Planificarea de a traduce cererile de „garanții de securitate” în ceva tangibil este încă confuză, în ciuda urgenței tot mai mari. Ucraina pledează pentru garanții de securitate obligatorii pentru a asigura supraviețuirea pe termen lung. Aliații pur și simplu nu sunt încă pregătiți să facă asta, potrivit Politico.

În ciuda lunngilor dezbateri pe acest subiect, alianța occidentală este împărțită în aproape fiecare element al modului de a răspunde cererii, potrivit unor diplomați europeni. NATO, la care Ucraina aspiră să se alăture, ar trebui să poarte această conversație? Sau ar trebui ca cele mai mari puteri militare ale lumii să ofere angajamente individuale? Merită vreo garanție în afara aderării la NATO.

Toate aceste întrebări rămân deschise, au spus diplomații, chiar dacă aliații sunt la doar cinci săptămâni distanță de reuniunea de la Vilnius pentru un summit-cheie al NATO. Ucraina a stabilit summitul ca un fel de termen limită, forțând ca aliații să își asume angajamente explicite la reuniune cu privire la incuuderea Ucrainei în NATO și oferirea de garanții de securitate pe parcurs. Iar oficialii se întreabă în ce ar trebui să constea realmente o „garanție de securitate”. „Ucraina este cea mai experimentată țară din lume în a auzi „nu” din partea NATO”, a sups vicepremierul ucrainean pentru Integrare Europeană, Olha Stefanișina. „Avem nevoie de claritate”, a adăugat ea, „că aderarea Ucrainei la NATO este inevitabilă și nu va fi un fel de chilipir”.

Susținătorii Kievului se confruntă astfel cu o realitate incomodă: mulți nu doresc de fapt să ofere Ucrainei un calendar concret pentru aderarea la NATO în acest moment. Dar nici nu vor să-i lase pe ucraineni dezamăgiți sau vulnerabili în fața unei alte invazii. În consecință, un număr de lideri din Europa de Vest sunt din ce în ce mai obositori pentru garanții de securitate și oferă un limbaj vag cu privire la apartenență. Dar, sub retorică, planificarea reală este confuză – o reflectare a dificultății de a aduna un grup divers de guverne pe aceeași pagină cu luptele la fața locului în Ucraina. „Uneori”, a spus un înalt diplomat est-european, sub protecția anonimatului, că „este greu de înțeles despre ce vorbim”.

Spectrul de opțiuni

Ucraina dorește ca liderii NATO să ofere Kievului o foaie de parcurs pentru aderare după război- și, între timp, garanții concrete de securitate din partea capitalelor occidentale. O serie de lideri occidentali s-au înțeles cel puțin cu privire la nevoia de garanții de securitate, în ultimele zile. Președintele francez Emmanuel Macron a susținut „ceva între garanțiile de securitate în stil israelian și apartenența cu drepturi depline [la NATO]”, făcând referire la ajutorul militar dedicat pe care aliații i-au canalizat în Israel de ani de zile. Și premierul britanic Rishi Sunak și-a arătat propriul angajament vag, spunând că aliații „vor să se asigure că punem în aplicare aranjamente de securitate pentru Ucraina pe termen lung”.

Dar actualii și foștii oficiali spun că nu există un consens cu privire la acordarea de garanții – nici asupra a ceea ce ar implica acestea și ce format ar putea fi utilizat. „La un capăt al spectrului”, a spus Camille Grand, un fost secretar general adjunct al NATO, este membru cu drepturi depline NATO. Această opțiune aduce cu ea garanția fermă a articolului 5 - că un atac împotriva unui aliat este considerat un atac împotriva tuturor aliaților. La celălalt capăt al spectrului, a observat el, se află ceea ce poate fi considerat „garanții pe hârtie”, cum ar fi Memorandumul de la Budapesta din 1994, care a oferit Ucrainei asigurări din partea Rusiei, SUA și Regatului Unit. Între ele, a spus el, există multe „variante” – de la tratate bilaterale până la angajamente politice de facto – iar provocarea este de a găsi „locul potrivit”.

O propunere pe masă este așa-numitul Kiev Security Compact, un concept dezvoltat de biroul președintelui ucrainean Volodymyr Zelenskyy împreună cu fostul secretar general al NATO, Anders Fogh Rasmussen. Acest plan ar presupune ca un grup de bază de aliați să își ia angajamente obligatorii pentru a întări apărarea Ucrainei pentru anii următori, atât cu ajutor militar, cât și non-militar. Separat, un grup de foști înalți oficiali occidentali în domeniul apărării și cadre universitare au prezentat, de asemenea, o idee concentrată pe cooperarea pe termen lung și pe sprijinirea Ucrainei să-și extindă rapid propria industrie de apărare.

Ar fi „similar cu angajamentul de apărare al Statelor Unite față de Israel”, a spus Alexander Vershbow, un fost înalt oficial american care a ocupat și funcția de secretar general adjunct al NATO. Și va servi ca un aranjament „interimar” până când Ucraina se va alătura NATO, a adăugat el la o conferință de marți la Bruxelles. Cu toate acestea, oficialii spun că atunci când politicienii vorbesc acum despre „garanții” și „asigurări”, ei vorbesc în esență despre angajamente de a menține înarmarea și antrenamentul – nu promisiuni concrete de a veni în apărarea Ucrainei. „Auzim mai des de asigurări, decât de garanții”, a spus un diplomat înalt din Europa Centrală. „Totul pare să se reducă la furnizarea pe termen lung a mijloacelor pentru a se putea apăra.” Un diplomat vest-european a fost de acord: „Mulți dintre noi preferă să vorbim despre ‘asigurări de securitate’”.

Cum se va întâmpla asta?

Promisiunile pentru mai multe arme, însă, nu sunt exact ceea ce își dorește Ucraina. În schimb, pledoariile lui Zelenski – inclusiv în timpul unei apariții în fața liderilor europeni din Moldova – au fost pentru angajamente de negociat, care sunt o piatră de temelie pentru NATO. Stefanishyna, viceprim-ministrul Ucrainei, a precizat că Ucraina are în vedere ceva de genul angajamentelor militare pe care Finlanda și Suedia le-au primit după ce și-au depus propriile oferte NATO în săptămânile de după invazia Rusiei.

La acea vreme, se temea că Rusia ar putea folosi perioada dintre aplicare și aderare pentru a urmări cele două țări, știind că acestea s-ar putea afla în curând sub clauza de apărare reciprocă obligatorie a Alianței de la articolul 5. Mai multe puteri majore NATO au completat golul, indicând că vor interveni dacă Rusia ar trece granița. „Avem nevoie de garanții clare de securitate, după exemplul Finlandei și al Suediei”, a spus Stefanișina. Și aceste garanții, a adăugat Stefanișina, ar trebui să se aplice „pentru perioada de tranziție de dinaintea aderării efective a Ucrainei la NATO, când articolul 5 privind apărarea colectivă”.