Tatăl său, fiind guvernatorul spaniol al proviciei, a fost rechemat în Spania, așa că José de la șapte ani și-a petrecut copilăria în Spania. A ales cariera militară şi a devenit ofiţer în armata spaniolă.

San Martin a devenit unul dintre liderii Lautaro Lodge, o grupare secretă, masonică, care avea ca scop obținerea independenței Americii Latine. Membrii Lautaro Lodge au jurat să păstreze secretul și se știu foarte puține despre ei, dar e clar că au format inima Societății Patriotice, o instituție care a făcut în mod constant presiuni politice pentru libertatea Americii de Sud.

Membrii Lodge au avut de multe ori posturi importante în guverne.

În 1812, San Martin s-a întors în Argentina şi a pus bazele unei armate de luptători pentru independenţa ţării. Împreună cu patriotul chilian Bernardo O’Higgins, cu care era prieten din școală, şi un grup de rebeli a trecut Anzii, în iarna anului 1817, şi a învins armata spaniolă la Chacabuco, ocupând capitala Santiago de Chile.

Bătălia decisivă împotriva dominaţiei spaniole în Chile s-a dat un an mai târziu la Rio Maipo. San Martin a instalat în Chile un guvern de unitate naţională, dar a refuzat funcţia de preşedinte în favoarea lui Bernardo O’Higgins.

În 1820 a condus operaţiunile militare de eliberare a Perului de sub dominaţia spaniolă. A ocupat oraşul Pisco în decembrie 1820 şi apoi Lima, unde, la 28 iulie 1821, a proclamat independenţa Perului.

Jose de San Martin, la rândul său, a fost proclamat „protector al Perului”. Pentru a înfrânge definitiv rezistenţa spaniolilor în Peru, San Martin a cerut sprijin militar generalului venezuelan Simon Bolivar, supranumit „Eliberatorul”, sub conducerea căruia Venezuela a devenit, în 1810, unul din principalele nuclee ale războiului de eliberare a coloniilor spaniole.

În urma unei întâlniri cu ușile închise cu Bolivar, ținută la Guayaquil, Ecuador, la 22 iulie 1822, „Eliberatorul” și-a asumat misiunea de eliberare a Perului.

San Martin a plecat pe neașteptate din țară și a renunțat la comanda armatei sale, ieșind din activitatea politică și militară.

El s-a mutat în 1824 în Franța. Detaliile întâlnirii din 22 iulie nu au fost clarificate de istorici nici astăzi.

Citește toată POVESTEA pe Evenimentul Istoric