Zvi Zamir, fostul șef al Mossad-ului, a fost cel care a coordonat operațiunile Mossad împotriva militanților palestinieni după ce 11 membri ai echipei olimpice israeliene au fost uciși la Jocurile Olimpice din 1972, desfășurate la München.

Imediat după aceea, Zvi Zamir a devenit subiectul unei investigații publice extinse, devenind primul șef al Mossad-ului care a fost supus vreodată unei astfel de anchete. A fost atunci centrul întrebărilor și al durerii națiunii după evenimentele tragice de la München.

Zvi Zamir, unul dintre cei mai celebri lideri ai Mossad-ului

Zamir a fost recunoscut pe scară largă pentru abilitatea sa de a menține disciplina și concentrarea în cadrul Mossad în urma reacțiilor și consecințelor tragice ale evenimentelor de la München, unde 11 atleți și antrenori israelieni au fost uciși după ce militanții palestinieni au atacat Satul Olimpic pe 5 septembrie 1972.

În urma atacului, doi cetățeni israelieni au murit, în timp ce alți nouă atleți și antrenori au fost luați prizonieri într-un episod tensionat, transmis în direct pe întreg globul.

 La aproape 20 de ore de la raid, Zvi Zamir a asistat la un schimb de focuri între lunetiștii germani de vest și militanții palestinieni pe un aerodrom, rezultând în decesul tuturor ostaticilor, precum și a cinci membri ai facțiunii Black September.

„Să vezi așa ceva întâmplat pe pământ german a fost o priveliște teribilă”, a spus domnul Zamir, care preluase conducerea Mossad-ului în 1968 și a servit până în 1974.

El a fost cel care a coordonat o acțiune de represalii împotriva țintelor palestiniene, cunoscută sub numele de „Furia lui Dumnezeu”, o operațiune care a avut o durată de peste un deceniu și a fost asociată cu eliminarea a peste o duzină de lideri presupuși militanți palestinieni și altora.

Printre aceștia s-a aflat presupusul coordonator al atacului de la München, Ali Hassan Salameh, care a decedat într-un atentat cu bombă la Beirut în 1979.

Zvi Zamir, principalul pion în tragedia de la Jocurile Olimpice 1972

Israel nu a făcut niciodată o recunoaștere publică a oricărei implicații în decese, dar Zvi Zamir a evidențiat că Mossad adoptase o abordare mai agresivă după tragedia de la München.

„Nu spun că cei implicați în München nu erau țintiți pentru a fi uciși”, a declarat domnul Zamir pentru ziarul israelian Haaretz. „Cu siguranță meritau să moară. Dar nu ne ocupam de trecut. Ne concentram asupra viitorului”, a spus el.

Zvi Zamir s-a deplasat rapid în Germania în timpul crizei ostaticilor, însă autoritățile germane de vest au respins solicitările sale de a avea sprijinul comandourilor israeliene.

La un moment dat, negocierile au condus la un acord cu privire la cererea palestinienilor de a primi elicoptere pentru a-i transporta, împreună cu ostaticii, pe o distanță de aproximativ 15 mile către aerodromul militar Fürstenfeldbruck. Acolo, probabil, ar fi încercat să organizeze un zbor către o țară arabă considerată sigură.

„Am văzut o scenă pe care nu o voi uita niciodată în viața mea”, a spus domnul Zamir în documentarul „Mossad: Serviciul Secret al Israelului”, o serie din 2017.

„Cu mâinile și picioarele legate unii de alții, sportivii treceau pe lângă mine. Lângă ei, arabii. O tăcere deplină”.

Mandatul fostului șef al Mossad-ului, plin de conflicte interne și investigații

Mandatul lui Zvi Zamir a generat și conflicte interne și investigații care au avut ecouri timp de ani întregi.

În iulie 1973, agenți israelieni acționând sub comanda lui Zamir au provocat accidental moartea lui Ahmed Bouchikhi, un ospătar marocan, în Lillehammer, Norvegia.

Ei au confundat identitatea acestuia, crezând că era planificatorul atacului de la München, Salameh. Membrii echipei Mossad au fost capturați, iar cinci dintre ei au fost condamnați de un tribunal norvegian.

Agenții au fost eliberați în 1975, dar impactul evenimentului a fost semnificativ. Relațiile dintre Europa și Israel au fost tensionate, iar mărturiile au expus secretele Mossad, inclusiv locații sigure în Franța și în alte locuri.

Zamir și-a prezentat atunci demisia din fruntea Mossad-ului.

Cum a ajuns șeful serviciului de informații externe a Israelului

Zvicka Zarzevsky s-a născut în Lodz, Polonia, pe 3 martie 1925. Înainte de a împlini un an, familia sa a emigrat în ceea ce era atunci Mandatul Britanic al Palestinei.

Tatăl său lucra ca șofer de căruță trasă de cai pentru o companie electrică, în timp ce mama sa era gospodină. Conform unor relatări, el și-a schimbat numele de familie pentru că un profesor întâmpina dificultăți în pronunțarea lui Zarzevsky. Printre colegii săi de joacă din copilărie se număra și viitorul prim-ministru Yitzhak Rabin.

În adolescență, Zvi Zamir s-a alăturat Palmach, o forță de tip gherilă în cadrul Haganah, o organizație paramilitară clandestină evreiască. A participat la lupte împotriva arabilor în și în jurul Ierusalimului.

De asemenea, a petrecut aproape un an în detenție britanică pentru legăturile sale cu o rețea de contrabandă care aducea imigranți evrei în regiune.

În 1950, la doi ani după înființarea statului Israel, Zamir a primit comanda unei brigăzi militare. În 1953 a fost desemnat pentru pregătire la Colegiul de Stat Major din Camberley, Anglia.

A avansat în ierarhia militară, preluând comanda forțelor de-a lungul graniței dintre Israel și Egipt la începutul anilor 1960.

În iulie 1966, a fost numit atașat militar al Israelului la Londra, poziție pe care a deținut-o în timpul războiului Israelului din 1967 împotriva forțelor arabe aliate.

După ce a părăsit Mossad în 1974, el a condus o firmă de construcții și a fost președintele Institutului pentru Cercetarea Petrolului și Geofizică și al Institutului pentru Petrol și Energie din Israel. În 1995, a făcut parte din Comisia Shamgar înființată pentru a investiga asasinarea lui Rabin, potrivit Washington Post.