Fotografia este aducerea aminte a momentului în care dragostea lui Carol I pentru România a fost desăvârșită. În l0 mai 1881, când a primit coroana pe care nu se mai vedeau, dar încă dureau stropii sângelui picurați pe țeava de tun din care a fost confecționată, regele a spus: „Prin serbarea de azi se încheie, în mod strălucit, o perioadă de 15 ani, bogată în lupte grele şi în fapte mari (...) Cu mândrie dar primesc această coroană, care a fost făcută din metalul unui tun stropit cu sângele eroilor noştri şi care a fost sfinţită de biserică. O primesc ca simbol al independenţei şi puterii României!’’
Alături i-a fost soția, Regina Elisabeta, căreia, poate nu a reușit să-i ofere atâta dragoste și devotament cât i-a arătat unei țări pe care a învățat să o iubească și slujească, să o apere și să o înalțe. Carol I era considerat o persoană rece. Era permanent preocupat de prestigiul dinastiei pe care o fondase. Soția sa, Regina Elisabeta, îl descria ca „o persoană care își poartă coroana și în somn”.
Cei 48 de ani de domnie ai lui Carol I au marcat o etapă de mari progrese pentru România în plan demografic, economic, social, administrativ, politic şi cultural. Unul din primele acte politice ale noului domn a fost proclamarea noii Constituţii - la 1 iulie 1866 - una dintre cele mai democrate la aceea vreme, care va rămâne în vigoare până în 1923.
Carol I a venit în București în 10 mai 1866 ca domnitor al României. Peste 15 ani, la 10 mai 1881, a fost proclamat Regatul României. Carol I devenea primul Rege al României.
Timp de opt decenii, între 1866 şi până în decembrie 1947, ziua de 10 mai nu a reprezentat doar Ziua Regalităţii, ci a fost şi Ziua Naţională a României.
Recomandările noastre
