Detest formularea de „prieten bun”. „Am un prieten bun…un prieten bun mi-a spus…”. Mi se pare o barbarie nu doar lingvistică, ci și spirituală. Pentru mine, dar bănuiesc și pentru mulți alții, prietenia este un lucru sfânt. Este una dintre puținele dăți în viață când tu alegi, tu decizi. De născut nu te naști din propria voință, de murit nici vorbă.
Da, poți alege cu cine te căsătorești, cu cine îți petreci timpul, dar dacă ai hotărât că un om îți este prieten, îi acorzi acest statut nobil sufletește, lucrurile se schimbă. Există prieteni răi? Există prieteni așa și așa? Atunci cum ar exista prieteni buni? Are prietenia grade de comparație? Nu îmi vine să cred. Ca să închei acestă introducere vă ofer și două citate celebre despre prietenie ale unor mari personalități. „Prietenia e mult mai mult decât ce se spune în cuvinte. Este iubire necondiţionată, nu face judecăţi, nu face critici şi e un sentiment puternic ce nu se teme de timpul ce trece, nici de ceea ce se întâmplă în acel timp”. (Annamaria Vezio) „Prietenia e cel mai mare dintre toate bunurile; tot atât de necesar vieţii ca apa, focul şi aerul”. (Erasmus din Rotterdam).
Am multe cunoștințe, dar și destui prieteni. Unul dintre cei pe care îi consider prieteni este Adrian Pandea, directorul Editurii Militare. Un om modest, prea modest pentru valoarea sa, care spune că nu are o operă în sine, deși cărțile sale sunt unele fundamentale în cercetarea istoriei: „Românii la Stalingrad: viziunea românească asupra tragediei din Cotul Donului şi Stepa Calmucă”, „Românii în Crimeea (1941-1944”, „Enciclopedie de istorie militară universală”, sunt doar câteva dintre ele. Absolvent al Facultății de Filosofie-Istorie a Universității București, Adrian Pandea a trudit ani de zile la Arhivele Militare Române. Destinul său de istoric, aș îndrăzni să spun de mare istoric, a fost întrerupt după Revoluție când a fost chemat să preia Editura Militară. O editură celebră pe care unii căprari ajunși șefi în armată vroiau să o desființeze. Unii mai „moderați” cereau schimbarea numelui, ori numele era cel mai prețios capital!
Astăzi Editura Militară este -evident pe zona sa de nișă: științe politice, studii militare, istorie – cotată drept una dintre cele mai bune, dacă nu cumva cea mai bună. Iar acest lucru se datorează exclusiv lui Adrian Pandea. Nu degeaba l-am poreclit într-un text mai vechi drept un Mareșal al cărții. Lipsit de orgolii meschine, Adrian Pandea își pune de ani de zile talentul și iscusința sa de istoric în slujba altora pe care îi editează. Orice notă de subsol, orice nume de localitate sau prenumele unui personaj sunt verificate cu acuitate, aproape cu fanatism aș putea zice, încât o carte ieșită sub egida Editurii Militare este o mica bijuterie istorică. Poți cita din ea ca din Scriptură, știind că nu vei greși niciodată! Și eu la rândul meu îi sunt îndatorat peste margini lui Adrian Pandea, Boss-ului, i se spune cu dragoste. Din studenție visam să public la Editura Militară, iar dorința mi-a împlinit-o Adrian Pandea. Sper că nu l-am făcut de râs, mai ales că vreo două-trei volume au ajuns să fie reeditate. Spre deosebire de alții eu știu să mulțumesc și cred în prietenie nelimitat!
Ne puteți urmări și pe Google News
Vineri, 7 septembrie, este ziua lui Adrian Pandea. La câte a făcut pentru istoriografia românească trebuie serbat cu onoruri, dar într-o țară plină de oameni mici, meschini și amputați sufletește acest lucru nu se va întâmpla! La mulți ani, dragul meu prieten. Nu prieten bun, ci doar Prieten!
Recomandările noastre
