Nicolae Ceaușescu în 1956: Un român nu poate fi arestat doar pentru că a fost capitalist

sursa foto. Evz

Contextul în care au avut loc evenimentele care l-au legat pe tânărul activist de partid Nicolae Ceaușescu și Securitatea sunt interesante nu numai pentru istorici, ci și pentru cei care vor să învețe din lecțiile istoriei.

La începutul anilor 1950, România era sub conducerea Partidului Comunist Român, iar Gheorghe Gheorghiu-Dej deținea funcția de prim-secretar al partidului. Acesta a urmat politica stalinistă, care a dus la instaurarea unui regim totalitar în țară. În cadrul acestui regim, Securitatea, cunoscută oficial ca Departamentul Securității Statului, a devenit principalul instrument al terorii și suprimării opoziției politice.

În 1956, după moartea lui Stalin și dezghețul politic din Uniunea Sovietică, s-au produs schimbări în conducerea partidului comunist român. Dej și-a consolidat poziția în fruntea partidului și a guvernului și a început să elimine treptat persoanele considerate nesigure sau disidente. În acest context, Nicolae Ceaușescu a avut o ascensiune rapidă în rândurile partidului și a devenit un susținător de încredere al lui Gheorghiu-Dej.

În vara anului 1956, Ceaușescu a participat la o ședință a activului de partid din Ministerul de Interne, unde a susținut un discurs despre istoria recentă a Uniunii Sovietice. Acest moment a fost crucial pentru cariera sa politică, deoarece l-a propulsat în atenția liderilor partidului și a Securității.

Vești proaste despre Florin Piersic. Spitalul l-a îmbolnăvit mai rău

Vopsirea ouălor de Paște. Patru tehnici simple, dar de efect

Nicolae Ceaușescu despre munca de Securitate și arestări

Discursul său conține câteva elemente surprinzătoare: „Faptul că cetățeanul a fost capitalist nu este deloc un motiv ca să-l aresteze Securitatea“, le explica Nicolae Ceaușescu celor din Ministerul de Interne, în spiritul noilor orientări. „Doar noi avem și oameni de știință care au fost moșieri și capitaliști, noi îi plătim cu bani grei și căutăm să-i înfluențăm și, în măsura în care ei lucrează loial, le dăm chiar și premii de stat“

În același timp, Securitatea a devenit din ce în ce mai puternică și mai bine organizată, devenind un instrument cheie pentru consolidarea puterii de către regimul comunist. Ofițerii Securității erau responsabili de supravegherea cetățenilor, de interceptarea corespondenței și de spionajul intern și extern. Prin intermediul informatorilor din rândul membrilor de partid și al cetățenilor obișnuiți, Securitatea monitoriza și controla orice potențială amenințare la adresa regimului.

Cu toate acestea, în ciuda eficienței sale în represiunea disidenților politici, Securitatea era adesea criticată pentru metodele sale brutale și lipsa de transparență. Ceaușescu, cu o viziune mai pragmatică și preocupat de păstrarea controlului absolut asupra partidului, a început să propună reforme în cadrul Securității. El a susținut că partidul ar trebui să aibă întâietate în luarea deciziilor și că organele de securitate ar trebui să fie supuse direct controlului partidului și guvernului.

Fără informatori din rândul membrilor PCR

De asemenea, Ceaușescu a exprimat nemulțumirea sa față de practica Securității de a recruta informatori din rândul membrilor de partid fără acordul prealabil al comitetelor regionale sau raionale. Acest lucru contravenea principiilor de loialitate și disciplină ale partidului și putea crea tensiuni și nemulțumiri în rândurile partidului.

Într-un efort de a-și consolida poziția și de a-și afirma autoritatea, Ceaușescu a făcut apel la loialitatea și dedicarea partidului, subliniind că acesta era cel care ducea „lupta pentru cucerirea puterii” și „lupta împotriva claselor exploatatoare”. În viziunea sa, Securitatea ar trebui să fie un instrument politic al partidului și guvernului, în serviciul aplicării politicii și obiectivelor acestora.

Marxism-leninismul, indispensabil

„Se spune că sunt condiții specifice de muncă“, a tunat Nicolae Ceaușescu în fața securiștlori și milițienilor. „Este adevărat, însă există o lege că acela care nu învață și nu se ține în pas cu învățătura, rămâne în urmă. Multe dintre lipsurile și neînțelegerile existente se datoresc și acestei atitudini față de învățământ. Credeți că dacă avem puterea în mână nu mai avem nevoie de învățătură? Munca de Securitate fără însușirea marxism-leninismului nu se poate face fără învățătură.“

În concluzie, relația dintre Ceaușescu și Securitate a fost una complexă și în continuă evoluție. În calitate de lider politic puternic, Ceaușescu a căutat să își impună viziunea asupra modului în care ar trebui să funcționeze această instituție cheie a regimului comunist. Cu toate acestea, Securitatea a rămas un instrument de represiune și control al partidului, menținând astfel puterea totalitară a regimului comunist în România.