Atacatorii credeau că locașul adăpostește multe bogății pe care gândeau să le jefuiască.

Monahii află din timp de planurile sarazinilor, dar sunt îmbărbătați de Starețul Toma să nu fugă:

„Noi din lume am fugit în această pustie pentru dragostea lui Hristos, și prearușinos lucru ar fi să fugim din pustie de frica oamenilor. De ar fi să fim cu totii junghiați aici, junghiați vom fi pentru dragostea noastră pentru Hristos pentru Care am și venit să locui, aici.”

Astfel, monahii decis să rămână în mănăstirea lor, chiar cu prețul vieții.

Cum arabii nu au găsit bogățiile la care visau, s-au răzbunat crunt pe călugări: pe unii i-au ucis cu săgeți iar pe alții i-au închis de vii în peștera Sfântului Sava și au pus foc la intrare, astfel că monahii au murit înecați cu fum.

Pe 20 martie este comemorat martiriul acestor bravi.