International
Keir Starmer se confruntă cu un nou scandal, legat de implicarea sa în dosarul intervenției din Irak
Sursă foto: Captură de ecran Youtube
Din cuprinsul articolului
Un set de documente judiciare din anul 2007, readuse recent în atenția publică de presa britanică, oferă detalii suplimentare despre implicarea actualului prim-ministru al Regatului Unit, Keir Starmer, într-un litigiu care a contribuit la redefinirea cadrului juridic aplicabil forțelor armate britanice în teatrele de operațiuni externe.
Cazul, cunoscut sub numele Al-Skeini și alții împotriva Secretarului de Stat pentru Apărare, a avut ca obiect stabilirea aplicabilității Convenției Europene a Drepturilor Omului asupra acțiunilor trupelor britanice desfășurate în Irak după invazia din 2003.
Hotărârea definitivă a Curții Europene a Drepturilor Omului, pronunțată în 2011, a determinat autoritățile britanice să redeschidă investigații privind decese produse în timpul operațiunilor militare, inclusiv în cazuri în care soldați fuseseră anterior exonerați.
Ulterior, sute de militari au fost supuși unor anchete de lungă durată, multe dintre ele închise fără trimitere în judecată.
Revenirea în spațiul public a rolului jucat de Keir Starmer în etapa inițială a acestui litigiu coincide cu dezbateri politice intense în Regatul Unit privind investigarea faptelor comise de militari în conflicte armate și cu critici formulate de reprezentanți ai veteranilor față de politicile actualului guvern.
Contextul juridic al operațiunilor britanice în Irak
După intervenția militară condusă de Statele Unite în Irak în martie 2003, forțele britanice au fost responsabile pentru securitatea mai multor regiuni din sudul țării, inclusiv orașul Basra.
În această perioadă, mai multe decese ale civililor irakieni au fost raportate în contextul operațiunilor militare desfășurate de trupele britanice.
La acel moment, poziția oficială a autorităților de la Londra era că obligațiile prevăzute de Convenția Europeană a Drepturilor Omului nu se aplicau în afara teritoriului național, iar investigațiile privind incidentele din Irak erau efectuate conform procedurilor militare interne.
În mai multe cazuri, anchetele inițiale s-au încheiat fără acuzații penale.
Această interpretare juridică a fost contestată de familiile unor cetățeni irakieni decedați, cu sprijinul mai multor organizații pentru drepturile omului, care au susținut că Regatul Unit exercita un nivel suficient de control asupra zonelor respective pentru a atrage aplicarea obligațiilor internaționale privind dreptul la viață.
Cazul „Al-Skeini și alții”
Litigiul Al-Skeini și alții v. Secretar de Stat pentru Apărare a fost inițiat în numele familiilor a șase cetățeni irakieni care au murit în incidente separate implicând forțele britanice între 2003 și 2004.
Reclamanții au susținut că autoritățile britanice nu au desfășurat investigații eficiente și independente asupra deceselor, așa cum prevede Articolul 2 al Convenției Europene a Drepturilor Omului.
În acest context, mai multe organizații internaționale și britanice pentru drepturile omului au intervenit în proces, în calitate de părți interesate. Printre acestea s-au numărat Amnesty International, Liberty, British Irish Rights Watch și The Kurdish Human Rights Project.
Camera Lorzilor / sursa foto: captură video
Keir Starmer, la acea vreme avocat specializat în drepturile omului și consilier juridic senior, a acționat pro bono în numele acestor organizații, alături de Lord David Hermer și de avocatul Phil Shiner.
Rolul intervenienților a fost acela de a susține, prin argumente juridice, că Regatul Unit avea obligația de a efectua anchete conforme standardelor internaționale.
Într-un document depus în fața Camerei Lorzilor în 2007, intervenienții au afirmat:
„Deficiențele investigațiilor în cazurile C1–C5 sunt evidente. Acestea au fost superficiale, lipsite de independență și în mod clar inadecvate. Orice sugestie că au îndeplinit cerințele Articolului 2 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului este de necontestat.”
Poziția instanțelor britanice și evoluția dosarului
În 2007, Camera Lorzilor, care la acel moment îndeplinea funcția de instanță supremă, a respins argumentul potrivit căruia Convenția Europeană a Drepturilor Omului s-ar aplica operațiunilor militare britanice din Irak.
Instanța a concluzionat că, în afara teritoriului național, obligațiile prevăzute de Convenție nu erau incidente, cu excepția situațiilor foarte limitate.
