Reprezentanţii legali ai lui Dan Adamescu au transmis o scrisoare în care afaceristul a expus detalii din procesul în urma căruia a ajuns la închisoare. Documentul a fost redactat de Adamescu de pe patul de spital, cu doar câteva luni înainte ca acesta să moară.

“Procesul meu

 

Procesul meu a început în data de 10 octombrie 2014 în fața judecătorului Ghita. A fost un proces foarte rapid deoarece toate dovezile au fost puse în baza unui sigur martor, dl. Onuţe. Avocații mei au arătat că declarațiile domnului Onuţe erau false şi că acesta nu era credibil, deoarece a scos bani din societate fără permisiune și a fost recrutat ca informator al DNA și nu ca martor adevărat. Ei au arătat, de asemenea, că nu am motive să mituiesc judecătorii și că presupusa schemă de mită era ilogică.

 

Am avut dreptul de a vorbi și a mă apăra pe durata procesului, însă judecătorul Ghita nu m-a lăsat în mod constant să vorbesc.  Dl. Onuţe a fost interogat în instanță de către avocații mei. Am vrut, de asemenea, să îi adresez întrebări importante pentru a-şi dezvălui minciunile. Însă nu am putut să fac acest lucru deoarece judecătorul Ghita nu mi-a permis. De asemenea, judecătorul Ghita i-a întrerupt pe avocații mei când au început să pună întrebări importante martorilor. A devenit foarte clar pentru mine că judecătorul Ghita urmărea protecția martorilor din apărare.

 

Procurorul DNA m-a evidențiat în pledoaria sa. Eu am fost întotdeauna menționat în mod specific și cu accent. Acest lucru era evident pentru oricine din sala de judecată că acest proces era mai mult despre mine decât despre orice alt acuzat. Procesele corecte au analizat documentele depuse în dosarul meu și l-au făcut un exemplu de caz pentru documentul de poziție privind consolidarea prezumției de nevinovăție şi a modului în care încalcă acest drept fundamental al unui pârât:“Declarațiile judiciare făcute în cursul procedurii de arest preventiv nu au reușit să respecte prezumția de nevinovăție”.

 

Am fost condamnat la pedeapsă cu închisoarea de patru ani și patru luni în data de 2 februarie 2015 de către judecătorul Ghita. Am depus o contestație și primul termen a fost în data de 16 martie 2015. Avocații mei au solicitat reaudierea tuturor martorilor în fața instanței de apel. Această solicitare a fost acordată. Singurul martor care nu a răspuns citației a fost dl. Onuţe. Acesta s-a scuzat de trei ori cu probleme medicale și după aceasta, instanța l-a retras, pur și simplu, din lista de citații. Acest lucru este fără precedent în România. Consider că aceasta o fost o încălcare majoră a dreptului meu de apărare deoarece întregul caz se baza pe acesta. Nu poate fi înțeles modul în care instanța de apel a permis o urmărire penală importantă în absența sa.

 

Din nou procurorul DNA din instanță m-a evidențiat în fața judecătorilor. Nu mi-a fost permis să vorbesc în numele meu și am fost întrerupt în mod repetat. Am solicitat instanței în mod repetat să îmi permită să călătoresc pentru o intervenție chirurgicală la genunchi la un specialist într-o clinică din Austria. Solicitările mi-au fost refuzate de către instanță în baza afirmației DNA “sistemul medical din România este printre cele mai bune din lume”și că era imposibil pentru mine să nu primesc tratament în România. Cu tot regretul, România nu are unul dintre cele mai bune sisteme de sănătate din lume.

DNA pur si simplu a mințit. Am aflat, de asemenea, că sunt numărul 888 pe lista publică de tratament din 15 iulie 2015. Nu înțeleg de ce DNA și instanțele mi-au refuzat tratamentul medical. A fost foarte clar din agresivitatea exprimată de DNA că a fost intenția lor să îmi provoace cât mai multă durere posibilă. Am avut impresia că s-au aliat pentru a mă tortura.

 

Mi s-a acordat, în sfârșit, permisiunea de către instanță de a călători în Viena pentru șapte zile, în perioada 16-23 august, pentru a pregăti intervenția chirurgicală la genunchi. Am călătorit la Viena și am făcut toate pregătirile necesare pentru intervenția mea chirurgicală în speranța că mi se va permite să mă întorc acolo pentru a efectua operația în sine. Genunchiul mi-a fost măsurat și planurile trimise pentru producție; am făcut investigații medicale extinse și analize. Deoarece sufăr de multe și complexe boli, operația trebuia să fie planificată și pregătită în detaliu. Medicii au făcut toate aranjamentele necesare pentru a mă interna din nou cât mai curând.

 

M-am întors în mod corespunzător în România, după cum mi s-a impus de instanță. Spre surprinderea mea totală, nu mi s-a mai permis să mă întorc pentru finalizarea operației. În ciuda tuturor insistențelor mele și adreselor trimise către instanță de medicii mei din Viena, instanța a refuzat pur si simplu să îmi acorde permisiunea. Această decizie nu a fost deloc de înțeles și nu a avut niciun sens. Nu am dat niciun motiv instanței să creadă că nu o să mă întorc. Procurorii DNA m-au acuzat de abuz în sala de judecată și au strigat către instanța că nu ar trebui sa mi se permită, în nicio circumstanță, să călătoresc pentru motive medicale. Am avut impresia că procurorii și-au inversat rolurile cu instanța și i-au ordonat acesteia ce să facă.

 

Fiind cetățean german, am vorbit de mai multe ori cu angajaţii Ambasadei Germane. Aceștia mi-au acordat sprijin consular și erau foarte preocupați de tratamentul inuman și refuzul tratamentului medical corespunzător la care am fost supus de către autoritățile române. Ambasada Germană a scris o notă verbală diplomatică către Ministerul Român de Externe în martie 2016, solicitând permisiunea de a primi tratament medical pentru intervenția la genunchi. O scrisoare de la un medic german a fost atașată, prin care era descrisă starea mea de sănătate extrem de severă. Nu știu să existe vreo reacție a autorităților române cu privire la această scrisoare.

 

Contentația mea a fost respinsă în data de 27 martie 2016 și prima mea condamnare a instanței de fond a fost confirmată. Am fost încarcerat în aceeași zi în Penitenciarul Rahova”, a transmis Dan Adamescu într-o scrisoare redactată de pe patul de spital, cu doar câteva luni înainte să moară.

 

Dan Adamescu a fost condamnat definitiv în luna mai 2016 la patru ani şi patru luni de închisoare, în dosarul în care a fost acuzat că a intervenit la judecători în dosare de insolvenţă. Alături de el au mai fost condamnaţi şi patru magistraţi la pedepse cuprinse între 3, 4 şi 12 ani. Dan Adamescu le-a dat mită 20.000 de euro judecătorilor Ion Stanciu şi Elena Rovenţa pentru două dosare de insolvenţă. Ulterior, Adamescu a depus la 25 octombrie 2016 o cerere de eliberare condiţionată la Judecătoria Sectorului 4, la aproape şase luni de când fusese condamnat la patru ani şi patru luni de închisoare. Reprezentanţii familiei susţineau că omul de afaceri suferea de 15 boli care s-ar fi agravat din momentul în care acesta a ajuns la închisoare.