Ideologul legionar Nae Ionescu ,mort suspect acum 85 de ani. Nae Ionescu  s-a dedicat metafizicii și curentelor antisemite de inspirație germană.

Legionarii l-au revendicat pe Nae Ionescu drept unul din ideologii lor iar adversarii legionarilor l-au închis în lagăr. Dacă n-ar fi murit suspect în 15 martie 1940, ar fi fost precis ministru al României legionare. Și, evident, ar fi sfârșit ori în exil, ori în închisoare.

Nae Ionescu - originea, studiile și ascensiunea

Nae Ionescu s-a născut la Brăila, la 3/16 iunie 1890. Pornește din socialism, ca orientare. În liceu, este prieten cu Panait Istrati. Studiază Filosofia la București și în 1912 predă la Liceul Matei Basarab.  Se căsătorește cu Elena „Ilenuța” Fotino în 1915. Urmează Doctoratul în Germania, fiind surprins acolo de Primul Război Mondial. Intrarea României în Marele Război îl surprinde acolo și devine prizonier politic. Revine acasă prin 1917. În 1917 și 1918 i se nasc cei doi fii.

Nae Ionescu, trăirismul. Catedra universitară și legionarismul

Nae Ionescu devine doctor în Filosofie la Munchen în 1919. Decide să se dedice curentului german „Lebensphilosophie” care e tradus în românește ca „vitalism”. El va crea faza românească, numită trăirism.  Acest curent arăta că simțirea este superioară intelectului. Evident, este de la sine înțeles că s-a regăsit în ideologia legionară. Asta pentru că „trăirismul” era împănat bine cu elemente mistice și religioase din ortodoxie.

Nae Ionescu a predat  din 1919, la Mânăstirea Dealu, la Liceul Militar de acolo. Ulterior, tot din 1919,  devine asistentul lui Constantin Rădulescu Motru la Teoria cunoașterii și Logică, apoi în calitate de conferențiar va preda Metafizica, în cadrul Universității din București.  După apariția Mișcării Legionare în 1926, se apropie de aceasta. Este antisemit notoriu, semnează articole în „Cuvântul”, ziar pe care-l scoate cu întreruperi din partea cenzurii. Scrie și la „Buna Vestire”, ziar legionar.

Iubiri, arestări. Doctrina antisemită

Nae Ionescu avea o privire care se spune că extazia femeile. Deși n-a divorțat de soția sa, a avut numeroase aventuri. Se spune că George Enescu era enervat de el pentru că o curta asiduu pe Maruca Enescu-prințesă Cantacuzino. Relația sa extrem de apropiată cu pianista Cella Delavrancea era de asemenea de notorietate publică.

Este arestat de mai multe ori în anii 30, în lagărul de la Miercurea Ciuc, de fiecare dată când legionarii erau indezirabili pentru Carol al II-lea. Își pierde catedra universitară și începe să sufere din cauza unor probleme cardiace Destituirea a venit pentru că în mai 1938, a depus mărturie contra lui Nicolae Iorga și pentru Corneliu Zelea Codreanu. Îi va scrie prefața lui Iosef Mendel Hechter - Mihail Sebastian, la romanul „De două mii de ani” apărut în 1934. Asta deși îl critică pe Sebastian, „condamnându-l ” pentru că el era evreu.

Antisemitismul lui Nae Ionescu se întemeiază pe pseudo-argumentarea teologică a așa-zisei inferiorități a evreilor. Aceștia, susținea filosoful antisemit, nu aveau capacitatea să se salveze niciodată. Asta, pentru că ei l-ar fi condamnat pe Hristos la moarte și l-ar aștepta în continuare pe Messia.

Moartea subită. Criză cardiacă sau asasinare prin otrăvire?

După ultima arestare, trăiește în vila sa din Băneasa (devenită reședință a lui Ion Antonescu în 1940-1944, apoi clădire de institut de cercetări), fără a mai preda. A fost vizitat de foștii lui studenți. Între aceștia, cei mai cunoscuți erau Mircea Eliade (acesta i-a fost și asistent), Mircea Vulcănescu. I-a influențat pe Mihail Sebastian, Constantin Noica și Emil Cioran.

Moare la 15 martie 1940, într-o vineri. Era alături de Cella Delavrancea. Aceasta fusese de față și când murise Caragiale în 1912. S-a speculat că decesul n-ar fi survenit din cauza bolii cardiace. S-a speculat că moartea sa ar fi survenit prin otrăvire din ordinul lui Carol al II-lea care-l vedea drept inamic al planului său de a subordona națiunea română regelui ca persoană și instituție de stat.

Înmormântat sub supravegherea Poliției și a Siguramței

Faptul că la 17 martie 1940, duminică, a fost înmormântat la Cimitirul Bellu sub supravegherea Poliției  și a agenților Sigurnței, arată că s-a dorit ca aceasta să aibă loc fără incidente. Discursul funebru ar fi fost ținut de Mircea Eliade. Nicolae Iorga, Pamfil Șeicaru, Mircea Eliade, Camil Petrescu au scris câte un necrolog în diverse publicații de largă circulație ale epocii.

Aliasuri cinematografice

Nae Ionescu apare sub numele a două personaje. Primul în filmul Un comisar acuză, al lui Sergiu Nicolaescu. În film, este senatorul legionar Stavru Naumescu (jucat de Emmerich Schaeffer), criticat pentru asasinarea lui Iorga. Totuși, Iorga a fost asasinat în noiembrie 1940, când Nae Ionescu era mort de mult.

Mai apare și în filmul „Actorul și sălbaticii”, jucat de Ion Besoiu sub numele de Guță Popescu, universitar care ținea discursuri care extaziau asistența el fiind un fel de mentor legionar spre crimă. Filmele desigur sunt exagerări, dar se știe că Nae Ionescu a conferențiat pentru legionari deseori.  La Oradea, în 11 februarie 1935, de exemplu, legionarii se bătuseră cu Poliția ca el să conferențieze public.