Cei trei au interese într-o companie bucureşteană profilată pe furnizarea de sisteme integrate de comunicaţii şi abonată la bani publici, precum şi la contracte strategice din sfera siguranţei naţionale. Miza: zeci de milioane de euro. În fiecare luni, „Evenimentul zilei“ va publica un episod din „Cupola“, un serial despre spionii lui Ceauşescu convertiţi în capitaliştii noii Românii.

> Azi, în vizor: generalul în rezervă Teodor Ileş, fost ofiţer DIE / CIE / SIE. El este agentul secret care, în timpul Războiului Rece, a adus în România tehnologia pentru producerea apei grele (folosită la centrala nucleară de la Cernavodă) şi, după Revoluţie, tehnologia militară „Avionics“. Prezentul îl găseşte în postura unui capitalist rapace, dependent financiar de instituţiile-cheie ale statului.

Un general român de spionaj, conectat la traficanţii de arme israelieni. Un avocat din Tel Aviv care a creat o reţea transfrontalieră de spălare de bani. Un dealer israelian de armament, suspectat de apartenenţă la Mossad, a echipat armata unui dictator sud-american.

Aceste trei personaje au acces la secretele logistice, la banii armatei române plus cei ai serviciilor de informaţii. Tot ei au gestionat telecomunicaţiile Summitului NATO desfăşurat la Bucureşti, săptămâna trecută.

Bucureşti, Serviciul de Informaţii Externe (SIE), decembrie 1999. Colonelul Teodor Ileş este avansat în gradul de general şi trece în rezervă, prin decret prezidenţial. Are experienţă, are relaţii şi este decis să le folosească. Aşa că intră în afaceri. Domeniul: consultanţă pentru dealerii de armament. Direcţia de contraspionaj a armatei îl ia în vizor. Monitorizat până în prezent, generalul (r) Ileş este identificat ca având legături cu unele grupări financiare externe care spionează economic societatea naţională Romtehnica – traderul de armament al Ministerului Apărării (MAp).

Lima (Peru), Servicio de Inteligencia Nacional (SIN), decembrie 1999. Vladimiro Montesinos conduce încă serviciul secret. Este supranumit „eminenţa cenuşie“ a regimului militar instaurat de Alberto Fujimori. Montesinos şi SIN derulează operaţiuni de contrabandă cu arme, trafic de droguri şi acţiuni de poliţie politică. Corupţia conduce ţara.

Ultimul tun: Peru importă trei avioane MiG-29, second-hand, din Bielorusia. Aparatele nu valorează mai mult de 100 de milioane de dolari. Totuşi, forţele aeriene peruane plătesc un deviz umflat de trei ori: 300 de milioane de dolari. Creierul afacerii e însuşi Vladimiro Montesinos. Principalul intermediar – traficantul de arme Rony Lerner, fost ofiţer al Ţahal (Armata Israelului).

Tel Aviv (Israel), clădirea Azrieli Center, decembrie 1999. La etajul 39 al turnului zgârie-nori, avocatul Mordechai Mintzer îşi inaugurează biroul din nou-înfiinţatul centru de afaceri.

Mintzer administrează companii offshore şi îl reprezintă pe Rony Lerner, dealerul de arme. I-a deschis acestuia mai multe conturi în Elveţia, Israel şi Luxemburg. La fel a făcut şi pentru Vladimiro Montesinos, spionul-şef din Peru. Mordechai Mintzer este familiarizat cu tranzacţia de avioane de vânătoare MIG-29. Practic, prin circuitul bancar pus la punct de avocatul Mintzer, se spală comisioanele de zeci de milioane de dolari, încasate de cei implicaţi în tranzacţie.

SECURISTUL ŞI BANII PUBLICI

Contracte strategice pentru dealeri de armament

Bucureşti, sediul companiei Felix Telecom SRL, februarie 2008. Are un aer şmecheros şi încearcă să intimideze pe un ton jovial. La cei 70 de ani ai săi, generalul (r) SIE Teodor Ileş este foarte activ. Stăpâneşte tehnica manipulării şi ţine să arate din prima secundă că ştie totul despre interlocutor. „Deh, am făcut şi eu verificările mele. Lumea-i mică, «juniorule»…“, face acesta cu ochiul. Ileş şi soţia sa, Doina, controlează 76% din acţiunile companiei Felix Telecom. Profilul: furnizarea şi instalarea echipamentelor de telecomunicaţii.

