Henri Coandă spunea într-un interviu televizat din Casa Coandă, în 1969:

„Am avut noroc, un mare noroc în viață, că am avut un tată, un tată cum a fost generalul Coandă (foto), care a fost nu numai un tată, a fost un prieten pentru mine, un îndrumător.

El era profesor la Politehică și doctor Sorbona, cu toate că era ofițer, făcuse Școala Politehnică la Paris, un om de o finețe și de o calitate extraordinară. Și atunci, având acest prilej, tot ce-mi trecea prin cap am realizat grație lui.

Mă întrebau americanii cum am finanțat primul avion cu reacție. Și atunci le-am răspuns:

- L-am finanțat, pentru ca am început să scriu.

- Ah, au spus ei, sunteți scriitor?

- Nu, le-am spus eu...îi scriam tatălui meu.

Așa, dacă n-ar fi fost el și familia mea, care s-a ruinat bineînțeles, nu aș fi putut face acest avion cu reacție”.

Generalul Constantin Coandă s-a născut în Oltenia, la Craiova la 6 martie 1856 din părinții Mihalache Coandă, care avea legături de rudenie cu familia lui Tudor Vladimirescu, și Theodora Coandă, fiica unui armator grec care făcea comerț pe Dunăre, spre Calafat.

Constantin a fost primul fiu al familiei, fiind urmat de Ion, Petre, Zoe, Alina si Aneta.

Dintre copii familiei Mihalache si Theodora Coandă, au strălucit pentru țară în special Constantin și Ion, primul devenind Generalul Coandă iar al doilea Amiralul Iancu Coandă, fondatorul Ligii Navale și primul comandant al bricului Mircea.

Dragostea de țară, Constantin a învățat-o direct de la tatăl său Mihalache, care în timpul Războiului de Independență a cerut Armatei Române să primească ca danie venită de la el, spre folosul oștirii, întreaga sa recoltă și furaje obținute pe moșiile Calafatului și Perișorului într-un an de zile, ceea ce s-a și întâmplat.

Citește toată POVESTEA pe Evenimentul Istoric