Nicolae Ceaușescu și cartea jucată în 1946. Cum a ajuns prima dată în executivul comunist

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google Urmărește-ne pe Google News

Nicolae Ceaușescu era în 1946, secretar regional de partid în Dobrogea. Ulterior, va ajunge pentru doi ani, în Oltenia. Pe undeva,  conducerea PCRa crezut că întorcându-se printre ai lui, Nicolae Ceaușescu va performa. Sperau ca prin trecutul său de ilegalist, lumea să fie atrasă de el. Anul 1946, este turnanta lui Nicolae Ceaușescu spre „Centru”. Va ajunge acolo în primăvara lui 1948. Și va continua

Nicolae Ceaușescu, Secretar al Regionalei PCR Oltenia

Pentru Nicolae Ceaușescu, meseriile practice nu au fost vreodată un atuu. Nici ca ucenic, nici în calitate de deținut politic nu se descurcase. În schimb, avea apetența să îi organizeze pe alții. Se pricepea. Conducerea PCR a decis să-l folosească în munca de șef. Evident, lui Ceaușescu îi lipseau multe, dar nu ambiția.

Nicolae Ceaușescu a stat o vreme în Palatul Ioan C. Michail din Craiova. A stat acolo cel puțin în perioada 1946-1947. În 1947, sediul a devenit Rectoratul Universității din Craiova, fondate în acel an prin decret regal.

Nicolae Ceaușescu și organizarea BPD

La 17 mai 1946, mai multe partide au format BPD, Blocul Partidelor Democratice. Primii erau comuniștii, dar mai erau PSDR, ramurile PNL și PNȚ conduse de Gheorghe Tătărescu și Anton Alexandrescu. Mai erau Frontul Plugarilor, Uniunea Patrioților și Comitetul Democrat Evreiesc.  Exista și o alianță cu maghiarii din MADOSZ Uniunea Muncitorilor Maghiri din România.

Ziua în care Scînteia lui Ceaușescu s-a luat de piept cu Ungaria Populară

Ce se întâmplă, de fapt, la școala de șoferi: lucrurile ciudate pe care nimeni nu ți le spune

Pe lista de Olt, a Adunării Deputaților trebuiau să fie Nicolae Ceaușescu de la PCR și Eduard Mirto de la PNȚ-Alexandrescu. Se urmărea și s-a reușit în vara lui 1946 (la 13 iulie), să  se desființeze Senatul. În 1946, în 19 noiembrie, au fost alegerile. Nicolae Ceaușesu urma să candideze ca deputat.

Gheorghiu-Dej și Ceaușescu. Sursa foto: Arhivă EVZ

Controversele lui 1946 la Slatina, Olt. „Cazul Mironescu”

Primul istoric pe care l-am auzit vorbind despre faptul că Nicolae Ceaușescu ar fi putut ucide un om cu mâinile sale a fost istoricul Adrian Ciorioianu. Era elev de școală și ar fi spus asta despre Ceaușescu înainte de 1989. Părinții săi ar fi fost chemați de urgență la școală. Istoricul știa asta de la bunicul său. Bunicul a venit de la școală, iar pe drum, istoricul și-a amintit cum bunicul îl întreba cu satisfacție dacă micul elev chiar asta spusese profesorilor săi.

Lui Ceaușescu, la votul din 19 noiembrie, i s-au atribuit cel puțin două crime. Totul era atât în contextul premergător alegerilor cât și chiar în ziua alegerilor.

