În Italia, românii formează cea mai mare comunitate de străini. Cifrele oficiale de la începutul acestui an arată că în Peninsulă locuiesc 997.000 de cetăţeni români, majoritatea femei. În plus, alte câteva mii de români lucrează fără documente legale şi nu ajung în statistici. Vorbim, astfel de o comunitate de români care depăşeşte un milion de persoane, (1,98% din populaţia totală a Italiei).

Naţiunile Unite estimau, pentru anul 2010 că, la nivel mondial, peste 3% din populaţia globului a migrat din ţara natală spre alte destinaţii. Vorbim de 213 milioane de persoane. Printre acestea, într-un procent mic - şi românce.

Când pleacă românca la muncă în străinătate?

Contextul social şi situaţia economică influenţează direct migraţia. Aceşti doi indicatori ne spun cine pleacă la muncă în străinătate: femeia sau bărbatul. Nu există date oficiale care să confirme existenţa unei "feminizări a migraţiei", ca fenomen în sine, dar se ştie că femeile şi bărbaţii migrează din raţiuni diferite, apelează la canale diferite şi se îndreaptă spre tipuri de oferte de muncă distincte. Decizii sunt dictate, în permanenţă, de contextul economic, de cererea de mână de muncă străină în direcţia anumitor domenii (construcţii, agricultură sau asistenţă familială - îngrijirea copiilor, ori a adulţilor) şi de schimbările de pe piaţa muncii.

Criza economică a destabilizat economiile şi a atins toate sectoarele. Construcţiile, care au atras sute de mii de bărbaţi români, au fost printre cele mai afectate. Şomajul a crescut într-un ritm accelerat în rândul românilor. În lipsa ofertelor de angajare pentru aceştia, femeile s-au adaptat pe segmentul care nu a resimţit atât de mult unda distructivă a colapsului economic: asistenţa familială şi, constrânse de lipsa banilor, au emigrat în Italia.

În ţările din Uniunea Europeană, cererea de forţă de muncă în domeniul asistenţie la domiciliu este în continuă creştere. În Italia, din numărul total de persoane cu handicap şi care au nevoie de îngrijire permanentă, doar 5% ajung în centre de asistenţă socială care aparţin statului.

Atunci când vine vorba despre bătrânii care au nevoie de asistenţă, puţine familii îşi permit să-i interneze în unităţi de geriatrie sau în cămine-spital. Tocmai din acest motiv, statul italian acordă familiilor care au în îngrijire o persoană în vârstă, dependentă, un ajutor anual în valoare de 2.000 de euro, o contribuţie suplimentară faţă de pensie. Raportat la fiecare lună, însă, acest ajutor nu depăşeşte 166 de euro. În plus, veniturile anuale familiei trebuie să fie mai mici de 15.000 de euro. Familiile sunt obligate să deţină şi un contract încheiat cu un astfel de "asistent familial". Aici intervin româncele.

Italiencele nu se coboară la munca de jos. Intervin româncele

Pentru femei, chiar şi pe timp de criză, ofertele de îngrijire la domiciliu, pentru copii şi adulţi, în special bătrâni, nu au lipsit.

Conform ultimelor cifre anuale, din 2010, 35% dintre angajatele pe acest segment erau italience, restul - imigrante, în special din România, Ucraina şi Bulgaria.

Prognozele indică o creştere a dependenţei italienilor de un ajutor. Speranţa de viaţă în Italia este în creştere, motiv pentru care bătrânii italieni vor avea mai mulţi ani la dispoziţie pentru a se bucura de pensie. Însă, bolile specifice vârstei nu-i vor ocoli, astfel că va fi o nevoie tot mai mare de femei străine pentru a face faţă cererilor de asistenţă la domiciliu.

Numai anul trecut, în Italia, 2,5 milioane de familii (aproape 10% din numărul total de familii din Italia) aveau angajată o persoană care să se îngrijească de un copil sau de un bunic.

Badantele românce, pe piaţa "gri" a forţei de muncă

Institutul naţional de statistică din Italia relata că, în 2010, în Peninsulă erau angajate un milion şi jumătate de "colaboratoare domestice", femei care aveau grijă de copii ("baby sitter") şi de adulţi ("badante"). Comparativ cu anul 2001, cifrele din 2010 indică o creştere de 37%. Însă, aici trebuie luat în considerare şi faptul că, în ceea ce priveşte românii, ei au devenit cetăţeni europeni în anul 2007, până atunci majoritatea fiind angajată fără forme legale, fiind astfel exclusă din statisticile oficiale.

Aceeaşi instituţie susţinea că din cele 1,6 milioane de îngrijitoare, numai 700.000 sunt angajate cu contract legal, în timp ce alte 900.000 lucrează "la negru" sau "la gri".

Româncele angajate la "gri" sunt cele care au încheiat un contract cu familiile, însă, orele şi salariul oferit sunt aproape de pragul minim acceptat de lege. Între românce şi familia de italieni se ajunge la o înţelegere. Astfel că, în contract se precizează o sumă modică, pentru a evita impozitele, în timp ce îngrijitoarea primeşte, la final de lună, o sumă mai mare.

Criza nu a descurajat migraţia

La începutul crizei, când lupta pentru locurile de muncă a devenit şi mai înverşunată, au început dezbateri pe subiectul revenirii românilor acasă. Opiniile erau împărţite între cei care erau convinşi că românii se vor întoarce acasă, şi cei care susţineau că se va menţine un echilibru: o parte va reveni în ţară, dar alţi muncitori vor pleca de acasă pentru a-şi încerca norocul peste hotare.

Institutul Naţional de Statistică din Italia arată că, la nivelul întregii populaţii de străini (români, africani, albanezi, chinezi, ucraineni, indieni, pakistanezi, latino-americani), numărul imigranţilor a crescut în 2011, comparativ cu 2010. Numărul rezidenţilor străini a evoluat, în timpul ultimilor trei ani de criză, astfel:

• 1 ianuarie 2008 - 3.432.651 de imigranţi

• 1 ianuarie 2009 - 3.891.295 de imigranţi

• 1 ianuarie 2010 - 4.235.059 de imigranţi

• 1 ianuarie 2011 - 4.570.317 de imigranţi. Migraţia nu pare să fie descurajată de criză.

Situaţia se raportează şi la nivelul migranţilor români. Astfel, în 2009, în Italia erau 887.763 de români, dintre care mai mult de jumătate femei (478.229). Iar la începutul acestui an, pe teritoriul Italiei erau, oficial, 997.000 de români, majoritatea tot femei.

În contextul în care Italia a adoptat, deja, un plan de austeritate în valoare de 54 de miliarde de euro, care implică măsuri de criză din partea guvernului Berlusconi, inclusiv reducerea ajutoarelor sociale, iar ratingul de ţară al Italiei a fost retrogradat în urmă cu câteva zile, locul de muncă al româncei din Peninsulă este şi el ameninţat. Mai mult ca niciodată, italienii luptă pentru un salariu în domenii de care, până acum se fereau.

Credeţi că pachetul de măsuri anticriză adoptat de guvernul italian va lăsa româcele şomere şi le va trimite acasă? CITIŢI ŞI:

• Dacă Italia suferă, ni se întorc emigranţii?
• Românii, cea mai numeroasă comunitate din Italia. VEZI în ce oraş sunt cei mai mulţi
• Vrei să emigrezi? VEZI unde sunt cele mai mari salarii din Europa