Felix Telecom a făcut parte din aşa-zisul „Comitet de Sprijin“ al Summitului NATO de la Bucureş ti, al cărui scop oficial sună pompos: „promovarea în rândul opiniei publice a acţiunilor şi valorilor NATO“. Concret, firma lui Ileş a asigurat sistemele integrate de telecomunicaţii utilizate de SRI şi ziariştii străini în zilele summitului. Ileş e mândru: „A fost o treabă fenomenală, vă spun eu!“.

Dar şi armata plus toate serviciile de informaţii ale României sunt clienţii fideli ai firmei generalului (r). În timp ce contractele cu SIE şi SRI sunt clasificate, în ultimii trei ani, Felix Telecom a încasat numai de la Serviciul de Telecomunicaţii Speciale (STS) peste 4,6 milioane de euro. Din 15 contracte, şapte au fost încheiate fără licitaţie. Recent, Ministerul român al Apărării a decartat alte 2,7 milioane de euro în conturile Felix Telecom. SRL-ul a executat Sistemul de Intranet Militar, adjudecându-ş i o aşa-zisă „licitaţie restrânsă“. Abonată la contracte cu statul, compania generalului Ileş a mai primit peste 2 milioane de euro şi de la parlament, guvern, Garda Financiară, Direcţia Generală a Vămilor, poliţie, Electrica, Transelectrica, Termoelectrica etc. Teodor Ileş susţine, însă, că s-au respectat toate procedurile de achiziţie.

Reţeaua

Oficial, spionul rezervist a devenit stăpânul Felix Telecom abia în iunie 2006. Cum? „Lumea-i mică“: în urma unei tranzacţii cu Mordechai Mintzer, avocatul israelian implicat în afacerea „MiG 29 – Peru“. Atunci, soţii Ileş au preluat grosul participaţiilor în Felix, direct de la o societate offshore din Cipru – fostul acţionar majoritar. Căsuţa poştală se numeşte Zostex Enterprises Ltd şi e reprezentată de Mintzer.

Din informaţiile EVZ, în spatele offshore-ului cipriot se află Rony Lerner, dealerul israelian de armament care a intermediat cele trei MiG-uri supraevaluate din Bielorusia către Peru. Însă, generalul (r) Teodor Ileş păstrează misterul: „E un grup de investitori israelieni… Nu mai ştiu… Nu e Rony…“.

Ofiţerul (r) SIE susţine că l-a cunoscut pe Mordechai Mintzer după 1990. „E posibil să fi fost şi el implicat în povestea din Peru, ca avocat al lui Rony. Numai aşa, poate… Dacă vreţi, vorbesc cu Rony despre asta…“, se oferă Ileş.

Anchete în Peru şi Elveţia

Pe scurt, în 1998, avocatul israelian a deschis şi gestionat zece conturi bancare pentru peruanul Vladimiro Montesinos – fostul director SIN, şi pentru Rony Lerner, comerciantul de arme. Circuitul financiar transfrontalier creat de Mintzer se ramifica în bănci distincte: Leumi Bank (Israel), Fibi Bank (Elveţia), UBS (Elveţia), UBS (Luxemburg), Banque CAI (Elveţia), Bank of New York (SUA) etc.

Schema de spălare a banilor ascundea comisioanele ilegale încasate de Montesinos, Rony Lerner şi trei traficanţi israelieni de arme (Ilan Weil Levy, Zwi Sudit şi James Stone Cohen), din tranzacţ ia frauduloasă cu MiG-uri.

Ulterior, autorităţile din Peru prind mişcarea şi cer ajutorul elveţienilor. Judecătorul de instrucţie al cantonului Zürich, Cornelia Cova, intră în joc. Zece bănci sunt interogate. Investigaţiile relevă că, în intervalul 1998- 2000, în conturile deschise de Mintzer au intrat 75 de milioane de dolari. Bani pe care Montesinos, fostul şef al spionajului peruan, i-a transferat apoi către firme offshore din Bahamas, Insulele Cayman, Virgine şi Luxemburg – deţinute de el şi amicii traficanţi de moarte. Membrii reţelei sunt anchetaţi, iar unii arestaţi în diferite oraşe ale lumii. Printre cei închişi e chiar şi Evgeni Ananiev, ex-director general al Rosvooruzhenie (compania de stat rusească care exportă armament – n.r.), prins în Italia. La rândul său, „creierul“ financiar, Mordechai Mintzer, e interogat. Dar rămâne în libertate. „Am ieşit complet curat în acel caz de acum şapte ani. Nu ştiu care este interesul articolului dumneavoastră“, a comentat Mintzer pentru EVZ.

