam o executa înaintea liberării condiționate.

În aprilie 2016, Omar Hayssam a pierdut și cetățenia română

Autoritatea Națională pentru Cetățenie a analizat o sesizare formulată de Serviciul Român de Informații, iar președintele ANC a emis Ordinul nr. 426/P prin care i-a retras cetățenia. Ordinul putea fi contestat în instanță în termenul prevăzut de lege.

În anii următori, Hayssam a făcut mai multe demersuri pentru a fi eliberat înainte de executarea integrală a pedepsei.

În 2025, Tribunalul Ilfov îi respingea pentru a treia oară o cerere de liberare condiționată. Documentele judiciare consultate la acel moment arătau că, dacă ar fi executat pedeapsa integral, termenul s-ar fi întins până în 2035. Pentru calculul liberării condiționate îi erau recunoscute 5.124 de zile executate și considerate câștigate, inclusiv ca efect al mecanismelor aplicabile perioadelor de detenție în condiții necorespunzătoare. Hayssam îndeplinea astfel fracția obligatorie de trei pătrimi necesară pentru a putea solicita liberarea, însă îndeplinirea acestei fracții nu obliga instanța să îi admită cererea.

Comisia de liberări condiționate a Penitenciarului Jilava se opusese atunci punerii sale în libertate. În fața judecătorilor, apărarea a invocat starea sa de sănătate și conduita din timpul detenției. Avocatul a susținut că Hayssam scrisese cărți și participase la activități educaționale, inclusiv cursuri de economie și istorie orientală. Instanțele au apreciat însă, în 2025, că simpla executare a fracției minime și trecerea timpului nu erau suficiente pentru a demonstra îndreptarea.

Situația s-a schimbat în 2026

La 17 iulie 2026, Judecătoria Sectorului 4 București i-a respins din nou cererea de liberare condiționată. Hayssam a formulat contestație, iar dosarul a ajuns la Tribunalul Ilfov.

Pe 11 septembrie 2026, Tribunalul Ilfov a admis contestația. Instanța a desființat sentința Judecătoriei Sectorului 4 și a rejudecat cauza.

În urma rejudecării, Tribunalul Ilfov a admis cererea de liberare condiționată. Instanța a dispus punerea lui Omar Hayssam de îndată în libertate din executarea pedepsei de 24 de ani și patru luni.

Eliberarea urma să aibă loc dacă Hayssam nu era reținut sau arestat într-o altă cauză. Hotărârea Tribunalului Ilfov este definitivă.

Decizia pune capăt, înainte de executarea integrală, pedepsei privative de libertate. Aceasta a rezultat dintr-un șir de dosare care s-au întins pe mai mult de două decenii.

Numele lui Omar Hayssam rămâne însă asociat în primul rând răpirii din 2005. Cazul nu a însemnat numai condamnarea unui om de afaceri pentru terorism.

Dosarul a scos la suprafață relațiile dintre mediul de afaceri și cel politic din anii 2000. De asemenea, a provocat una dintre cele mai grave crize instituționale produse după dispariția unei persoane aflate sub control judiciar.

Cazul a dus și la condamnarea celor care l-au ajutat să fugă. Ulterior, Hayssam a fost readus în România printr-o operațiune ale cărei detalii nu sunt nici astăzi cunoscute integral public.