Editura Evenimentul si Capital

„Secretul unui CREIER SĂNĂTOS este SĂ NU MÂNCAȚI!” Prof. dr. Natan Bornstein, cercetător în neurologie. Puterea cuvântului

Autor: | | 8 Comentarii | 52801 Vizualizari

Jumătate român, din partea mamei, profesorul Natan Bornstein din Israel este una dintre cele mai renumite figuri ale cercetării științifice în neurologie. Prof. Bornstein este directorul Organizației Mondiale de Stroke, profesor al Universității din Tel-Aviv și autorul a zeci de studii relevante în această ramură medicală, publicate în cele mai importante jurnale ale lumii.

Spre norocul nostru, somitatea în medicină este adesea zărită pe holurile UMF din Cluj, datorită legăturii pe care mama sa, româncă din Maramureș, i-a insuflat-o pentru poporul nostru, cât și datorită relației de prietenie pe care o are cu respectatul neurolog, prof. dr. Dafin Mureșanu, profesor la UMFi și copreședinte al Academiei Europene de Neurologie.

- Evenimentul Zilei: - Bine v-am regăsit în România!

- Natan Bornstein: Da, sunt mulți ani de când sprijin Societatea Neurologică din România și inima mea, o parte din ea, rămâne aici, în această țară. Mama mea, Etta Gantz, s-a născut în satul Berbești, în Maramureș. La vreo 10 km de Sighet.

- Mai dețineți casa părintească?

- Nu, dar am fost acolo. Am vizitat mormântul bunicului meu, la Berbești. Se numea Tom. Berbești e o localitate foarte mică... Am o amintire specială de acolo. Mi-am dus mama și tatăl, amândoi au murit între timp, în locurile de origine ale ei, pentru că amândoi voiau să meargă la mormântul bunicului meu, Tom. Am ajuns în Berbești și a fost pentru mine ca o călătorie fantastică, am dat timpul înapoi 100 de ani. Vedeam fermieri cum veneau de la câmp, în lumina apusului de soare, apoi s-au petrecut momente emoționante. Am oprit pe mijlocului drumului din Berbești și am văzut o bătrânică. Mama vorbea românește, așa că am deschis ușa mașinii și a început să-i vorbească. Nu știam ce spune, dar deodată acea femeie a început să plângă. Ea își amintea de bunicii mei, de sora și fratele mamei mele, le ținea minte numele. S-a dus la ea acasă și și-a chemat fiica. Bătrâna avea, cred, în jur de 90 de ani, iar fiica ei, în jur de 60. Și deodată tot satul s-a adunat și ne-a dus la cimitir. Îmi amintesc că era apus, iar cimitriul era pe un deal. Era o atmosferă feerică. A trebuit să trecem prin curtea unei femei, pentru a urca la mormânt, și avea animale în ogradă. Ce a fost foarte impresionant pentru mine a fost că, după ce am făcut o ceremonie evreiască la cimitir, la întoarcere, femeia aceasta, cea prin curtea căreia am trecut, ne aștepta cu apă, pentru că tradiția evreiască este că atunci când ieși din cimitir să te speli pe mâini. Ea a fost atât de amabilă încât a făcut acest gest frumos pentru noi, ne-a ajutat să respectăm tradiția.

- În ce an se petrecea asta?

- Sunt mai mult de zece ani de atunci...

- Și ați continuat să reveniți în România.

- Da, am continuat să vin în mod special la Cluj, unde sunt doctor Honoris Causa la Universitatea de Medicină și Farmacie „Iuliu Hațieganu”. Deci una din obligațiile mele este să predau.

- Dar și o pasiune...

- Da! Mai întâi este pasiunea mea, apoi e vorba de prietenul meu, profesorul Dafin Mureșanu. Noi suntem atât de apropiați, încât suntem ca frații!

- V-ați petrecut copilăria în România?

- Nu, am fost născut în Israel și acolo mi-am petrecut copilăria și adolescența. Părinții mei, după război, au plecat în Israel, acolo s-au și cunoscut.

- Mama dumneavoastră vă vorbea românește?

- Da, dar foarte puțin. Mama vorbea și română, și ungară. Când vorbea cu surorile ei, vorbea în ungară. Dar citea în română. Era pe vremea aceea o revistă... „Revista Mia” cred că se numea. În fiecare vineri îmi amintesc că îi cerea tatălui meu să i-o cumpere, ca să o poată citi în weekend.

- Ce v-a dat impulsul să deveniți medic?

- Mama mea! Ca o româncă adevărată, ea deborda de forță și determinare. Era atât de puternică încât nici nu pot descrie felul ei. Eu am fost singurul copil și ambii părinți au fost supraviețuitori ai Holocaustului. Ea nu a avut acces niciodată la educație din cauza războiului, dar avea istețimea străzii! Era incredibilă! Tata, mai puțin. Tata a fost polonez, el era un om amabil, blând și calm. Mama era dură, ne motiva, ne ambiționa, era pasionată de cunoaștere și a încercat mereu să-mi insufle aceste calități.

Ce pensie are Florin Piersic! Nimeni nu astepta la o asa SUMA! Cati BANI ia in fiecare luna marele actor

Pagina 1 din 2





Stirile zilei

Alte articole din categoria: EVZ Special

Alte articole din categorie

capital.ro
libertatea.ro
rtv.net
fanatik.ro
wowbiz.ro
b1.ro
cancan.ro
playtech.ro
unica.ro
dcnews.ro
stiridiaspora.ro

LASA UN COMENTARIU

Caractere ramase: 1000

CITEŞTE ŞI