O femeie de geniu, un institut în premieră mondială și evenimente esențiale cap de afiș

România este prima țară din lume care a creat în 22 ianuarie 1952, grație eforturilor Anei Aslan. În 1976, dr. Ana Aslan a teoretizat conceptul de profilaxie geriatrică.

Dr.Theodora Bărbulescu-Poli, în cartea sa „In memoriam Ana Aslan” nota: „Este important de subliniat însă faptul că, prin crearea în anii '60-70 a unei reţele de centre gerontologice, România a fost prima ţară care a aplicat un program la scară naţională în favoarea populaţiei vârstnice, cu mult înainte ca ONU, în 1982, cu ocazia "Conferinţei Mondiale asupra îmbătrânirii", să recomande tuturor ţărilor adoptarea de programe naţionale.”

În 1982, ONU, grație eforturilor Dr. Ana Aslan a organizat o conferință mondială la Viena!

Anul 1982 este anul în care Organizația Națiunilor Unite a organizat, la Viena, sub deviza „Să dăm viaţă anilor”, „Adunarea Mondială pentru vârsta a treia”.Manifestarea a avut loc în perioada 26 iulie-6 august 1982.

În anul 1982, academicianul Ana Aslan a devenit Preşedinte al grupului de experţi în domeniul problemelor de gerontologie al Academiei de Ştiinţe Medicale Române. Academicianul Ana Aslan a devenit Membru de Onoare al „Societăţii Medicale Ştiinţifice Unionale a Gerontologilor şi Geriatrilor, U.R.S.S., precum și Membru fondator al „Consiliului Internaţional pentru Desvoltarea Ştiinţifică” -C.I.D.S. (în engleză, International Council for the Scientific Development -I.C.S.D.), Munchen, Republica Federală Germană.

Eforturile academicianului Ana Aslan au reprezentat un model pentru forumul internațional, care în lucrările conferinței, într-una din recomandări, recomandarea nr.61 aprecia: „Statele, organizațiile interguvernamentale și organizațiile neguvernamentale trebuie să încurajeze înființarea de instituții specializate în predarea gerontologiei, geriatriei și psihologiei geriatrice în țările în care astfel  de instituții nu există.” România a asigurat alături de alte state secretariatul organizării conferinței.

Teoretizarea conceptului de profilaxie geriatrică

În 1982, după ce în 1976 teoretizase noțiunea de profiaxie geriatrică  academicianul Ana Aslan își vedea munca pentru realizarea unui cadru științific și instituțional al studiilor teoretice și practice asupra geriatriei și gerontologiei, răspîătită.  În acel an, se împlineau trei decenii de la Înființarea Institutului de Gerontologie și Geriatrie din București. Acad. Ana Aslan a a fost recompensată cu prestigiosul Premiu Leon Bernard pentru Medicină Socială.

Dr. M. Diop, Preşedintele celei de a 35-a seziuni a Orgariteaţiei Mondiale a Sănătăţii spunea:

„Ca şi Leon Bernard, unul dintre fondatorii Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii,Prof. Ana Aslan a fost un pionier în domeniul medicinii sociale. Conferindu-i Premiul şi Medalia închinate memoriei lui Leon Bernard, aducem un omagiu activităţii Prof. Aslan dedicată populaţiei vârstnice din România şi impactului pe care munca sa l-a avut la nivelul întregii lumi”.

Un discurs al Dr. Ana Aslan din 1982

Academicianul Ana Aslan aprecia momentul 1982 ca fiind decisiv în succesul muncii sale de peste șase decenii. În discursul de mulțumire pentru prestigiosul premiu acordat, academicianul român aprecia:

„Domnule Preşedinte, la 1 ianuarie 1982, cortina s-a ridicat în faţa unei probleme mondiale vechi căreia anul nou trebuie să-i aducă soluţii sau noi perspective încurajatoare: populaţia vârstnică a lumii. Unii privesc această problemă căutând rezolvări imaginare sau utopice, în timp ce centrul vital al acesteia rezidă în însăşi condiţia umană, în lipsa de egalitate şi de echitate economică şi socială ce caracterizează societatea contemporană.

În cei 66 de ani pe care i-am petrecut, fără pauză, în laboratoare, spitale, servicii de consultaţii, săli de învăţământ medical şi institute de cercetare, ca şi în cercetări de teren, niciodată nu m-am îndepărtat de la principiul lui Claude Bernard "omul face un tot cu mediul", luând contact întotdeauna nu numai cu bolnavul ci şi cu mediul înconjurător specific al acestuia. În ultimile trei decenii şi mai bine, de când m-am dedicat domeniului îmbătrânirii, m-am întrebat de nenumărate ori, asupra momentelor şi factorilor care m-au determinat să iau această cale şi să n-o părăsesc în ciuda dificultăţilor şi adversităţilor. Fascinaţia mea de o viaţă, de a face totul pentru a vindeca bolile, a întârzia îmbătrânirea şi cortegiul ei inevitabil - boala, invaliditatea, moartea - îşi are probabil originea într-un moment psihologic deosebit de grav al vieţii mele. Aveam doar 13 ani c ând tatăl, cu 20 de ani mai în vârstă decât mama mea, a decedat, după o lungă suferință, în ciuda îngrijirilor celor mai atente.