Paravanul din Tel Aviv

Din martie 2001 până în aprilie 2007, avocatul Mordechai Mintzer a fost administratorul Felix Telecom şi a avut astfel acces la secretele logistice şi banii serviciilor de informaţii de la Bucureşti. Contractele strategice din domeniul siguranţei naţionale au curs, iar cifra de afaceri a companiei a crescut de la 5,5 (în 2001) la 23 milioane de euro (în 2007). Poziţia lui Mintzer în Felix Telecom a fost una de forţă: el a reprezentat permanent acţionarul majoritar. Care se ascundea fie în Insulele Belize, fie în Cipru…

Iniţial, a fost vorba de Mares Overseas Ltd, un offshore din paradisul fiscal al Belizelor. În ianuarie 2001, Mares cumpără 90% din firma bucureşteană de la principalul ei fondator. Preţul plătit: 1,8 milioane de dolari. Ulterior, în 2004, pentru fix aceeaşi sumă, Mares (Belize) îşi transferă participaţiile din Felix Telecom către Zostex Enterprises Ltd – celălalt offshore din Cipru.

Înarmat cu o procură din Belize şi cu una din Cipru (autentificate de un notar din Tel Aviv), Mordechai Mintzer şi-a pus semnătura pe contract, în calitate simultană de vânzător şi de cumpărător.

În 2006, când şi Zostex (Cipru) îi vinde lui Teodor Ileş 76 de procente, devine evident că spionul retras în afaceri beneficiază de generozitatea misterioş ilor „investitori israelieni“: preia acţiunile Felix la numai jumătate din preţul lor real, adică 808.875 de dolari.

SECRETUL DIN INSULE

În umbra avocatului Mintzer

Deşi sursele EVZ din Israel îl indică pe Rony Lerner în spatele Mares şi Zostex, numele său nu apare în documente. Legislaţia offshore din Belize garantează confidenţialitatea patronilor de firme internaţionale şi permite emiterea de acţiuni la purtător. Nu este obligatoriu nici măcar ca numele directorilor societăţii să apară în vreun registru public. În Cipru, regulile diferă, dar principiul este acelaşi. Aici, israelianul Mordechai Mintzer joacă rolul „proprietarului nominalizat“ – adică împuternicitul cu atribuţii executive al adevăratului patron rămas în umbră. „Proprietarul nominalizat“, în general jurist, poate reprezenta, la vedere, offshore-ul în relaţiile cu terţii: de la deschiderea de conturi bancare, la contracte comerciale. Mordechai Mintzer pretinde că nu are nimic de ascuns, dar evită un răspuns concret: „Îl cunosc pe Rony Lerner. L-am reprezentat în alte cazuri. Nu pot să confirm dacă el este implicat în Zostex (Cipru) sau în Felix Telecom (…). Ca avocat, am asistat la achiziţia Felix Telecom pentru că proprietarul acesteia era o companie israeliană. Apoi, după cum ştiţi, clientul meu a vândut. De atunci, nu mai reprezint patronatul Felix Telecom şi nu mai sunt implicat în administrarea companiei. Da, am reprezentat acţionarul Zostex (Cipru). E simplu“. Intrigat de investigaţ ia EVZ, Mintzer se face că plouă: „Cât am activat eu în Felix Telecom, nu-mi amintesc dacă firma a încheiat contracte cu Ministerul Apărării. Şi, sigur, nu cu parlamentul“.

GENERALUL SIE (r) TEODOR ILEŞ: „Vă place ce se întâmplă acum, când ne rugăm de serviciile americane, occidentale… să colaborăm cu ei ca informatori?“

FONDATĂ DE FIRMELE SECURITĂŢII

„Părintele“ SEIP

Managerul companiei Felix Telecom se numeşte Traian Mihu. Până-n Revoluţie a fost directorul tehnic al ICE Felix – întreprindere de comerţ exterior, care producea calculatoare. Are simţul umorului, fumează ca un turc şi este fanul cafelei făcute de secretara sa. În 1992, Mihu a ieşit din ICE Felix, fiind detaşat la nou-înfiinţata Felix Telecom.

În acel moment, întreprinderea de calculatoare controla 25% din acţiunile SRL-ului. Alt asociat-fondator era ICE Terra (5%), prin care, Securitatea făcea contrabandă cu armament. Bancorex, banca de comerţ exterior cu care lucra spionajul ceauşist, deţinea 10% din Felix Telecom. Iar o firmă privată, încă 5%. Actionarul majoritar (51%) era Telrad Telecomunication – un holding israelian care a investit logistică şi bani în Felix Telecom.

