Opinii EVZ
Moştenirea Barack Obama: Discurs despre Starea Lumii, în faţa Adunării Generale a ONU | PULSUL PLANETEI
Preşedintele American Barack Obama a avut ultima sa intervenţie în faţa Adunării Generale a ONU, în calitate de preşedinte al SUA.
Aflat la sfârşitul celui de-al doilea mandat de preşedinte, Obama a rostit un adevărat discurs despre Starea Lumii, în care a reafirmat toate credinţele sale în libertate, democraţie, drepturile omului, dar şi credinţele sale personale de democrat în egalitate şi incluziune, valori care au adus lumea la situaţia de astăzi. O luare de poziţie extrem de puternică, un discurs de referinţă în care traseele şi direcţiile posibile de evoluţie a lumii au fost analizate.
Obama şi-a trasat moştenirea în culori mai puţin terne decât o arată azi nemulţumirea globală, inadaptarea şi relansarea abordărilor conflictuale, prin utilizarea forţei armate în relaţiile internaţionale. Cu toate acestea, preşedintele american şi-a asumat să explice realitatea dată de date şi fapte: creşterea bunăstării, creşterea securităţii globale – reducerea numărului de conflicte, soluţionarea unora din marile crize ale lumii, precum criza nucleară iraniană, izolaţionismul Cubei – şi reducerea sărăciei extreme la un sfert. Realizări ale omenirii întregi.
De altfel, întregul discurs despre Starea Lumii a avut ca leit-motiv umanitarismul, caracteristica identitară unitară a lumii, faptul că e locuită de oameni, şi această caracteristică trebuie să predomine. Nu separatismele de rasă, etnie, religie, sectare, de avere sau ambiţii. Ci umanitatea. O abordare extrem de potrivită pentru un discurs în faţa forumului global.
Ne puteți urmări și pe Google News
Încercările de a defini şi explica de ce astăzi percepţiile sunt mai puternic negative au fost la fel de importante: informaţia care circulă rapid peste tot, de unde oricine poate, practic, în mod instantaneu, să afle despre toate nenorocirile planetei şi despre numeroasele inegalităţi ale lumii, un fapt real care tinde să ducă la contestarea modelului actual al democraţiei, economiei de piaţă, statului de drept. Tot Obama a lansat subtil o teză puternică de combatere a nevoii specificităţii guvernării, acceptând că organizarea unei forme de guvernare ţine de state, dar că în confruntarea libertate-autoritarism, oamenii forte ai ultimului tip de regim se înstrăinează şi dispar răsturnaţi de popoare pentru că exerciţiul puterii corupe, dar şi pentru că lumea ştie tot, şi preferă să aibă ceva de spus asupra modului în care este guvernată. În fine, preşedintele SUA demonstrează pe larg că sistemul existent este cel mai bun, s-a dovedit în fapte, chiar dacă imperfect, şi că nu va fi impus niciodată celorlalţi, doar arătat comparativ şi ca exemplu de bune practici.
Aşa imperfectă cum este astăzi, lumea e mai bună decât era acum 25 de ani, o demonstrează cifrele, iar saltul e enorm. În timp ce informaţia bombardează minţile tuturor, ea oferă deopotrivă oportunitatea accesului lejer la educaţie şi creativitate, iar în acelaşi timp ameninţă să sublinieze, pentru un consumator de ştiri, exclusiv lucrurile negative despre care aflăm, şi percepţia negativă vine din faptul că le ştim pe toate, chiar dacă sunt mai puţine, faţă de perioada anterioară când nu ştiam decât câte puţin, şi eram fericiţi în relativa ignoranţă a magnitudinii dezvoltărilor din jurul nostru.
Obama a recunoscut, de asemenea, nevoia de a recunoaşte greşelile proprii şi de a recunoaşte imperfecţiunile atât ale sistemului actual internaţional, cât şi a proceselor obiective în evoluţie, cum este globalizarea, cu efecte de magnitudine mare în sensul pozitiv şi unele efecte negative ce reclamă reconfigurarea şi ajustarea de sistem. Totuşi, repartizarea bogăţiei, o temă predilectă a anti-globaliştilor, naţionaliştilor etnicişti, jihadiştilor şi radicalilor religioşi, este de departe incomparabil mai bine repartizată astăzi decât în urmă cu un sfert de secol, chiar dacă 8 mii de miliarde de dolari sunt astăzi ascunşi prin meandrele unei economii globale în care nu apar nicăieri, spre a fi luaţi în evidenţe şi impozitaţi. Iar lăcomia şi fuga după putere afectează în mod major lumea de azi.
În fine, poate cel mai important mesaj a venit, în mod subtil dar transparent, avându-i drept ţintă pe Vladimir Putin şi pe Donald Trump. Inclusivitatea, stoparea urii, model personal al preşedintelui american de culoare, ca succes în societăţile deschise, a fost mesajul pentru Trump, nenumit, în timp ce modelele democratice de succes şi economiile libere de piaţă, statul de drept şi combaterea corupţiei şi eliminarea arbitrariului a fost mesajul către Putin. În plus, predicţia sa e clară şi tranşantă: fie inclusivitate şi respectarea de către fiecare stat a drepturilor şi obligaţiilor proprii şi ale tuturor celorlalţi, fie spectrul războiului reapare în lume.
Recomandările noastre
