Moartea ultimului trubadur al Capitalei - drama artistului care schimba patru cămăși pe noapte
- Florian Olteanu
- 17 ianuarie 2026, 22:31

„Să mănânci pește batog și să-ți cânte Zavaidoc”! sau apelul vatmanilor tramvaielor care legau Gara de Nord de zona Cișmigiului „Dă-te jos, neamule, c-am ajuns la Zavaidoc!” au fost vorbe cu tâlc, veritabile legende urbane orale! Nu a fost niciodată o stație cu numele Zavaidoc prin București, era vorba de zona unde era Grădina Cireșica. Acolo, cânta personajul pe care-l comemorăm astăzi, la 81 ani de când s-a prăpădit în condiții tragice, el, piteșteanul Marin Teodorescu-Zavaidoc, omul care a făcut generații de bucureșteni să se simtă în al nouălea cer!
Zavaidoc, de pe culmile gloriei spre tragedia războiului
Marin Teodorescu Zavaidoc (1896-1944) avea 48 de ani în aprilie 1944. Fusese un adorat, un răsfățat al zeilor. Avusese milioane în conturi. Avea o casă frumoasă în spatele Căii Griviței, dincolo de Pasajul Basarab, pe Costache Marinescu Nr.4. Sora sa și copiii săi locuiau acolo. Până în ianuarie 1944, trăiește prin adăposturi și cântă prin provincie, în special la Caracal, în Oltenia. Mai cântă și la Turnu Măgurele. Aproape orb și suferind de nefrită, Zavaidoc va muri la 13 ianuarie 1945 în spital, la „Filantropia” în București. Șocul războiului, traiul de după bombardament l-au distrus fizic. A fost înmormântat la Cernica, alături de fiica sa Niculina.
Zavaidoc avea la scară 2 mașini! Într-o noapte de cântat, ajungea să schimbe patru cămăși luxoase pe noapte!
Născut la Pitești, la 8 martie 1896, a fost unul din fiii unui lăutar din Trivale-Pitești, Tănase Teodorescu. A cântat alături de frații și sora sa. A ajuns să fie apreciat în București. A cântat la „Cireșica”, „La Marița Borțoasa” și la alte localuri. Avea două mașini la scară și mai multe milioane în conturi. Primul contract cu o casă de discuri, Columbia Records a fost semnat în 1926, acum un secol. Numele Zavaidoc i-a fost dat de generalul Traian Moșoiu. „Zavaidoaca” însemna „zvârlugă”, un personaj cu multă energie, neastâmpărat.
Vocea nu-i obosea, iar transpirația ajungea să-i ude până la patru cămăși într-o noapte plină, adică undeva după ora 21.00 și până la 4-5 dimineața, a doua zi.
Un june prim râvnit de femei dar care a avut o singură soție. Copiii săi i-au moștenit tragicul destin
Constanța, soția sa, i-a dăruit o fată, Tanța, născută la 10 noiembrie 1940, un băiat în 1942 și o fată Niculina. În noaptea nașterii băiatului, Zavaidoc a colindat Piteștiul în sania plină cu sticle de șampanie ca să poată să închine în sănătatea copilului. A cântat pe frontul celui de Al Doilea Război Mondial. Un frate, Vasile, a murit din cauza unui AVC pe fondul unui scandal la jocul de cărți în 1940.


Trebuie să fii autentificat pentru a lăsa un comentariu.