Keir Starmer, Donald Trump și Victoria Starmer / sursa foto: captură video
Din cuprinsul articolului
Negocierile între Marea Britanie (UK) și Statele Unite (SUA) cu privire la viitorul Insulelor Chagos — un arhipelag situat în Oceanul Indian — au fost reluate recent după o perioadă de incertitudine determinată de poziția exprimată de președintele american Donald Trump.
Discuțiile vizează implementarea unui acord încheiat anterior de Londra cu Mauritius, potrivit căruia suveranitatea asupra insulelor ar urma să fie transferată de la Regatul Unit către statul insular african, în timp ce baza militară de la Diego Garcia — situată în arhipelag — ar fi menținută printr-un contract de închiriere pe termen lung.
Reluarea negocierilor a atras atenția comunității internaționale și a generat reacții în plan politic și juridic deopotrivă.
Context istoric și geografic al Insulelor Chagos
Insulele Chagos reprezintă un grup de peste 60 de insule izolate în Oceanul Indian, aflate la aproximativ 1.250 de mile (circa 2.000 de kilometri) nord-est de Mauritius și la circa 5.800 de mile (peste 9.300 de kilometri) sud-est de Regatul Unit în Oceanul Atlantic.
Arhipelagul a fost parte a coloniei britanice Mauritius până în 1965, când a fost separat de Mauritius ca teritoriu britanic în scopul construirii unei baze militare americane pe cea mai mare insulă, Diego Garcia.
Mauritius și alți actori internaționali contestă legalitatea acestei separări și își revendică dreptul de suveranitate asupra insulelor.
Diego Garcia găzduiește una dintre cele mai importante baze militare ale Statelor Unite și Regatului Unit în regiunea Indo-Pacific, jucând un rol central în operațiuni militare, logistice și de colectare de informații în Orientul Mijlociu, Africa și Asia de Sud. Cantitatea de personal militar și civil american și britanic staționat acolo este estimată la aproximativ 2.500 de persoane.
Decizia de transfer a suveranității și acordul cu Mauritius
În 2022, sub conducerea guvernului conservator britanic condus de Rishi Sunak, Regatul Unit și Mauritius au decis să inițieze negocieri privind suveranitatea asupra Insulelor Chagos, recunoscând presiunile juridice și politice internaționale tot mai puternice.
La 3 octombrie 2024, cele două guverne au anunțat un acord politic prin care Regatul Unit urma să transfere suveranitatea către Mauritius, în timp ce insula Diego Garcia ar rămâne sub control britanic și american prin intermediul unui contract de închiriere pe 99 de ani.
Acordul a fost semnat formal la 22 mai 2025 de către premierul britanic de atunci, Keir Starmer, și omologul său din Mauritius, Navin Ramgoolam.
Mauritius harta / sursa foto: dreamstime.com
Potrivit tratatului, Regatul Unit va plăti Mauritius o sumă anuală pentru închirierea bazei de la Diego Garcia, în baza unei înțelegeri care prevede protejarea operațiunilor militare pe termen lung și alte clauze de securitate.
Guvernul britanic a susținut că acest acord „protejează viitorul bazei militare și operațiunile comune” și răspunde obligațiilor internaționale, inclusiv deciziilor Curții Internaționale de Justiție (CIJ) cu privire la legalitatea administrării insulelor.
Poziția inițială a Statelor Unite și sprijinul inițial pentru acord
La momentul încheierii tratatului, administrația americană a anunțat că susține acordul UK-Mauritius după o analiză interinstituțională complexă.
Într-o declarație din 22 mai 2025, secretarul de stat al SUA, Marco Rubio, a afirmat că „acest acord asigură operarea pe termen lung, stabilă și eficientă a facilității militare comune SUA-Regatul Unit de la Diego Garcia”, descriind baza ca „un element critic pentru securitatea regională și globală”.
În aceeași perioadă, președintele american de atunci a transmis sprijinul său personal pentru înțelegere, ceea ce a consolidat percepția unor relații solide între aliați în privința securității în regiunea Oceanului Indian.
Critici și perspective legale
Chiar înainte ca tratatul să fie semnat, acordul de transfer al suveranității a generat critici din diferite părți. Unele voci politice din Regatul Unit au argumentat că cedarea Controlului suveran asupra insulelor, chiar și în contextul închirierii bazei, poate reprezenta un risc asupra securității sau al relațiilor tradiționale cu partenerii strategici.
