Să ne amintim! Acum câteva luni, avertizam pentru a „n”-a oară cu privire la nocivitatea acestui personaj. În timpul guvernării Cioloș, un contrabandist de citostatice a apărut de nicăieri ca titular la Sănătate. S-a aflat repede, era nepotul unui  „Harry Houdini” al tranzacțiilor de pe piața de miliarde a medicamentelor, care dirija sacii de bani fără fund din visteria CNAS, către giganții Pharma: Nicolae „Novartis” Voiculescu, zis Don Nic. Don Nic? Da, exact, o poreclă cu tâlc, decupată din filmele cu mafioți.

Alt merit nu avea ruda mai tânăra a lui Don Nic, decât poate acela că după 11 ani de facultate nu prea se știe pe unde, în loc de o diplomă de absolvență, nu a reușit să producă decât o adeverință dubioasă, mai puțin convingătoare decât o chitanță de mână eliberată de un depozit de lemne din Chitila.

Arătam pe atunci că cea mai importantă realizare a lui Vlad Voiculescu în primul său mandat de ministru al Sănătății a fost împiedicarea realizării de transplanturi pulmonare în România. Războiul dintre doctorul Narcis Copcă și semi-contabilul Vlad Voiculescu a fost unul crâncen. Cu toate astea, primul transplant pulmonar nu s-a putut face decât după plecarea lui Vlad Voiculescu din fruntea Sănătății. La auzul reușitei primului transplant, acesta nu și-a putut ascunde balele otrăvite și a postat pe Facebook: „Operația nu este singurul lucru complex în transplantul de plămâni. Reușita operației înseamnă doar foarte puțin, marile provocări încep după intervenție, iar lipsa de profesionalism este întotdeauna decontată de către pacient. În primul rând de către pacient.” Un contabil neterminat dădea lecții de transplant!

În ciuda dorinței morbide prost disimulate, pacientului transplantat i-a mers foarte bine, la fel și următorilor. Explicația poziției de rozătoare de cabluri electrice de centrală nucleară a lui Vlad Voiculescu, în privința oricăror năzuințe de performanță a medicilor români, în general, a dat-o chiar doctorul Narcis Copcă în publicația Qmagazine:

„Statul român a plătit 250 de milioane de euro către țările din Uniunea Europeană, iar comisionul societăților care-i trimit pe acești pacienți în străinătate pentru diferite tratamente și operații, variază între 10 și 20%. Este verificabil acest fapt. Domeniul transplantului este o vacă foarte bună de muls. Fac precizarea că am fost sprijiniți de toți miniștrii Sănătății, cu o singură excepție: Vlad Voiculescu”.

Nu a fost singura reușită împotriva sănătății românilor. În mandatul aceluiași blestem, Vlad Voiculescu, o serie de ași ai medicinei românești au fost nenorociți, rând pe rând: Prof. Dr. Monica Pop, de la Spitalul de Oftalmologie, Prof. Dr. Mihai Lucan, de la Institutul Clinic de Urologie și Transplant Renal din Cluj, Prof. Dr. Irinel Popescu, șef program de transplant hepatic de la Institutul Clinic Fundeni, Prof. Dr. Gheorghe Burnei, șef Secție Ortopedie de la  Spitalul Marie Curie și Dr. Narcis Copcă, de la Spitalul Sfânta Maria, primul centru de transplant pulmonar, au suferit acuzații grave, materializate în dosare penale, dintre care câteva mai trenează și în ziua de astăzi. De ce? A explicat pentru EvZ, la vremea respectivă, tot un medic, doctorul Lucian Duță, fostul șef al CNAS, cu privire la înscenarea căreia i-a căzut victimă Prof. Dr. Gheorghe Burnei:

„Știam și eu că tot ce i s-a întâmplat a fost o înscenare pusă la cale de niște nevolnici cu mari ambiții politice, dar mai ales foarte iubitori de bani! Adică foarte corupți! Pentru că aveau interesul ca pacienții români sa fie tratați la Viena pe banii CNAS, la prețuri de cinci ori mai mari decât în România! Iar ei să beneficieze de comisioanele aferente! Așa cum au făcut și cu transplantul, pe care practic l-au pus pe butuci!”