Directorul Train Mihu povesteş te pe un ton inflexibil: „Telrad avea dreptul de fabricaţie şi de vânzare al centralelor telefonice Nortel (corporaţie canadiană de comunicaţ ii). Când a făcut investiţia, Telrad era deţinută de Uniunea Sindicatelor din Israel. Lucrurile au mers liniar nişte ani. În ’98, sindicatele din Israel au vândut Telrad şi Tatirad (tehnologie militară) unui evreu bogat din Canada. Acesta a afectat relaţia dintre Telrad şi Nortel. Însă, Telrad a cumpărat şi restul procentelor din Felix Telecom. A ajuns la 95%“, spune Mihu.

Ulterior, în 2001, Telrad a vândut participaţiile către offshore-ul Mares Overseas (Belize), care a dat mai departe către Zostex Enterprises Ltd (căsuţa poştală din Cipru). Ambele, reprezentate de Mintzer.

„Nea Sandu“, afaceri din ’92

Managerul Mihu e prieten vechi cu patronul său, generalul (r) SIE Teodor Ileş. Pentru el, spionul e „nea Sandu“. „În ’93 l-am cunoscut eu pe nea Sandu prin intermediul fostului director general al ICE Felix. Am fost într-o seară la restaurant, cu el şi cu nişte străini (atunci, Ileş era ofiţer activ – n.r.)“.

Intrarea lui nea Sandu în acţionariatul Felix Telecom nu a fost o surpriză pentru Traian Mihu: „Nea Sandu îl cunoştea pe Mordechai Mintzer. Mi-a spus atunci când Zostex (reprezentat de Mintzer – n.r.) voia să vândă procentele: «Mă, uite, ăştia vor să vândă. Ce zici, să bag nişte bani?». La rândul său, Mintzer mi-a spus că Zostex îi vinde lui nea Sandu. Care a cumpărat acţiuni, împărţind cu nevasta în mod egal. Nea Sandu avea mulţi bani. El s-a apucat de afaceri de prin ’92. (oficial, Teodor Ileş era ofiţer SIE activ – n.r.)“

Ileş a preluat acţiunile de la Zostex în două etape: un pachet minoritar (5%) în 2005 şi grosul (71%) în 2006. Deci, un an a fost asociat în Felix Telecom cu „grupul de investitori israelieni“ din spatele căsuţei poştale cipriote. Despre care Ileş pretinde, însă, că nu ştie cine sunt. Tot atunci, a preluat şi Traian Mihu un pachet minoritar de participaţii în SRL-ul bucureş tean. „Eu aveam bani din vânzarea Forte Company“, a declarat el pentru EVZ.

Afaceri cu Terra

Forte Company SRL, o altă firmă care a obţinut milioane de euro de la statul român, vinde echipamente de calcul. Aici, Mihu era asociat cu Florin Caspruf – fostul director al ICE Terra şi cel care a preluat, după Revoluţie, întreprinderea Securităţii. În 2005, Mihu şi Caspruf au vândut Forte Company grupului Siemens.

În comunism, cei doi au lucrat împreună în cadrul operaţiunilor AVS, unul reprezentând ICE Felix, celălalt ICE Terra. S-au cunoscut în biroul lui George Păunescu – actualul miliardar era atunci director în Ministerul Comerţului Exterior ceauşist. „Păunescu chiar se lăuda că preşedinţii se schimbă, dar el e neclintit“, râde Mihu amintindu-şi.

„Big Brother“

Traian Mihu se mândreşte că a proiectat Sistemul Naţional de Evidenţă a Populaţiei operat de Poliţia Română. „Nu există un sistem mai mare. A fost implementat în ’92 şi ’93. Doi ani am lucrat cu Ministerul de Interne. M-am inspirat din modelul sistemului din Israel. Ăia au un sistem extrem de bine pus la punct. Păi, m-am descoperit pe mine acolo: de câte ori am intrat în ţară, la ce hotel am dormit etc. Tot. Timpul de conectare al sistemului nostru este mai mic de 1,5 secunde. Ţine datele unei generaţii în urmă. E uriaş şi sofisticat. Acoperă tot“, susţine actualul manager Felix Telecom.