Atunci cred că s-a născut germenele determinării, care mă urmăreşte fără întrerupere, de a face totul pentru a preveni boala, pentru a reda sănătatea oamenilor c ât mai repede posibil, pentru a întârzia îmbătrânirea. De atunci lupt pentru viaţă, pentru sănătate şi urăsc moartea, aruncându-mi toate forţele împotriva ei. Fascinaţia vieţii mele de luptă pentru întârzierea îmbătrânirii şi prevenirea ei, a devenit atât de puternică, încât după 25 de ani de învăţământ universitar, trecând prin etape de o intensă muncă în domeniul fiziologiei sistemului nervos vegetativ, în serviciul Prof. Dr. D. Danielopolu şi apoi ca Director de Clinică Medicală, am renunţat la această carieră îmbrăţişând cu tot elanul cercetarea ştiințifică în domeniul bătrâneţii.

Din profesor m-am văzut dintr-o dată în mijlocul unei aventuri cu necunoscutul. A fost o aventură pasionantă, care a început prin explorarea şi lărgirea semnificaţiei acţiunii procainei, administrată intraarterial, în reumatismul degenerativ, una din afecţiunile cele mai frecvente la bătrâni. Au fost acumulate atunci observaţii ştiinţifice, riguros controlate, privind nu numai efectele locale ale procainei, ci şi efectele generale favorabile asupra condiţiei fizice şi psihice (memorie, optimism, etc.) la vârstnici(...) Entuziasmul şi perseverenţa noastră nu s-a hrănit din idealism, ci din convingerea că succesul nu este imposibil, iar valoarea ideilor se măsoară doar prin gradul lor de succes.

Cât drum de atunci până acum! Domnule Preşedinte, ar fi greu să arăt aici toate etapele parcurse, de la înfiinţarea primului institut de geriatrie şi gerontologie, într-un fost cămin de bătrâni, astăzi monument arhitectonic, până la stadiul actual de dezvoltare socială care a cuprins toate aspectele de experimentare, asistenţă clinică, prevenirea îmbătrânirii, organizarea sistemului de asistenţă medicală şi socială a vârstnicilor.”.

„The Courier of UNESCO: „The Mystery of aging; the mechanisms of growing old are still not fully understood” - articol semnat de către Dr. Ana Aslan

În luna septembrie a anului 1982, a fost organizată „Conferinţa Mondială a Oraşelor înfrăţite” de la Bucureşti, care s-a derulat sub genericul „Bătrânii şi comunitatea”.În luna octombrie a anului 1982, Ana Aslan a vizitat Asociația de Gerontologie și Geriatrie din Filipine.Cu ocazia acestei vizite, academicianu Ana Aslan a primit „Placheta de Onoare” acordată de Academia Filipineză a medicilor de familie, precum și de Asociaţia Filipineză de Geriatrie şi Gerontologie şi de Societatea Medicală din Manila.În cursul turneului său asiatic, academicianul Ana Aslan a primit și „Placheta memorială” decernată cu ocazia celei de-a 25-a aniversări a Institutului Indian de Ştiinţe Medicale, New Dehli, India.

Tot în octombrie 1982, în „The Courier of UNESCO”, dr. Ana Aslan semna un articol intitulat „The Mystery of aging; the mechanisms of growing old are still not fully understood”(Misterul îmbătrânirii: mecanismele îmbătrânirii nu sunt complet înțelese încă). Cităm câteva cuvinte din acest material: „Mulți gerontologi privesc îmbătrânirea ca pe o boală, iar cercetarea terapeutică experimentală desfășurată la Institutul Național de Gerontologie și Geriatrie” de la București, România, timp de aproximativ 25 de ani indică faptul că beneficiind de ajutorul unor anumite substanțe medicale chimice, în special hydrochlorida, para-amino-benzoatul, diethyl-amino-ethanolul, procesul de îmbătrânire poate fi întârziat. Totodată, s-a descoperit că folosind culturile celulare se poate ajunge la aparenta regenerare a celulelor umane sau cel puțin la modificările celulare de-a lungul timpului. Aceste descoperiri susținute și de cercetările efectuate în alte țări par să justifice optimismul Școlii Românești de Gerontologie. O problemă de bază a gerontologiei o reprezintă distincția dintre schimbările provocate de vârstă și schimbările datorate originilor patologice, care în anumite cazuri, precum artita și trombozele, care apar când oamenii îmbătrânesc, schimbări care pot fi asociate în egală măsură”.

În luna noiembrie a anului 1982, Ana Aslan a participat la o conferință desfășurată la Thessaloniki.