Șerban Milcoveanu (1911-2009), legionar care condusese Uniunea Națională a Studenților Creștini Români (UNSCR) a fost născut la Milcov, Olt. A fost medic, deținut politic și o prezență critică la adresa comuniștilor din 1990, prin publicistica sa. El a acreditat ideea că anterior lui noiembrie 1946, Ceaușescu a asasinat un student, Mironescu, la Slatina. Milcoveanu susține că Nicolae Ceaușescu l-ar fi ucis pe Mironescu, noaptea și i-ar fi ascuns trupul într-un parc din Slatina. Nu au existat însă documente juridice. Istoricii privesc cu scepticism memoriile lui Milcoveanu. Ceaușescu îi era rival politic, iar în anii 90, a fost o modă să se facă „dezvăluiri”. Informația apare în memoriile lui Milcoveanu publicate în 2008 la Editura Pământul din Pitești. Milcoveanu a acoperit în însemnări perioada 1929-1989.

„Cazul Lupu”, 19 noiembrie 1946

Istoricul englez Dennis Deletant (în 1995), istoricul  german Thomas Kunze (în 2002) scriu despre faptul că în 19 noiembrie 1946, candidat al comuniștilor pentru a fi deputat de Olt, Ceaușescu ar fi ucis prin înjunghiere sau prin împușcare un alt om. Ar fi fost vorba de Lupu, directorul sucursalei BNR din Slatina, Olt.  Șerban Milcoveanu confirmă și el în 2008, înjunghierea directorului de bancă.

Istoricul german susține că pe Ceaușescu l-ar fi ajutat șoferul său și un frizer. A mai scris că șoferul ar fi fost închis trei ani pentru crima respectivă. Totuși, sursele despre presupusul asasinat vorbesc atât de două moduri diferite (împușcare sau înjunghiere) sau de două locuri diferite (în zona locului unde se vota sau la sediul BNR Slatina). Sursele spun că Nicolae Ceaușescu era furios că directorul și soția sa au votat pentru PSD-Titel Petrescu. Se știa că însuși primul lider PCdR, Gheorghe Cristescu „Plăpumarul” a ales să se înscrie pe listele partidului avocatului Titel Petrescu.

Ceaușescu, negocieri cu legionarii în 1945

În toamna anului 1945, este atestat un pact între legionarii din România, reprezentați de Nicolae Pătrașcu și Ana Pauker din partea comuniștilor. Nicolae Ceaușescu ar fi primit sarcina să îi atragă pe legionari în partid. Fratele său, Florea fusese participant la întâlniri în cuiburi legionare în perioada interbelică.

Tot Șerban Milcoveanu spune că un coleg al său de liceu Grigore Belu, avocat ar fi fost prezent la întâlnirea la care Nicolae Ceaușescu a solicitat intrarea legionarilor în PCR.

Belu refuza ca legionarii să colaboreze cu reprezentanții comuniștilor și să se înscrie în PCR. Ceaușescu spusese că legionarii se lăsaseră folosiți de „fasciști” dar dacă voiau să arate că țineau cu „țara”, să vină la comuniști pentru că „sovieticii nu trădează aliații”. Avocatul ar fi refuzat.

Nicolae Ceaușescu a tras „lozul cel mare”: deputat și apoi membru al Marii Adunări Naționale

Contrar falsificării alegerilor din 19 noiembrie 1946,  de către comuniști, Regele Mihai renunță la acțiuni de tipul „grevei regale”. Deschide pur și simplu lucrările Adunării Deputaților, cu Mesajul Tronului. Urmează în 10 februarie 1947, semnarea Tratatului de la Paris. România nu a fost recunoscută ca stat cobeligerant. Trebuia să mențină trupele sovietice în țară 90 de zile (au rămas până în 1958) și să plătească 300 milioane dolari americani despăgubiri. Etalonul era anul 1938, an de maxim economic. Ori, în 1947, economia era prăbușită.

Gheorghe Gheorghiu Dej și Nicolae Ceaușescu Sursa foto: Wikipedia

Nicolae Ceaușescu era în continuare secretarul regionalei de partid Oltenia. În actualul sediu al Primăriei Craiova a funcționat sediul ALRUS. Era asociația care urmărea consolidarea ideologică a dependenței României de URSS.  În iulie 1947, mai mulți fruntași PNȚ vor să plece din țară. Sunt arestați. Iuliu Maniu, aflat într-un sanatoriu este arestat. PNL și PNȚ dispar de pe scena politică iar în toamna târzie a lui 1947, la 11 noiembrie,  Iuliu Maniu este condamnat la detenție pe viață.

