În episodul „Ce vor oamenii lui Trump. Monarhia AI și Apocalipsa” al podcastului Vorbitorincii, moderatorul Cătălin Striblea alături de Mihnea Măruță au discutat despre cum tehnologia și algoritmii săi au devenit centrul realității modern.

De la Facebook la TikTok, de la Twitter la Instagram, aceste platforme dictează nu doar tendințele sociale, ci și felul în care percepem lumea. Dar ce se întâmplă atunci când aceste rețele nu mai sunt doar simple spații de socializare, ci devin instrumente de influență politică, ideologică și chiar decizională pentru viitorul lumii?

„Rețelele de socializare induc oricărui utilizator sentimentul că este lăsat în urmă. Asta poate sminti o țară. La nivel planetar se produce acest fenomen în care, începând din copilărie, voința ta este permanent devansată de rețele. De asta au explodat anxietatea și depresia în rândul copiilor și adolescenților, pentru că mințile lor nu sunt pregătite pentru această comparație”, a spus Mihnea Măruță.

Anxietatea digitală și realitățile deformate

Studiile arată că rețelele sociale contribuie la creșterea anxietății și depresiei, mai ales în rândul tinerilor. Platformele digitale creează o competiție constantă, unde fiecare postare este un spectacol atent regizat. În podcast s-a subliniat pericolul acestei tendințe:

„Rețelele sociale creează un sistem în care oamenii simt că sunt lăsați în urmă, că nu pot ține pasul cu viteza informațiilor și a schimbărilor. Oamenii sunt înspăimântați de ceea ce vine, oamenii nu înțeleg lumea din care fac parte.”

Această presiune socială intensă distorsionează percepția realității. Viața reală nu poate concura cu versiunea editată și filtrată a lumii digitale, iar asta duce la un sentiment de insuficiență și izolare.

Rețele sociale ca arme politice

Mai mult decât un simplu spațiu de divertisment, rețelele sociale sunt astăzi instrumente esențiale de influență politică. Ele permit liderilor politici să comunice direct cu populația, subminând sistemele democratice tradiționale. Algoritmii selectează și promovează conținutul care provoacă cele mai puternice reacții emoționale, ceea ce duce la formarea unor „bule” informaționale. Astfel, un individ expus exclusiv unui anumit tip de conținut va ajunge să perceapă realitatea printr-o lentilă artificial construită.

Alianța puterii: politicieni și giganții tehnologici

Giganții tehnologici precum Meta, Google și X (fostul Twitter) nu sunt doar companii de software, ci actori politici și economici de prim rang. Aceste companii controlează fluxul informațional și, prin algoritmii lor, creează realități alternative pentru diferite grupuri de oameni. Un utilizator de stânga va vedea o realitate complet diferită față de un utilizator de dreapta, iar această segregare digitală menține diviziunea și tensiunile sociale. Ceea ce vedem pe ecrane nu este o oglindă a realității, ci o versiune personalizată a lumii, dictată de interese comerciale și politice.

Decizii politice pe baza predicțiilor tehnologice?

În podcastul lui Cătălin Striblea, acesta discută despre cum grupuri politice, inclusiv administrația Trump ar putea influența realitatea și viitorul. Teoria se bazează pe ideea că având acces la tehnologii avansate de inteligență artificială, aceste grupuri politice, ar fi putut simula posibile viitoruri pe baza analizei istorice și a datelor actuale. AI poate identifica tipare și poate crea scenarii predictive despre evoluția societății, economiei și geopoliticii. Dar dacă astfel de scenarii au influențat decizii politice, cât de mult mai aparține viitorul alegerilor noastre libere? Este plauzibil ca anumiți lideri să fi luat decizii strategice bazate pe modele AI, anticipând evenimente majore precum crize economice, conflicte geopolitice sau tendințe sociale emergente.

Putem urma un viitor dictat de AI?

O astfel de posibilitate ridică o dilemă fundamentală: dacă AI poate prezice viitorul, ar trebui să acționăm conform acestor predicții? Rămâne o incertitudine imensă dacă aceste scenarii sunt definitive și dacă inteligența artificială ia în considerare factorii imprevizibili, precum liberul arbitru și capacitatea umană de a schimba cursul evenimentelor. Viitorul nu este scris în cod binar, iar dependența de predicțiile tehnologice poate duce la un paradox periculos: să ne simțim captivi într-un destin dictat de algoritmi.

Cine controlează realitatea?

Ne aflăm la o răscruce istorică, unde tehnologia nu mai este doar un instrument, ci o forță care modelează societatea și viitorul. Rețelele sociale creează realități alternative, AI prezice scenarii globale, iar politicienii folosesc aceste informații pentru a modela lumea după interesele lor. Întrebarea rămâne: putem avea un viitor condus de algoritmi sau putem să ne scriem singuri destinul?