Cu toate acestea, cazul a fost înaintat Curții Europene a Drepturilor Omului, unde judecătorii au analizat din nou natura controlului exercitat de autoritățile britanice în sudul Irakului.
În hotărârea pronunțată la 7 iulie 2011, Curtea a stabilit că Regatul Unit a exercitat „autoritate și control” asupra persoanelor implicate în cinci dintre cele șase cazuri analizate.
CEDO a decis că, în aceste situații, statul britanic avea obligația de a desfășura anchete efective privind decesele, constatând încălcarea Articolului 2 al Convenției în cinci cazuri.
Impactul hotărârii CEDO asupra politicilor britanice
Decizia Curții Europene a Drepturilor Omului a avut consecințe directe asupra politicilor Ministerului Apărării din Regatul Unit.
Autoritățile au fost obligate să revizuiască procedurile de investigare a incidentelor militare și să redeschidă anchete în mai multe dosare închise anterior.
Pentru a gestiona volumul crescut de plângeri, guvernul britanic a creat în 2010 unitatea cunoscută sub numele de Iraq Historic Allegations Team (IHAT), însărcinată cu investigarea acuzațiilor de abuz și ucidere ilegală a civililor irakieni de către militari britanici între 2003 și 2008.
Potrivit datelor oficiale, IHAT a primit un total de 3.392 de plângeri, dintre care aproximativ două treimi proveneau din dosare inițiate de firma Public Interest Lawyers, condusă de Phil Shiner.
Sursa foto: Arhiva EVZ
Costul total al funcționării unității a fost estimat la aproximativ 60 de milioane de lire sterline, înainte ca aceasta să fie desființată în 2017, fără a fi obținut vreo condamnare a militarilor britanici.
Incidentul din Basra și primele anchete militare
Unul dintre cele șase cazuri incluse în litigiul Al-Skeini a vizat moartea lui Muhammad Salim, un profesor irakian care a fost împușcat mortal în timpul unei operațiuni militare britanice desfășurate în Basra, în anul 2003.
În momentul incidentului, Muhammad Salim era înarmat cu o armă de tip AK-47, iar militarii britanici implicați au susținut că au acționat ca răspuns la o amenințare directă.
Sergentul Richie Catterall, membru al forțelor armate britanice, a tras focul care a dus la decesul bărbatului. O investigație militară desfășurată în același an a concluzionat că acțiunile sergentului au fost conforme regulilor de angajare și că acesta a acționat în legitimă apărare.
O a doua examinare a cazului a confirmat aceleași concluzii, iar dosarul a fost închis fără formularea de acuzații penale.
Cu toate acestea, în cadrul procedurilor judiciare inițiate în 2007, cazul lui Muhammad Salim a fost readus în atenția instanțelor, fiind inclus între exemplele invocate de intervenienți pentru a demonstra existența unor presupuse deficiențe sistemice în modul în care Regatul Unit a investigat decesele produse în timpul operațiunilor din Irak.
Argumentele juridice prezentate în 2007
În documentele depuse în fața Camerei Lorzilor, echipa de intervenienți, din care făceau parte Sir Keir Starmer și Lord Hermer, a susținut că anchetele anterioare desfășurate în cazul lui Muhammad Salim nu ar fi îndeplinit cerințele unei „investigații efective” prevăzute de Articolul 2 al Convenției Europene a Drepturilor Omului.
Într-un pasaj din concluziile scrise, intervenienții au afirmat:
„Nicio investigație efectivă nu a avut loc în cazurile C1–C6 și nu există nicio posibilitate de tragere la răspundere conform dreptului irakian, întrucât trupele britanice sunt imune față de procedurile legale irakiene.”
Această argumentație a vizat nu doar cazul sergentului Catterall, ci întregul cadru legal aplicabil forțelor britanice aflate în misiuni externe, susținând că lipsa jurisdicției irakiene impunea o responsabilitate sporită a autorităților britanice de a investiga astfel de incidente.
Redeschiderea investigațiilor după hotărârea CEDO
Decizia Curții Europene a Drepturilor Omului din 2011 a determinat autoritățile britanice să redeschidă anchete în mai multe dosare, inclusiv în cazul sergentului Richie Catterall.
Deși acesta fusese deja exonerat în două rânduri, investigațiile au fost reluate pentru a evalua dacă standardele impuse de Convenția Europeană au fost respectate.
Sergentul Catterall a fost supus unei noi investigații penale, finalizată în 2014, care nu a dus la formularea de acuzații. Ulterior, în 2016, cazul a fost analizat din nou în cadrul unei anchete publice independente, conduse de un fost judecător al Înaltei Curți, Sir George Newman.