Ceaușescu se însoară cu o săptămână înainte de proclamarea Republicii

Ana Pauker preia Ministerul Afacerilor Străine în 5 noiembrie 1947. A fost prima femeie din lume care prelua acest portofoliu politic.  La 23 decembrie 1947, Lenuța Petrescu devine „tovarășa Elena Ceaușescu”. Ea se căsătorește cu Nicolae Ceaușescu, secretarul Regionalei Oltenia a PCR și deputat de Olt.

Petrec, se zice, destul de restrâns, cu brânză și țuică de țară. Elena era însărcinată cu primul lor copil, Valentin, care se va naște pe 17 februarie 1948.Regele este forțat să abdice la 30 decembrie 1947 și să plece din țară la începutul lui 1948. Pe 30 decemnbrie 1947, s-a proclamat Republica Populară Română.

Elena și Nicolae Ceaușescu, în tinerețe

La vremuri noi, oameni vechi. Apariția PMR în februarie 1948

La 21-23 februarie 1948, a avut loc o altă schimbare în politica românească. Mai mulți lideri PSD au decis ca PSD să se lase absorbit în PCR. Cele două partide au devenit părți ale Partidului Muncitoresc Român (PMR). UTC a devenit UTM. Constantin Titel Petrescu a refuzat să intre în PMR, conducându-și aripa lui cu tot mai puțini susținători.

România urma în 1948, să treacă la regiuni, raioane, să înceapă colectivizarea și naționalizarea economiei. Urma să aibă o nouă constituție. Ceaușescu, șef de regională de partid și deputat de Olt avea să fie ales în Marea Adunare Națională, noul legislativ unicameral. Va păstra această calitate până la finalul vieții, în 1989.

Ceaușescu, subsecretar de stat la Agricultură, 13 mai 1948

După 1989, amintirile unor activiști și demnitari comuniști precum Alexandru Bârlădeanu. Gheorghe Apostol sau Ion Gheorghe Maurer evocă faptul că despre Nicolae Ceaușescu se spunea „nu se pricepe la nimic”. Anul 1948 marca schimbarea prefixului: împlinea 30 ani și, cum avea să se afirme în biografiile oficiale de mai târxiu, 15 ani de activitate revoluționară.

Nu se știe dacă Maurer, Dej ori Apostol ar fi zis: „pe Ceaușescu dați-l la Agricultură, nu se pricepe la nimic”. Cert este că la 13 mai 1948, în Guvernul Groza, Ceaușescu este numit subsecretar de stat la Ministerul Agriculturii. Va petrece aici, aproape doi ani, până în martie Era prima oară când trecea de la „regională”, la „Centru”, în „politica mare”.

sursa:Fototecas online a comunismului romanesc, cota 33/1966

Oponenții din 1945- 1946 ai lui Ceaușescu, ani grei de temniță

Constantin Titel Petrescu a fost arestat în mai 1948 și va fi eliberat abia în 1955, după ce trecuse prin trei închisori. Plătise cu ani grei de temniță faptul că nu fusese de acord cu absorbția PSD în PCR și cu fondarea PMR. Dar oare Ceaușescu se va încadra și el în „logica răzbunării”? Evident, că da.

Când a avut ocazia, Ceaușescu nu și-a iertat nici competitorii de listă, nici adversarii.  Grigore Belu va fi închis mulți ani în Gulagul comunist. Colegul de listă, Eduard Mirto care a ocupat primul loc la alegerile din 1946, din Olt, al doilea fiind Ceaușescu, va ajunge și el la închisoare. Va muri la Sighet în 1954.