Din cuprinsul articolului
Vlad Țepeș și Ștefan cel Mare au fost aliați și rivali deopotrivă. Relația lor, documentată în cronici și surse europene, a oscilat între sprijin militar și conflicte pentru teritorii strategice.
Vlad Țepeș și Ștefan cel Mare, doi lideri ai luptei antiotomane
Vlad Țepeș, domn al Țării Românești, și Ștefan cel Mare, voievod al Moldovei, sunt considerați două dintre cele mai importante figuri ale secolului al XV-lea în Europa de Est. Ambii au condus campanii dure împotriva Imperiului Otoman și au încercat să consolideze autonomia statelor pe care le reprezentau.
Țepeș a domnit în trei rânduri, între 1448 și 1476, în timp ce Ștefan a condus Moldova timp de aproape jumătate de secol, între 1457 și 1504. Deși au avut un inamic comun în turci, relațiile lor directe au oscilat, influențate de conjunctura geopolitică și de interesele de moment.
O legătură de sânge și sprijin reciproc
Vlad Țepeș era fiul lui Vlad Dracul și al unei fiice a lui Alexandru cel Bun, ceea ce îl făcea văr direct cu Ștefan cel Mare. Se crede că cei doi au copilărit împreună, însă relațiile la maturitate au fost mult mai complicate.
În 1457, Vlad Țepeș l-a sprijinit militar pe Ștefan pentru a-l înlătura de pe tron pe Petru Aron și pentru a deveni domn al Moldovei. Această alianță a marcat începutul unei colaborări, dar și al unui șir de tensiuni inevitabile.
Tensiuni și conflicte între Ștefan cel Mare și Vlad Țepeș pentru Chilia
În 1462, relațiile s-au deteriorat semnificativ. În contextul asediului de la Târgoviște, Vlad Țepeș a dat foc corturilor otomane și i-a pus pe fugă pe invadatori. Totuși, Ștefan cel Mare era atunci aliat cu turcii, primind promisiunea că va obține cetatea Chilia.
Istoricul Laurențiu Chiriac amintește că rivalitatea a ajuns la apogeu atunci când Ștefan a asediat Cetatea Chiliei, un punct strategic de importanță majoră pentru controlul gurilor Dunării. De asemenea, Ștefan a incendiat orașele Târgul de Floci și Brăila, aflate sub controlul lui Țepeș.
Un cronicar turc din secolul al XVI-lea, Sa'adeddin Mehmed, nota că Vlad și Ștefan erau în „dușmănie veche”, iar conflictul pentru Chilia era un prilej de a-și regla conturile. În același timp, cronicarul Laonikos Chalkokondylas relata că turcii și moldovenii au colaborat pentru a încercui cetatea lui Vlad.
Vlad Țepeș / Dracula. Sursa foto: Wikipedia
Documente și relatări care confirmă tensiunile
O sursă inedită descoperită de istoricul Vasile Lupașc confirmă legătura tensionată dintre cei doi. Documentul, aflat în arhivele Vaticanului, este semnat de episcopul Niccolo de Modrussa, trimisul Papei Pius al II-lea. Acesta a anchetat activitatea lui Vlad Țepeș după arestarea sa de către regele maghiar Matei Corvin.
Niccolo consemna declarațiile oștenilor români, care subliniau vitejia lui Țepeș, dar și faptul că Ștefan cel Mare atacase Chilia, ceea ce tensionase relațiile dintre cei doi veri. Manuscrisul, însă, avea și un scop politic: denigrarea lui Vlad, considerat de Papă un lider ortodox indezirabil pentru o eventuală cruciadă antiotomană.
Alianțe refăcute în fața pericolului otoman
Deși conflictele au fost evidente, alianța dintre Vlad Țepeș și Ștefan cel Mare a renăscut în fața amenințării comune reprezentate de turci. În 1475, după victoria de la Vaslui, Ștefan a intervenit pe lângă Matei Corvin pentru eliberarea lui Vlad din închisoarea de la Buda, unde fusese ținut mai bine de un deceniu sub acuzația de trădare.
Eliberarea lui Vlad Țepeș s-a produs într-un context geopolitic complicat, în care presiunile otomane asupra regiunii creșteau. Sprijinul lui Ștefan demonstrează că, dincolo de rivalitățile anterioare, cei doi domnitori știau să colaboreze atunci când situația o cerea.
Jocurile politice din Transilvania și rolul lui Matei Corvin
O altă sursă de tensiune între Vlad și Ștefan a fost relația cu regele maghiar Matei Corvin. În 1460, Vlad Țepeș încheiase un acord cu sașii și secuii din Transilvania, prin care primea promisiunea unui ajutor militar în cazul unui atac din partea turcilor sau al Moldovei.
În schimb, Matei Corvin a oferit azil politic rivalului lui Ștefan, Petru Aron, alimentând astfel neînțelegerile dintre cei doi veri.