Să revenim însă la spusele doctorului Narcis Copcă: „Comisionul societăților care-i trimit pe acești pacienți în străinătate pentru diferite tratamente și operații, variază între 10 și 20%.” Cum, ce comision, cine, din ce bani și cui îl plătește? Să vedem!

Deocamdată, puțină lume știe ce este acela un „navigator medical” și ce este aceea activitatea de „management de caz medical”. Să fie limpede, cele două sintagme definesc activități foarte serioase, de mare importanță, în măsură să salveze multe vieți. Dar! Dar, așa cum sub aparența oricărei activități umane de mare folos se pot ascunde intenții mizerabile, la fel se poate petrece și în cazul acestor preocupări.

Să ne imaginăm filmul. Un cetățean român, plătitor de taxe și impozite, inclusiv pe acelea care merg către Sănătate, se îmbolnăvește. Nu, nu vreo simplă răceală sau vreo apendicită, ci ceva mai complicat, care presupune un tratament costisitor. Aparținătorii celui aflat în suferință sau chiar el însuși, încep să caute „de leac”, să întrebe, să se intereseze ce este mai bine să facă, unde este cea mai mare șansă de rezolvare. Aud de la cunoscuți, de pe culoarele spitalelor, sau din sălile de așteptare ale cabinetelor medicale, de unii care știu care este cea mai sigură direcție în care să o apuce.

Ajung astfel la ONG-urile care se ocupă de „navigarea medicală”, unde li se face evaluarea. Nu, nu medicală, ci aceea din perspectiva profitului financiar care se poate obține de pe urma nenorocirii în care se află oamenii. Astfel, este evaluată posibilitatea ca tratamentul celui aflat în suferință să fie efectuat la o clinică din străinătate și decontat de Casa Națională de Asigurări de Sănătate. Adică, se analizează posibilitatea obținerii „Formularul E 112” pentru finanțare de către „Casă” a tratamentului în străinătate.

Cetățenii români pot beneficia de tratament în străinătate, în baza „Formularului E112”, doar dacă îndeplinesc două condiții. Prima, „tratamentul respectiv trebuie să facă parte obligatoriu din lista serviciilor medicale prevăzute în pachetul de servicii de baza de care beneficiază asigurații din sistemul de asigurări sociale de sănătate din România”. A doua, „tratamentul să nu poată fi efectuat în Romania în intervalul de timp necesar în mod normal, având în vedere starea de sănătate a pacientului și evoluția prognozată a bolii.”

Dacă cele două condiții sunt îndeplinite, nu mai rămâne decât realizarea celui mai important pas al afacerii, trimiterea pacientului la clinica din străinătate. Din acest moment, banii sunt ca și intrați în buzunarele navigatorului, pentru că indiferent de eficiența tratamentului, indiferent de rezultat, indiferent dacă pacientul se va întoarce printre cei dragi, sau nu, „Casa” va deconta serviciile prestate fără posibilitatea vreunui control. Unitatea medicală din afara țării va vira într-un final în contul navigatorului partea convenită, adică 10-20% din suma totală decontată de Casă. Aceste plăți se pot face direct, la vedere, în conturile firmei indicate de navigator, sau indirect, prin metode care țin de „evaziunea fiscală” și „spălarea de bani”.

Foarte important! Să revenim la condiția a doua necesară obținerii „Formularul E 112”, aceea ca „tratamentul să nu poată fi efectuat în Romania în intervalul de timp necesar în mod normal, având în vedere starea de sănătate a pacientului și evoluția prognozată a bolii.”

Este clar, cel mai important criteriu este și cel mai greu de atins. Multe și din ce în ce mai multe cazuri medicale complexe pot fi și sunt rezolvate în sistemul medical românesc. Pe cale de consecință, din ce în ce mai puține cazuri devin apte de a întruni cerința a doua a „Formularului E 112” și, astfel, afacerea „Comisioane din sănătatea românilor” riscă să se sleiască. Ce este de făcut? Răspunsul este simplu! Minarea capacității de luptă cu bolile a sistemului românesc de sănătate, adică atentatul la siguranța națională.

Cu cât mai mulți medici capabili să rezolve cazurile medicale complexe vor fi înlăturați din sistemul de Sănătate, fie prin arestări și târâieli în procese penale, fie prin alungarea lor din țară, fie prin distrugerea infrastructurii, cu atât mai multe „Formulare E 112” vor umple buzunarele unor jigodii fără niciun Dumnezeu.