Moartea asta e cam surdă: când o chemi nu vine, când o gonești nu-ți dă pace!

 Oana avea părinți bogați și un tată celebru. Când și-a epuizat lista dorințelor care se pot cumpăra cu bani, și-a dorit să moară. Dar nu pe bani, ci gratis.

Mintea ei descoperise singurul lucru pe care familia nu i-l putea oferi. O sinucidere – dramatică, dar simplă până la banalitate.

Sătulă să-i umple alții golurile din suflet, abandonată de părinții prea importanți și ocupați, lăsată în grija unei menajere hoațe și a unui șofer veșnic bolnav, Oana născocea zi de zi planuri de răzbunare.

Visa cu ochii deschiși cătușe și pușcărie pentru cel pe care nu-l strigase niciodată tată, iar pentru femeia ce se lăuda public că e o mamă model își dorea umilință, sărăcie și boală.

Frați n-avea. Îmi ajung vergeturile de care nu mai scap din cauza ta. Se văita maică-sa. Ești un monstru, ai fi în stare să-ți omori frații.

Bucurii mărunte, care fac inima oricărei domnișoare să tresară, îi erau aspru sugrumate printr-o vorbă aiurea spusă de taică-su, sau prin răutăți voite, aruncate zi de zi de toți cei care o înconjurau. În ziua în care și-a cumpărat primii blugi tăiați, a fost obligată să renunțe la ei în mod brutal :

- Unde ieși pe stradă cu hainele astea? O să creadă lumea că avem probleme cu banii. Aruncă-i imediat!

Primele linii trasate cu stângăcie în jurul ochilor, au marcat-o adânc :

- Arăți ca o paparudă. Mă faci de râs, spală-te imediat!

- Dar, mamă, toate colegele mele se machiază. Învață-mă și pe mine. Te implor!

- N-am timp. Ai fața prea rotundă și plină de coșuri. Niciun machiaj nu te salvează.

O ura până în ultimul colț de inimă, dar se temea să o înfrunte. Cataramele curelelor Gucci dor al naibii de tare.

O seară umedă de noiembrie. Singurătatea îi ținea de urât, iar împreună născoceau planuri de sinucidere: Iau metroul, să nu mă vadă nimeni. Mă lasă exact la Gara de Nord. Mă agăț de un fir și gata - mă transform în kebab.

Văzuse ea la televizor că moartea prin electrocutare este foarte dureroasă și sigură. Se privea în oglindă și-și atingea cu satisfacție coșurile ce-i urâțeau fața, gândind cum vor fi prăjite de voltajul cablurilor de cale ferată. În sfârșit aveau să dispară...

Pașii grabiți ai călătorilor din metroul au scos-o direct pe peronul Gării de Nord.

Ce frumos arată! Ce zgomot, câtă viață.

Își număra în gând pașii până la moarte. Mai întâi de uriaș, apoi de furnică, mersul i se încetinea simțind marginea prăpastiei. Tremura. Cum să ajungă la fire? Dacă s-ar putea urca pe un vagon...

Dar calea ferată era pustie, trenurile opreau doar în gară și nu avea curajul să încerce în văzul tuturor. Dacă nu reușea, pedeapsa ar fi fost mai cumplită decât moartea.

S-a urcat pe gardul de ciment care separă strada de șinele de tren, încercând să atingă măcar un cablu, cât de mic. Nu era cum își imaginase. În visul ei o aștepta o locomotivă neagră cu scara pregătită către cer. O atingea cu vârfurile degetelor și minunea se întâmpla. În jurul coșciugului ei se plângeau lacrimi uscate și false, se îngrămădeau chipuri multe și necunoscute, care doreau să știe de ce și cum.

- Hei, ce faci aici? a răsunat un glas înspăimântător. Vrei să mori sau săți rupi un picior? Jos imediat că pun bătaia pe tine.

Oana s-a speriat și a sărit între șine. Omul cel necunoscut venea spre ea. Au început o cursă periculoasă din care cineva avea de pierdut.

Ori moarte, ori nimic, și-a spus Oana și a aruncat o piatră în direcția bărbatului. Omul, vrând să se ferească, s-a dezechilibrat, sfărâmându-se pe luciul unei șine.

Dar, moartea e surdă, cum vă spuneam la început, și puțin se sinchisea de dorințele unei sărmane fete bogate.

Pur și simplu, în seara aia nu era loc în cer pentru ea. Și nici pentru bărbatul ce-i salvase viața fără să știe.

Dar Oana nu știa asta. Și-a sunat mama, convinsă fiind că din sinucigașă devenise criminală:

- Mama, am omorât un om. Ha, ha! Pregătește banii, o să te coste scump.

- Oana, unde ești? De ce ai plecat singură? Parcă erai pedepsită. Rămâi pe loc. Vine tata imediat după tine și vorbim noi acasă.

- Ești surdă? Ce nu pricepi? O să ajung la pușcărie. Mama perfectă va avea un copil infractor. Sună frumos, nu? E mort, mama. Iar voi veți plăti pentru tot ce mi-ați făcut.

Bani, mamă, mulți bani, cum îți place ție.