Mircea Lucescu își înfruntă unul dintre marile COȘMARURI ale carierei. „Ne-au dat foc la autocar, ne-au tratat cum nu se poate povesti. „IL Luce” a scăpat un om de la moarte, în primăvara anului 1990

Andrei Călin
16 februarie 2017, 13:43

Mircea Lucescu, antrenorul echipei Zenit Sankt Petersburg, va juca, în această seară, la Bruxelles, contra lui Anderlecht, echipă care i-a provocat un mare coșmar.

Mircea Lucescu s-a deplasat cu Zenit Sankt Petersburg, la Bruxelles, acolo unde va juca, în această seară, împotriva lui Anderlecht, în prima manșă a „șaisprezecimilor” Ligii Europa (ora 22.05). Antrenorul înfruntă o formație de tristă amintire pentru cariera sa, pentru că belgienii au eliminat-o pe Dinamo, în sezonul 1989-1990 al Cupei Cupelor, în semifinale. Echipa din Ștefan cel Mare era pregătită de „Il Luce” și a pierdut ambele manșe cu 0-1. Într-un interviu acordat jurnalistului Daniel Nanu, pe blogul danielnanu.ro , tehnicianul și-a amintit de contextul tensionat în care s-a desfășurat returul de la București, cu Anderlecht. „În primul rând, faptul că n-am jucat la noi, în Ștefan cel Mare. Nocturna de pe 23 August i-a avantajat, noi nu jucam atunci în nocturnă. Plus că pe stadionul nostru ne simțeam mai bine, acolo eliminaserăm și Panathinaikos și Partizan, după două meciuri excelente. Dar interesul pentru semifinală era foarte mare, așa că am decis să jucăm pe ”23 August”. Atmosfera nu era una bună pentru fotbal, și nici pentru noi, din păcate. Lumea în București era preocupată de politică, se organizau mitinguri, se contestau unii pe alții. O perioadă de nervozitate incredibilă. La meci de exemplu, spre final, am observat că în tribune se încăieraseră niște fani, iar unul căzuse la pământ și era bătut de ceilalți. Oamenii de la poliție nu interveneau, erau timorați pur și simplu. A trebuit ca eu să plec de pe bancă, să urc în tribună și să-i potolesc. L-ar fi călcat în picioare pe cel căzut.”, a spus Lucescu pentru sursa citată. De asemenea, el a mai povestit că Dinamo era privită cu ostilitate, după Revoluție, fiind asociată cu echipa Miliției.

„A fost o perioadă teribilă în acea primăvară. Îți amintești, la Revoluție s-a pus totul în spinarea trupelor de miliție și Securitate. La un meci la Bacău, ne-au dat foc la autocar. La Sibiu, unde aveam atâția prieteni, ne-au tratat cum nu se poate povesti. Foarte greu mi-a fost să țin situația în mână în acele câteva luni.”