În plus, grupări și organizații pentru drepturile omului au atras atenția asupra modului în care populația locală chagossiană — care a fost expulzată în anii 1960 și 1970 pentru a crea baza militară americană — nu a fost consultată complet în cadrul negocierilor și asupra dreptului lor de revenire.
Sursă foto: Captură de ecran Youtube
În 2019, Curtea Internațională de Justiție a decis că procesul de decolonizare al Mauritiusului, în care a fost separat arhipelagul Chagos, nu a fost legal completat și că Regatul Unit are obligația de a înceta administrația asupra acestui teritoriu cât mai repede posibil. Acest aviz, deși neobligatoriu, a influențat puternic poziția de negociere în favoarea Mauritiusului.
Reticența, revizuirea și criticile recente ale administrației americane
La începutul anului 2026, poziția administrației americane s-a schimbat public. Președintele Donald Trump a criticat acordul pe platforma sa de socializare, caracterizând decizia Regatului Unit de a transfera suveranitatea asupra Insulelor Chagos către Mauritius drept un „act de mare stupiditate” și susținând că aceasta ar reprezenta o „totală slăbiciune” în fața unor potențiali rivali globali precum China și Rusia.
Trump a legat, de asemenea, această situație de propria sa inițiativă de a susține achiziționarea Groenlandei de către Statele Unite pentru motive strategice.
Conform relatărilor din presa internațională, critici din partea președintelui american au generat îngrijorări la Londra referitoare la sprijinul viitor al Washingtonului pentru tratat.
Potrivit premierului britanic Keir Starmer, serviciile de informații ale Statelor Unite au menținut sprijinul pentru acord, în pofida comentariilor lui Trump, după o revizuire la nivel de agenție efectuată în momentele de după schimbarea administrației la Washington.
Starmer a declarat că discuțiile cu oficialii americani au continuat, întrucât guvernul britanic a încercat să „atenuie orice îngrijorări” din partea SUA cu privire la înțelegere și importanța acesteia pentru interesele strategice comune.
Reclamații politice și presiuni parlamentare
Poziția exprimată de Trump a avut efecte și asupra procesului legislativ din Regatul Unit. Parlamentul britanic, în special Camera Lorzilor, a amânat temporar trecerea unui proiect de lege necesar ratificării tratatului asupra Insulelor Chagos, iar membri ai opoziției conservatoare au introdus moțiuni menite să întârzie aprobarea acestuia în contextul dezbaterilor mai largi privind securitatea, tratatele istorice și rolul Regatului Unit în cooperarea transatlantică.
Sursă foto: X.com
Personalități politice precum liderii conservatori opunători ai acordului au argumentat că tratatul ar putea intra în conflict cu un tratat istoric din 1966 între Regatul Unit și SUA, care stipulează menținerea suveranității britanice asupra teritoriului pentru scopuri defensive și operaționale ale basei de la Diego Garcia.
Reacții ale actorilor internaționali și perspective strategice
Pe plan internațional, acordul UK-Mauritius a primit sprijin inițial nu doar din partea SUA, ci și din partea altor aliați și țări partenere, inclusiv Canada, Australia, Noua Zeelandă și India, care au salutat eforturile de soluționare a disputei într-un mod care să mențină stabilitatea militară în regiune.
Totuși, schimbările recente de poziție ale unor actori internaționali și îngrijorările legate de tendințele geopolitice globale — în special în ceea ce privește influența Chinei și a Rusiei în regiunea Indo-Pacific — adaugă un nivel suplimentar de complexitate negocierilor în curs și viitoare.
Implicații pentru populația chagossiană
Un element important al disputelor privind Insulele Chagos îl reprezintă situațiaetnicilor chagossieni, care au fost forțați să părăsească arhipelagul în anii 1960 și 1970 pentru a permite construirea bazei de la Diego Garcia. În prezent, mii de chagossieni și descendenții lor trăiesc în Mauritius, Regatul Unit și Seychelles, iar mulți și-au exprimat dorința de a se întoarce pe insulele natale.
Criticii tratatului UK-Mauritius au susținut că procesul de negociere nu a implicat în mod efectiv comunitatea chagossiană și nu garantează clar dreptul lor de a reveni acolo, în special pe insulele în afara lui Diego Garcia. De asemenea, unii au intentat acțiuni în instanță pentru a contesta legalitatea transferului suveranității fără consultarea directă a acestei comunități.