MENTALITATE

„80% pentru ţară, 20% pentru voi“

Nume conspirativ: „Claudiu Averescu“. Nume real: Teodor Ileş. În timpul lui Ceauşescu (anii ’80), Ileş a fost totodată şi unul dintre ofiţerii CIE implicaţi în operaţiunile AVS (Aport Valutar Special).

De la contrabandă de arme la schimburi de mărfuri, AVS-urile erau activităţi de comerţ exterior derulate de Securitate în vederea achitării datoriilor externe ale regimului Ceauşescu. Ileş-“Averescu“ avea misiuni în comer- ţul cu armament, context în care a lucrat şi cu generalul (r) SIE Gavrilă Vălean – un alt nume controversat. Una dintre acoperirile lui Ileş a fost aceea de diplomat în Elveţia.

Din reflex profesional, confundă simţul civic cu notele de raport: „O să râzi, dar în Elveţia se fac prelucrări contrainformative populaţiei. Odată, o babă l-a pârât poliţiei pe un diplomat de-al nostru că a parcat neregulamentar. La fel şi în Israel. Cu evreii trebuie să ştii să lucrezi. În momentul în care te-a prins că nu te pricepi, că nu ştii materia, începe să te joace, folosindu-te drept unealta lui“.

Ileş este mulţumit de persoana lui şi pretinde că SIE a ajuns o ruină: „Eu sunt mândru de ce am făcut pentru patrie. Cea mai mare greşeală care s-a făcut după Revoluţie este distrugerea serviciilor de informaţii. Din slugărnicie. Ca să-i servească pe americani. Un ofiţer se pregă- teşte aproximativ 10 ani ca să devină profesionist. Schimbările de regim nu trebuie să influen- ţeze activităţile serviciilor de informaţii. Alte ţări şi-au păstrat oamenii în sistem. Specialiştii. Au schimbat doar conducerea. Noi am avut, însă, şi români adevăraţi în serviciu. Atunci, eu le spuneam: «Lucraţi 80% pentru România şi 20% pentru voi». Vă place ce se întâmplă acum, când ne rugăm de serviciile americane, occidentale… să colaborăm cu ei ca informatori: «Hai, domne, să-ţi dau informaţii»?, se revoltă generalul de spionaj.

SATRAPI CONDAMNAŢI

Justiţie în Peru

Preşedintele Alberto Fujimori a condus autoritar Peru din 1990 până în 2000. Pilonii dictaturii militare au fost Vladimiro Montesinos, directorul SIN şi generalul Hermoza Rios, fostul şef al armatei. În 2000, lovitura de graţie dată regimului, deja şubrezit, a fost un scandal politic în centrul căruia s-a aflat Montesinos: difuzarea pe un canal TV a unei casete video în care şeful SIN corupea un parlamentar al opoziţiei. Atunci, Fujimori şi-a dat demisia prin fax şi a fugit în Japonia, iar Montesinos s-a refugiat în Panama. În prezent, Fujimori este judecat în Peru pentru asasinate colective şi trafic de influenţă. El a primit şase ani de închisoare într-un alt proces. Principalul martor al acuzării este chiar Montesinos, care, la rândul lui, a primit ani grei de închisoare.

MONITORIZAT DE CONTRASPIONAJUL MILITAR

Spionii din spatele traficanţilor

Generalul (r) SIE Teodor Ileş vorbeşte despre Rony Lerner în termeni amicali. Cei doi s-au cunoscut pe când românul era încă activ în spionaj. „Şi Rony este ofiţer în rezervă. Nu ştiu, poate că el o fi şi acum în Mossad…“, zâmbeşte cu tâlc generalul. În plus, culisele scandalului „MiG 29 – Peru“ îi sunt familiare, dar este relaxat: „E vorba despre Rony, domne’… Rony nu vinde un cartuş fără să aibă aprobare şi aviz din Israel. În tot Israelul sunt informatori. Ei au cel mai bun serviciu de spionaj şi contraspionaj. Acest Rony a vândut armament după ’90. Are licenţe, certificate de end-user etc. Cu povestea din Peru e simplu, domne: nu s-au înţeles la comision. S-au certat. Cei din Peru le-au scris elveţienilor, cerându-le să-i ajute în investigaţie. Ăştia lau chemat pe Rony, care le-a arătat că totul era în regulă. Pentru că, altfel, nu i s-ar fi deschis conturile în Elveţia. Apoi, conturile i s-au deblocat. Rony a venit şi în România, cu nişte afaceri. Cum cu cine? Cu Romtehnica, Romarm, Terra… Dar eu vă zic că povestea e depăşită de mult. Pe cine interesează ce s-a întâmplat în Peru?“, se întreabă Ileş.

