Modificări legate de calculul impozitului pe clădiri. Se vor aplica din 2026

Casă. Sursa foto: Freepik

Toți proprietarii de locuințe din România trebuie să plătească anual impozitul pe clădire, o taxă calculată diferit în funcție de tipul imobilului – rezidențial sau comercial – și de statutul proprietarului, fie persoană fizică, fie juridică. Potrivit platformei Eximo, suma datorată se determină prin aplicarea unei cote de impozitare, cuprinsă între 0,08% și 0,2%, asupra valorii impozabile a clădirii. Cota exactă este stabilită de fiecare consiliu local.

Schimbări legate de plata impozitului pe clădiri

Formula de calcul este simplă: impozitul anual = valoarea impozabilă × cota de impozitare. Aceasta este reglementată prin Codul Fiscal, însă detaliile concrete diferă de la o localitate la alta.

Valoarea impozabilă a unei clădiri se stabilește în funcție de suprafața construită și de un cost standard pe metru pătrat, la care se aplică anumiți coeficienți. De exemplu, pentru o locuință construită din beton și racordată la utilități, valoarea impozabilă unitară este de aproximativ 1.490 lei/mp, potrivit datelor Eximo. Primăriile actualizează aceste valori anual, prin hotărâri de consiliu local.

Ce trebuie să știe proprietarii

Impozitul diferă și în funcție de amplasarea clădirii. Zonele sunt clasificate de la A (ultracentral) la D (periferie), iar coeficienții de corecție pot dubla sau chiar tripla valoarea impozabilă. Într-un municipiu de rang I, zona A, coeficientul poate fi de 2,5, crescând astfel baza de calcul.

Vechimea construcției aduce reduceri importante. Clădirile mai vechi de 100 de ani beneficiază de o scădere de 50%, cele construite între 50 și 100 de ani – de 30%, iar cele între 30 și 50 de ani – de 10%. Imobilele mai noi de 30 de ani nu au reduceri.

După aplicarea tuturor coeficienților și reducerilor, se aplică cota locală de impozit pentru a obține suma finală datorată, arată România TV.

Exemple de calcul

Pentru o casă din cărămidă cu utilități, de 120 mp, amplasată într-un oraș de rang II, zona B, construită în 1970, calculul arată astfel: Valoare de bază: 120 × 1.490 = 178.800 lei; Coeficient de zonă: 2,3 → 411.240 lei; Reducere de vechime: 30% → 288.000 lei; Cota de impozit: 0,1% → 288 lei/an.

Pentru un apartament de 60 mp, construit în 2015, în București, zona C, fără reducere de vechime, impozitul ajunge la aproximativ 197 lei/an.

Diferențe între persoane fizice și juridice

Codul Fiscal prevede cote diferite pentru proprietarii persoane juridice. Pentru clădirile nerezidențiale, impozitul variază între 0,2% și 1,3%, iar dacă imobilul nu a fost reevaluat în ultimii cinci ani, cota poate ajunge la 5%.

Un spațiu comercial evaluat la 500.000 lei ar genera: – 1.000 lei/an pentru o persoană fizică (0,2%); – 6.500 lei/an pentru o firmă (1,3%); – 25.000 lei/an dacă nu a fost reevaluat (5%).

Locuințe folosite ca spațiu de afaceri

Dacă o clădire este folosită atât ca locuință, cât și ca sediu social, impozitul se împarte între partea rezidențială și cea comercială. Totuși, dacă la adresa respectivă este doar sediul social fără activitate economică, impozitul rămâne rezidențial.

În lipsa unei declarații clare privind utilizarea mixtă, autoritățile pot aplica automat o cotă de 0,3% pe întreaga valoare a imobilului.

Ce se schimbă din 2026

De la 1 ianuarie 2026, legislația se modifică semnificativ. Conceptul de „clădire cu destinație mixtă” va fi eliminat. Impozitul se va calcula în funcție de destinația predominantă a clădirii. Dacă mai mult de jumătate din suprafață este folosită ca locuință, întreaga clădire va fi impozitată ca rezidențială. Dacă peste 50% este utilizată comercial, se va aplica cota pentru nerezidențial.

Totodată, cotele minime cresc: de la 0,08% la 0,1% pentru clădirile rezidențiale și de la 0,2% la 0,5% pentru cele nerezidențiale.

În plus, proprietarii care nu declară destinația clădirii vor plăti automat impozitul majorat, aferent clădirilor nerezidențiale, pentru întreaga proprietate.