Social
Olăreasa din satul Președintelui Bolojan, comandă specială pentru grădinile Palatului Cotroceni
Președintele Ilie Bolojan a anunțat, începând de azi, că sunt „Porţi Deschise la Palatul Cotroceni”. În grădinile Palatului Cotroceni, familia unor olari din comuna Președintelui, Vadu Crișului, au realizate niște vaze unice, de dimensiuni impresionante. Au fost singurii olari din țară care s-au încumentat să onoreze comanda.
Un lut unic în Europa la Vadu Crișului
În Vadu Crișului se află un lut unic în Europa, lutul alb de șamotă. Comuna e și azi un centru ceramic cu o tradiţie multi-seculară, aureolat de-a lungul vremurilor de o reputaţie legendară dată de ineditul vaselor de lut realizate aici. Aceasta cu toate că azi mai funcționează în comună doar două roți de olărit. Acum mai bine de 100 de ani în localitate 90 de familii trăiau din acest meșteșug. Familia Poli-Hasas, exponentă a cinci generații de olari scrie mai departe povestea olăritului de Vadu Crișului.
Vasele facute de bihoreni pentru Palatul Cotroceni Foto:Ioan Hasas
Olăriţa Julianna Szolga Géczi, fiica olarului de legendă Ioan Hasas, are amintiri frumoase despre perioada în care olăritul era înfloritor în sat. „ Nimic nu este mai spectaculos decât mângâierea lutului în ritmul uniform al roţii de olar, încercând să ridice cu cele două mâini, ca pe o coloană fără sfârşit, vasul încă fragil”, a povestit Juliska neni. Femeia, aflată acum la 95 de ani, spune că a iubit acest meșteșug de mică. Chiar dacă atunci pentru o fată să facă o treabă considerată bărbătească era o rușine. Femeia spune că a furat meserie privindu-l pe tatăl său cum olărește iar apoi ca să învețe meșteșugul se așeza pe furi șla roată când cei cinci frați ai ei plecau la câmp.
Comandă specială pentru grădinile Palatului Cotroceni
Tanti Juliska a povestit că olăritul a scos-o din necaz și în momentele în care a fost în mare impas. Femeia a rămas văduvă și a fost dată afară de la fabrică. „Am tot olărit, să nu-mi las copiii să moară de foame. Așa că am început să lucrez acasă cu lutul, așa cum am învățat când eram copil”, i-a povestit femeia viceprimarului de Vadu Crișului, Ioan Hasas. Faima meşterilor din Vadu Crişului a ajuns până la urechile lui Nicolae Ceaușescu. În anii ’80, trei ani al rând, între ’83 şi ’85, de primăvara până toamna, familia olăresei Juliska Szolga Geczi a lucrat la cele mai mari vase de lut din România, comandă specială pentru grădinile Palatului Cotroceni.
Nici un alt olar nu se încumetase să facă vasele de dimensiuni impresionante, de 1,40 m înălţime şi 1,38 m diametru. Chiar dacă lucrarea a fost o provocare și pentru familia lui Juliska neni s-au încumetat să o facă și fiindcă au primit câte 2.000 de lei pe bucată, adică atât cât era un salariu pe lună. Olarii bihoreni au primit ca model o vază uriașă, de 1,40 metri înălțime, cu„pântecul” de 1,38 metri în diametru. Timp de o săptămână, olarii au încercat în fiecare zi să reproducă vasele uriașe.
Acuzați de sabotaj fiindcă nu puteau face vasele
Erau imposibil de realizat la roată. Le-au făcut în nişte forme, dar „burta” vasului era atât de mare încât se destrama din cauza presiunii. "Până și Securitatea ne-a vizitat, acuzându-ne de sabotaj, că nu vrem să le facem. Îi spun tatălui meu după multe eșecuri: să ne rugăm și Dumnezeu ne va ajuta! Aşa s-a şi întâmplat", spune olăreasa. S-au rugat ziua și noaptea. Juliska Szolga Geczi a avut brusc o idee. A făcut o bandă din cearceaf pentru burta vasului și de îndată ce a scos forma i-a bandajat burta.
A fost ajutată de toată familia. "Vasele erau atât de mari încât a trebuit să intru în ele să fac pereţii. Am făcut şi un cuptor de ars special. Înălțimea gurii era exact aceeași cu înălțimea vasului, iar diametrul acesteia era suficient pentru a-i permite să se potrivească înăuntru. Doar un singur vas puteam să-l punem la ars o dată", a povestit femeia. Un vas cântărea mai mult de 200 kg așa că a fost pus în cuptorul de ars cu un scripete. Regretul femeii e că nu au fost lăsați să semneze vasele. În 2017 însă, olărița a primit din partea statului maghiar distincţia de „Maestru în artă populară”, una dintre cele mai înalte distincţii oferite de statul maghiar acordat anual pentru 10 persoane din zona lingvistică maghiară.