Raportul final al anchetei a concluzionat că sergentul Catterall a avut motive rezonabile să creadă că viața sa era în pericol și că utilizarea forței letale a fost justificată în circumstanțele respective.
Documentul a menționat existența unor „circumstanțe suficiente” care susțineau concluzia de legitimă apărare.
Identificarea documentelor false și evaluarea probelor
În cursul anchetei independente, președintele completului a exprimat rezerve serioase cu privire la credibilitatea anumitor probe prezentate în sprijinul acuzațiilor.
Judecată. Sursa foto: Arhiva EVZ
Raportul a indicat că unele documente folosite pentru a susține versiunea acuzării au fost identificate ca fiind false sau inexacte.
Sir George Newman a declarat că avea „puțină sau deloc încredere” în fiabilitatea unor declarații furnizate de familia victimei și a concluzionat că fusese creat un document fals cu scopul de a transfera responsabilitatea asupra trupelor britanice.
Aceste constatări au contribuit la închiderea definitivă a dosarului și la exonerarea completă a sergentului Richie Catterall, la 13 ani după incidentul inițial.
Efectele investigațiilor asupra persoanelor implicate
Pe parcursul perioadei în care a fost supus investigațiilor succesive, sergentul Catterall a declarat că a suferit consecințe grave asupra sănătății sale mintale.
Potrivit relatărilor publice, acesta a avut episoade severe de depresie și a fost internat de mai multe ori în unități medicale specializate.
Într-un interviu acordat presei britanice, fostul militar a afirmat:
„Am fost investigat de trei ori pentru același lucru. Când m-am întors din Irak, nu eram bine, iar investigațiile au continuat ani la rând. Situația a avut un impact profund asupra vieții mele.”
Familia sa a susținut public că reluarea investigațiilor, în lipsa unor probe noi, a contribuit la prelungirea unei stări de incertitudine și stres.
Rolul firmei Public Interest Lawyers
O parte semnificativă a acuzațiilor investigate de IHAT a provenit de la firma Public Interest Lawyers, condusă de avocatul Phil Shiner. Firma a reprezentat numeroși reclamanți irakieni care au susținut că au fost victime ale abuzurilor comise de forțele britanice în perioada 2003–2008.
Conform datelor oficiale, din cele 3.392 de plângeri primite de IHAT, aproximativ două treimi erau asociate cu dosare inițiate de această firmă. Majoritatea investigațiilor s-au încheiat fără trimiterea în judecată a vreunui militar.
Ulterior, activitatea firmei și metodele utilizate pentru obținerea probelor au făcut obiectul unor anchete separate desfășurate de autoritățile de reglementare din domeniul juridic.
Sancționarea și condamnarea lui Phil Shiner
În 2017, Phil Shiner a fost exclus din profesia de avocat de către autoritatea de reglementare, fiind găsit vinovat de abateri grave, inclusiv de prezentarea de informații inexacte instanțelor și de lipsă de onestitate profesională.
În 2024, acesta a fost condamnat pentru fraudă, fiind găsit vinovat de obținerea frauduloasă de fonduri publice destinate asistenței juridice și de plata unor intermediari în Irak pentru a procura clienți și dovezi.
Phil Shiner / sursa foto: captură video
Instanța a stabilit că aceste practici au contribuit la inițierea unor acuzații nefondate.
Aceste evoluții au alimentat dezbaterile privind modul în care au fost generate și investigate acuzațiile împotriva militarilor britanici în urma hotărârii CEDO.
Reacțiile veteranilor și ale reprezentanților acestora
Redeschiderea dezbaterii privind rolul jucat de Keir Starmer în litigiul Al-Skeini a generat reacții din partea unor organizații ale veteranilor și a foștilor responsabili guvernamentali pentru politicile de apărare.
Aceștia au subliniat efectele pe termen lung ale investigațiilor asupra militarilor care au fost supuși unor proceduri repetate, în pofida faptului că fuseseră exonerați anterior.
Johnny Mercer, fost ministru pentru veterani în guvernele conservatoare, a afirmat în mod public că hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului și consecințele sale au dus la o perioadă prelungită de incertitudine pentru sute de militari.
Într-un articol publicat în presa britanică, Mercer a susținut că investigațiile succesive au afectat capacitatea statului de a oferi stabilitate juridică personalului militar care a acționat în zone de conflict.