Raportul final

Cât era de „în regulă“ Rony Lerner, o spune raportul final al Comisiei de Investigaţii a Ministerului Public din Peru. Intrat în posesia EVZ, documentul dezvăluie că, în intervalul 1998- 2000, prin compania Hightech Sysrems LTD (Israel), patronată de traficantul de arme, s-au vândut la suprapreţ echipamente militare pentru armata dictatorului Fujimori. Tot atunci, în contul firmei lui Lerner s-au transferat peste 15 milioane de dolari – comision fraudulos din tranzacţia cu MiG-uri. Hightech Systems funcţionează şi în prezent: vinde tehnologie militară avansată.

Anchetatorii au mai stabilit că offshore-urile din Bahamas ale lui Rony Lerner rulau banii societăţii ruseşti Rosvoruzheniye, transferaţi prin două bănci moscovite şi una luxemburgheză. Transferurile precipitate dintr-un cont în altul erau direcţionate către Vladimiro Montesinos (foto) şi gruparea de traficanţi. Potrivit investigatorilor sud-americani, aceştia proveneau din „comisioanele ilegale pentru achiziţionarea de avioane şi echipamente militare pentru Forţele Armate Peruane“.

Mecanismul era simplu: firmele obscure din reţea încheiau contracte fictive între ele şi spălau comisioanele, ordonându-şi plăţi una alteia. O concluzie a investigaţiei sună dur pentru partenerii lui Teodor Ileş: „Vladimiro Montesinos a fost ajutat sau reprezentat de alte personaje care au deschis şi operat cu mai multe conturi, ca Mordechai Mintzer, Rony Lerner (…).“

Seniorii războiului

Ieşind din SIE, generalul (r) Teodor Ileş şi-a exploatat relaţiile şi expertiza într-un domeniu pe care îl stăpânea bine: afacerile cu armament. Banii au curs rapid. Şi, la fel de rapid, firmele sale de consultanţă au ajuns sub filajul Direcţiei de Supraveghere Militară (DSM, structura de contraspionaj a Direcţiei Generale de Informaţii a Armatei – n.r.). Un raport DSM, obţinut de EVZ, identifică firmele generalului (r) SIE în relaţie cu grupuri de interese care „prejudiciază operaţ iunile de export/import cu produse speciale (tehnică militară), impun clauze dezavantajoase pentru MA, permanentizează legături cu ofiţeri ai serviciilor israeliene de informaţ ii, sabotează unele operaţ iuni comerciale ale Romtehnica, fac trafic de influenţă etc“.

Una dintre societăţile controlate de Ileş a fost Dofesa Import Export SRL (Bucureşti). Împreună cu soţia sa, generalul s-a asociat cu un alt fost ofiţer SIE. Se numeşte Gheorghe Horotan şi este colonel în rezervă. Pe vremea lui Ceauşescu a spionat în Statele Unite, sub acoperirea de diplomat. Tot atunci, Ileş şi Horotan au fost colegi în DIE. După Revoluţie, în SIE. Gheorghe Horotan locuieşte într-o vilă cochetă din cartierul Dorobanţi, în zona cafenelelor de fiţe. Auzind că suntem de la ziar, Horotan a închis iritat telefonul şi a motivat laconic: „Eu nu vorbesc aşa… cu oricine mă sună“. În schimb, colonelul (r) Ileş e mai cooperant: „Am făcut Dofesa Import Export cu nişte parteneri. Da, cu colonelul Gheorghe Horotan. Aveam avize legale de la MA, de la SRI. Nu am vândut niciun cartuş. Am adus clienţi pentru Romtehnica. Vă daţi seama, eu aveam un nume…. Aduceam clienţi din toată lumea, cărora le acordam consultanţă“, confirmă Ileş. În prezent, Dofesa Import Export şi-a întrerupt activitatea.

Generalul (r) Ileş stă într-un imobil din luxosul cartier bucureştean Primăverii. La domiciliul său este înregistrată o a doua firmă de consultanţă în armament: Tamina 2000 SRL. Aici, Ileş deţine controlul total, încasând tot profitul din 2006: peste 200.000 euro. „Tamina 2000 e specializată tot în consultanţă, dar, mai nou, a intrat şi în imobiliare. Treaba cu armamentul s-a răsuflat. Mai ales de când am intrat în NATO. Toate exporturile sunt controlate de partenerii noştri, care iau pe turta lor orice afacere cu miză“, oftează Teodor Ileş.