Declarațiile sale au fost preluate în contextul mai larg al discuțiilor privind echilibrul dintre respectarea obligațiilor internaționale în materie de drepturile omului și protejarea personalului militar de proceduri judiciare repetate.
Poziția oficială a Guvernului britanic
Downing Street a reacționat la informațiile apărute în presă subliniind că rolul lui Sir Keir Starmer în litigiul din 2007 a fost unul limitat la aspecte juridice și că acesta nu a reprezentat direct familiile irakiene implicate în proces.
Potrivit purtătorului de cuvânt al guvernului, contribuția sa a constat în prezentarea de argumente legale cu scopul de a sprijini instanța în clarificarea aplicării dreptului internațional.
Reprezentanții executivului au reiterat, de asemenea, poziția exprimată public de prim-ministru potrivit căreia acesta recunoaște și respectă sacrificiile făcute de militarii britanici în conflictele armate și consideră apărarea intereselor acestora o responsabilitate fundamentală a statului.
În declarațiile oficiale, guvernul a precizat că politicile actuale privind investigarea faptelor din teatrele de operațiuni sunt rezultatul unor decizii judiciare internaționale care trebuie respectate în conformitate cu angajamentele asumate de Regatul Unit.
Dezbaterile parlamentare privind investigarea veteranilor
Contextul reapariției acestui subiect coincide cu discuții intense în Parlamentul britanic privind regimul juridic aplicabil veteranilor implicați în conflicte anterioare, inclusiv în Irlanda de Nord.
În ultimii ani, mai multe inițiative legislative au vizat limitarea posibilității de a redeschide investigații în cazuri vechi, în lipsa unor probe noi.
Guvernele succesive au încercat să introducă mecanisme care să ofere o mai mare securitate juridică veteranilor, argumentând că anchetele prelungite pot avea efecte negative asupra sănătății mentale și reintegrării sociale a acestora.
veteran Marea Britanie / sursa foto: dreamstime.com
În același timp, aceste inițiative au fost contestate de organizații pentru drepturile omului, care au susținut că limitarea investigațiilor ar putea încălca obligațiile internaționale ale statului.
Recent, Camera Comunelor a votat modificări legislative care vizează regimul de imunitate pentru faptele comise în timpul conflictului nord-irlandez, decizie care a generat reacții divergente atât în rândul veteranilor, cât și al societății civile.
Relația dintre deciziile CEDO și legislația națională
Cazul Al-Skeini este frecvent citat în dezbaterile juridice ca exemplu al modului în care hotărârile Curții Europene a Drepturilor Omului pot influența legislația și practicile statelor membre.
Decizia din 2011 a stabilit un precedent privind aplicarea extraterritorială a Convenției Europene a Drepturilor Omului, extinzând obligațiile statelor în contextul operațiunilor militare externe.
Autoritățile britanice au fost nevoite să adapteze procedurile interne pentru a se conforma acestui cadru, inclusiv prin revizuirea mecanismelor de investigare a incidentelor armate.
Crearea și funcționarea IHAT au fost o consecință directă a acestei adaptări, chiar dacă rezultatele unității au fost ulterior criticate din perspectiva eficienței și costurilor.
Pozițiile organizațiilor pentru drepturile omului
Organizațiile care au intervenit în litigiul din 2007 au susținut constant că scopul acțiunilor lor a fost asigurarea respectării standardelor internaționale privind dreptul la viață și obligația statului de a investiga decesele produse sub autoritatea sa.
Reprezentanții acestora au afirmat că hotărârea CEDO a clarificat obligațiile legale ale Regatului Unit și a contribuit la consolidarea cadrului de protecție a drepturilor omului în contexte de conflict.
În declarații publice anterioare, aceste organizații au subliniat că investigarea eficientă a incidentelor nu implică în mod automat stabilirea unei vinovății penale, ci are rolul de a oferi transparență și de a asigura încrederea în instituțiile statului.
Consecințele financiare și administrative
Potrivit datelor publice, funcționarea Iraq Historic Allegations Team a generat costuri estimate la aproximativ 60 de milioane de lire sterline, fără a conduce la condamnarea vreunui militar britanic.
Aceste cifre au fost invocate frecvent în dezbaterile parlamentare ca argument pentru reformarea sistemului de investigare a acuzațiilor istorice.
Închiderea IHAT în 2017 a marcat o schimbare de abordare din partea autorităților, care au recunoscut necesitatea unor mecanisme mai eficiente și mai bine calibrate pentru gestionarea acuzațiilor privind fapte comise în teatre de operațiuni externe.
